Publicat de: Andra Bunea | 23/04/2013

Raport de tura Valea Alba 13 aprilie 2013

Intrucat mie nu-mi place sa stau sambata in casa, mi-am gasit si ieri de lucru – am urcat pe Valea Alba si am coborat pe Valea Cerbului (pe schiuri). N-as fi facut singura un astfel de traseu, dar m-a sunat vineri un amic dornic de o tura pe zapada (Sebi), care tocmai isi luase coltari si voia sa-i incerce, asa ca am zis „deal”. Avand in vedere ca voiam sa-mi iau schiurile ca sa fac si un free ride la coborare (imi place sa fac asta in Bucegi macar o data pe an), m-am gandit la Valea Alba ca traseu de urcare si Valea Cerbului la coborare. Vremea se anunta buna (insorita si fara precipitatii) pentru Busteni, asa ca la ora 9:05 porneam increzatori pe traseu de la Caminul Alpin. Ne-am intalnit cu alti 4 tineri care intentionau sa urce pe V. Costilei; la intrarea in Valea Alba (la locul La Verdeata) am mai dat de 3 baieti care intentionasera se urce pe Albisoara Turnurilor cu coarda, dar s-au intors de pe la jumatea traseului pt ca era deja prea cald – zapada moale si instabila). Au urcat si ei cam jumate din Valea Alba, dupa care au renuntat pentru ca zapada era prea moale. Oricum, m-am bucurat sa vad ca mai sunt si alti oameni pe vaile Bucegilor, mi-am zis „e bine, nu suntem noi singurii nebuni”.

Valea Alba se deschidea cu un morman imens de zapada (bolovani de zapada, n-am vazut niciodata asa ceva pe munte), rezultat din avalansele succesive care avusesera loc acolo recent. Ce bine ca nu mi-am propus sa cobor pe schiuri pe V. Alba, pentru ca nu se putea. Am urcat Valea Alba in 3 ore si 10 minute, ceea ce ni s-a parut un timp foarte bun avand in vedere conditiile: zapada moale in partea inferioara, ne afundam chiar si pana la genunchi, era greu de avansat; doar in partea superioara am dat de zapada mai tare, dar in nici un caz de gheata. A fost foarte cald (soarele batea cu succes exact deasupra Vaii Albe), cu cateva mici exceptii (episoade de nori si de vant). Cand eram foarte aproape de iesirea in platou, am asistat la o lavina (avalansa de primavara): zapada o luase usurel la vale pe o latime de cativa metri; din fericire, am auzit din vreme zgomotul si am avut timp sa ne dam la o parte din calea ei, altfel ne-ar fi rasturnat si ne-ar fi tarat vreo suta de metri in jos, asa era de puternica. Dupa ce a trecut lavina, am urcat pana in platou pe urma ei (zapada se intarise considerabil sub lavina ca efect al frecarii).

La iesirea in platou am fost intampinati de un vant consistent. Am virat dreapta spre Omu’ (aveam de gand sa facem mai intai un popas la Omu’, dupa care sa coboram pe Valea Cerbului). Numai ca intre timp vremea s-a schimbat complet in defavoarea noastra: s-a innorat accentual (de-abia se mai vedea releul de pe Costila), a inceput sa sufle crivatul si sa burniteze. Ne-am tinut dupa stalpii cu semnul traseului, dar la un moment dat nu prea se mai vedeau nici acestia, asa ca am cam orbecait. Asta nici nu a fost cea mai mare problema; ceea ce ne-a ingrijorat de-a binelea a fost faptul ca a inceput sa tune si sa fulgere. Probabil ca in zonele limitrofe (gen Bran, Predeal, Brasov) se intersectau mase de aer cald cu mase de aer rece, de unde si fulgerele. Mi s-a parut bizar ca in acelasi timp sa fie innorat si sa burniteze + sa tune si sa fulgere. La inceput auzeam doar zgomotul tunetelor, dar nu vedeam fulgerele. Insa pe masura ce inaintam, am inceput sa vedem si lumina fulgerelor prin norii ravasiti de vant. Atunci am realizat ca schiurile mele prinse pe rucsac deasupra capului reprezentau un paratraznet ideal pt fulger, daca si-ar fi orientat sageata catre mine. Nu prea aveam ce sa fac, pana la Omu’ mai era probabil vreo jumate de ora de mers, asa ca m-am rugat la Dumnezeu sa ma pazeasca si am continuat sa merg. Dupa cateva minute de mers in felul asta, ma opreste Sebi si imi zice: „tu simti cat de incarcata e atmosfera cu energie statica ?” S-a uitat ingrijorat la schiurile mele si m-a intrebat ce sa facem. I-am zis ca nu avem ce face, trebuie sa mergem mai departe. Dupa aceea i-am zis: „apreciez ca te ingrijorezi pentru mine, dar crezi tu ca esti mai ferit cu pioletul acela in mana ? Si tu esti o tinta la fel de lejera pentru fulger”. La un moment dat el a avut parte de „mangaierea fulgerului”: a simtit cum s-a descarcat pe capul lui energia statica prin caciula. Din fericire, nu a fost mai grav de atat.

Tot orbecaind noi prin ceata si burnita, ne-am abatut de la traseul de Omu’ si am intrat in traseul de Valea Cerbului (banda galbena). Am continuat sa urcam pe banda galbena si ma tot asteptam sa ajungem odata la Omu’, dar parca nu se mai termina. La un moment dat, am vazut ca mai avem de urcat o panta si in momentul acela am clacat. Am zis „gata cu Omu’, nu mai am putere sa urc si nici nu mai vreau. O sa-mi pun schiurile si o luam in jos pe Valea Cerbului, macar suntem pe semn, asa ca nu ne vom rataci”. Zis si facut. Nu va spun cat de greu mi-a fost sa ma echipez in vantul acela infernal care aproape ma rasturna cand incercam sa-mi pun claparii. Dar am reusit pana la urma, asa ca am inceput coborarea. Am orbecait cateva minute prin ceata, dar pe masura ce coboram, Valea Cerbului devenea tot mai vizibila si mai pasnica. In partea superioara a vaii nu avusesera loc avalanse, asa ca a fost o placere sa cobor pe schiuri. Totusi, jumatatea inferioara fusese si ea maturata de multe avalanse care formasera bolovani de zapada, unde imi era cam greu sa schiez.

Dar cum totul este bine cand se termina cu bine, am reusit sa ajungem la masina pe lumina (la 8 seara), deci 11 ore de traseu in total. A fost o tura pe cinste, plina de peripetii, pe care nu o regret nici o clipa; dimpotriva, consider ca a fost un antrenament excelent pentru trasee mai dificile. Am vazut din nou protectia lui Dumnezeu asupra noastra (iar le-am dat ingerilor de lucru, cred ca au rasuflat usurati cand am ajuns la masina !!).

Ma gandesc deja ce vale sa abordam in tura de sambata viitoare (20 aprilie): in ceea ce ma priveste, am taiat deja de pe lista Valea Alba si Valea Cerbului: zapada este foarte moale, ceea ce face urcarea dificila. Poate vom aborda o vale mai nordica (V. Bucsoiului ?), ca sa nu innotam atata prin zapada. Mai avem timp de gandire. Pana atunci – enjoy the pictures !


Responses

  1. Felicitari!!!!! Ma bucur foarte mult pentru tine, chiar cred ca era necesar si firesc pasul acesta. Felicitari inca o data!!!!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: