Publicat de: Andra Bunea | 11/05/2013

Prima iesire la catarare pe Tampa – vineri 10 mai 2013

Azi (sambata 11 mai) este o zi superba cu cer senin cristal, numai buna de munte. Razvan a propus o iesire pe Valea Bucsoiului (ne vedem la 9:00 la Kaufland si pornim de acolo). Asa ca RT-ul iesirii pe V. Bucsoiului mai trebuie sa astepte cel putin pana diseara – n-am cum sa-l scriu in avans 🙂

Pentru ca m-am trezit devreme si am timp (e abia 7:30), m-am gandit sa povestesc cum s-a desfasurat prima iesire la catarare pe Tampa, care a avut loc ieri seara. De cand am descoperit peretele de catarare de pe Tampa (a se citi RT-ul de sambata trecuta), nu am mai avut stare. Asteptam cu mare nerabdare sa ies la catarare acolo. Marti seara am fost la o plimbare pe Tampa si bineinteles ca pasii m-au indreptat din nou spre peretele de catarare, unde am incercat sa identific topurile traseelor, in caz ca nu as reusi sa urc cap de coarda si va fi nevoie sa pun coarda de sus (auzisem de la Razvan ca traseele de pe Tampa sunt grele). Asa ca m-am dus in inspectie in partea de sus a peretelui ca sa vad unde se poate pune topul. M-am intalnit acolo cu trei tineri din Brasov (Andrei, Raluca si Florin), pasionati si ei de munte si de natura. Ne-am uitat toti patru dupa topuri si am reusit sa identificam cateva. Am mai povestit despre munte si am descoperit ca si-ar dori si ei sa se catere, dar nu prea au cu cine si nu au deloc echipament. Raluca mi-a povestit ca ea s-a mai catarat in Cluj (unde e studenta) si ca a urcat pe Picatura + Creasta Picaturii cu ocazia unei iesiri in Bucegi cu Clubul Alpin Roman din Cluj. Le-am spus celor trei ca eu tocmai mi-am luat coarda si de-abia astept sa vin s-o „inaugurez” si pe peretele de pe Tampa. Pana acum am inaugurat-o doar in Cheile Rasnoavei, dar trebuie inaugurata pe fiecare perete in parte 🙂 A ramas sa ii anunt cand ies la catarare pe Tampa.

Marti seara m-am gandit ca ar fi fain sa ies la catarare pe Tampa intr-o dupa-amiaza (in timpul saptamanii), asa ca l-am sunat pe Sebi si l-am intrebat daca vrea sa vina. El mi-a zis ca joi seara are Germana, asa ca doar vineri este liber. A ramas sa iesim la catarare vineri dupa-amiaza, ceea ce am si facut. Intre timp, am luat legatura cu Traian, care mi-a imprumutat din nou cartea lui Ciprian Draghici: “Rock Climbing in Romania – A climbing guide of Brasov crags”. I-am spus lui Traian ca intentionez sa fac traseele mai usoare din stanga (Hornul 5a+ si Lingura 5b+) si apoi traseul scoala din dreapta (5a). El mi-a explicat cum sta treaba cu primele doua trasee din stanga, ca sunt destul de dificile pentru ca necesita o abordare de tip „bridging technique” (gasiti explicatii aici: http://rockclimbing.org.uk/content/rock-climbing-techniques-explained). Cel de-al doilea traseu mai are o dificultate in partea superioara: se urca la un moment dat printr-o adancitura ca o lingura (de unde si denumirea). I-am multumit pentru explicatii si am spus „daca nu reusesc sa urc cap de coarda, atunci o sa pun coarda de sus si ne dam in mansa pe aceste doua trasee”.

O data ajunsa la fata locului, m-am multumit sa identific cele doua trasee doar vizual si nu am mai stat sa citesc explicatiile din carte. De aici si confuzia care a urmat. Daca citeam explicatiile, aflam ca topul pentru primele doua trasee consta dintr-o „old screw gate carabiner”, pe care eu am vazut-o aseara, dar am luat-o drept piton intermediar de pe traseu. Cand am identificat traseul de jos, am vazut un alt top mai la dreapta (un „chain lower-off”), care este de fapt topul comun al traseelor 3 (6b) si 4 (6c). Abia in dimineata asta (ca tot m-am trezit devreme si nu aveam ce sa fac 🙂 ), mi-am facut timp sa citesc explicatiile din carte. Iata ce zice cartea despre traseele 1 si 2:
– „Hornul” (5a+) – „The route goes along the chimney from the left end. Bridging technique. Unbolted route. Some nuts or friends may help”.
– „Lingura” (5b+) – „Crux just before lower-off (aici este spalatura aceea in forma de lingura). Bridging technique. The lower-off consists of an old screw gate carabiner”.

Aseara eu nu am inteles ca traseul 1 (estimat a fi cel mai usor) urca chiar prin horn; de fapt, nu am vazut nici un piton in horn, de aceea m-am si catarat mai mult prin dreapta hornului si am intrat astfel in traseul 2. Dar cum traseul 2 era dificil in partea superioara din cauza „lingurei”, acolo m-am catarat iar prin dreapta si am intrat astfel in traseul 3. Prin urmare, m-am catarat cap de coarda pe un amestec intre traseele 1, 2 si 3. La final, am pus topul in lantul care reprezinta topul traseului 3. Deci o confuzie totala.

Chiar ma miram de ce este atat de dificil un traseu 5a+ ? Doar ma mai catarasem pe 5a, ce mare lucru era ? Totusi, de data asta mi s-a parut foarte dificil. Ca sa asigur cel de-al doilea piton (care imi dau seama acum ca era din traseul 2), a trebuit sa fac un spagat enorm, sprijinindu-ma cu piciorul stang pe o latura a hornului, punand piciorul drept pe o priza minuscula si agatandu-ma cu mana stanga de o alta priza minuscula de pe fata peretelui. Sebi era si el contrariat de dificultatea traseului si imi zicea: „Mai Andra, asta nu prea seamana cu un 5a. Pare sa fie mult mai greu, poate 6 b. Cartea asta nu prea e corecta in gradarea traseelor”. Sebi ma incuraja de acum sa cobor si sa pun mai degraba topul de sus. Dar cum in viata tot raul este spre bine, partea buna a fost ca situatia dificila in care ma gaseam m-a fortat sa gasesc solutii si astfel sa ma auto-depasesc. Dupa ce am depasit pasajele dificile, am simtit pur si simplu ca am trecut la un nivel superior in activitatea mea de catarare, lucru de care m-am bucurat foarte mult. Inutil sa va mai spun ca m-am rugat tot timpul ca Dumnezeu sa-mi dea putere sa merg mai departe si sa ma pazeasca de orice cadere / accidentare. Asta mi-a dat o forta psihica enorma, fara de care nu as fi reusit sub nici o forma sa termin traseul cu bine. Ceea ce a contribuit de asemenea la reusita a fost asigurarea deosebit de precisa a lui Sebi: multumesc Sebi, ai fost un secund excelent !

Intrucat topul era mult in dreapta fata de linia traseelor 1 si 2, nu am mai recuperat buclele la coborare, asa ca l-am rugat pe Sebi sa le recupereze cand urca el in mansa. Ceea ce a si facut; pe langa asta, a recuperat si ultima bucla, pe care eu o pusesem in top, adica a trecut el coarda prin top. Coarda a ramas astfel pusa intr-un top care obliga la o abordare prin dreapta la urcarea in mansa. Dupa ce a coborat Sebi in rapel, am urcat eu in mansa pe un amestec intre traseele 2 si 3 (adica o combinatie intre 5b+ si 6b). Am simtit din plin asta, de-abia am reusit sa ajung sus. In prima jumatate erau prize mai bune, dar in a doua jumatate am fost nevoita sa ma tin in doua degete si sa avansez cate 5 cm, asa de verticala si de saraca in prize era stanca.

L-am invitat apoi pe Andrei sa urce in mansa. Andrei, care ne facuse pana atunci poze, era foarte incantat si nerabdator sa se catare (era primul lui contact cu stanca). S-a descurcat de minune pana la jumatea traseului, ceea ce constituie o mare realizare pentru prima lui catarare adevarata, mai ales ca nu era echipat cu espadrile. Desi si-a facut debutul pe un traseu foarte dificil, Andrei s-a aratat foarte incantat de experienta si a spus ca isi doreste sa mai incerce. Dupa Andrei, au urcat in mansa ceilalti amici ai lui (Raluca, Iulian si Florin). Pentru Iulian si Florin era de asemenea primul contact cu stanca asigurati in coarda. Raluca in schimb se mai catarase in Cheile Turzii si era vizibil mult mai familiarizata cu stanca. De altfel, ea a si urcat cel mai mult dintre cei patru, parcurgand cam doua treimi din traseu. Cred ca ar fi ajuns pana sus fara probleme daca nu s-ar fi lasat intunericul. Se facuse deja 9 si ceva si abia se mai vedea stanca.

Oricum, a meritat sa stam la perete pana la caderea intunericului (se vedeau deja stelele). Toata lumea a fost super incantata de aventura. Ne-am propus sa revenim la catarare pe Tampa, insa data viitoare o sa abordam traseul scoala din dreapta, ca sa se dea cat mai multi si sa invete cat mai mult.

Va las acum, ma grabesc sa ajung la Kaufland ca sa ma intalnesc cu Razvan si sa urcam pe Valea Bucsoiului. V. Bucsoiului este un traseu superb la coltari si piolet (l-am facut si anul trecut pe 9 iunie), iar peisajul este impresionant. Dar mai multe despre asta diseara in RT-ul de pe Valea Bucsoiului.

Iata pozele de pe Tampa!

Această prezentare necesită JavaScript.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: