Publicat de: Andra Bunea | 17/08/2013

Catarare la Belvedere

Astazi am reusit sa ne mobilizam (eu, Razvan, Traian si Simona) si sa iesim la catarare la Belvedere (zona Paraul Rece – Predeal). Accesul catre peretele de catarare Belvedere se face prin DN 73A, fie dinspre Predeal, fie dinspre Rasnov. Noi am mers dinspre Rasnov. Dupa ce am iesit din Paraul Rece, am trecut de borna cu “Predeal 7 km”, am mai mers aproximativ 500 m si am intrat la dreapta pe un drum forestier. De acolo am activat treapta a doua de 4×4 (am mers cu Suzuka) si am urcat pana la o cabana dezafectata, unde am lasat masina. Langa cabana este o sageata care indica „Spre stanca de catarare: la drepta”.

Se merge putin pe un drum forestier (vreo 5 minute), dupa care se mai merg vreo 5 minute pe o poteca la stanga. Se ajunge mai intai la un perete cu 2 trasee foarte usoare (5a) si 2 foarte grele (7a). Am mai mers putin pana  la  peretele unde ne-am instalat materialul. Exista mai multe sectoare de catarare acolo (conform cartii lui Ciprian Draghici: “Rock Climbing in Romania – A climbing guide of Brasov crags”): cel din extremitatea stanga are trasee foarte dificle (de la 7b in sus); cel din centru (unde ne-am caratat noi) are trasee de la 5c la 7c+. Razvan si Traian se mai catarasera acolo si cunosteau destul de bine peretele central. Astazi au catarat mai intai pentru incalzire traseele „7. Clasic” (5c) si „13. Nea Caisa” (5c+). Eu intentionam initial sa ma catar cap de coarda pe traseul „Clasic” (5c), dar dupa o mai atenta observare a zonei, mi-am dat seama ca ar fi mai intelept sa ma catar mai intai in mansa pe el ca sa-l descopar. Razvan a urcat cap de coarda pe „Clasic” si mi-a pus coarda pentru mansa. Dupa ce au terminat baietii (s-a dat si Traian in mansa), m-am pregatit de atac. M-a asigurat Simona. A fost foarte frumos, dar si dificil. Totusi, daca este sa compar cu ce am mai facut pana acum, nu mi s-a parut a fi un adevarat 5c; mi s-a parut la acelasi nivel de dificultate cu „Diedrul” de pe Tampa (5b).

Intre timp, baietii s-au mutat mai spre dreapta, unde Traian a catarat cap de coarda „Nea Caisa”(5c+). Traian a pus mansa, dupa care s-a catarat si Razvan. Urmam eu, dar am preferat sa mai astept si sa ma mai odihnesc dupa lupta dusa cu traseul „Clasic”. Pana m-am decis eu sa trec la actiune, s-a catarat Razvan in mansa pe „15. Nea Lica” (6a+), dupa care a urmat Traian. Abia atunci am reusit sa ma mobilizez si eu ca sa urc in mansa pe „Nea Caisa”. Intrarea mi s-a parut destul de dificila si mi-a mancat deja destul de multa energie. Pe la jumatatea traseului, bratele mele nu mai voiau sa coopereze (ma dureau deja antebratele). Am reusit sa gasesc un loc unde sa ma odihnesc putin. Desi era imi foarte greu in acel moment, am decis sa nu ma las batuta, ci sa merg pana la capat. Am reusit sa-l catar pana sus si m-am bucurat foarte mult ca nu am renuntat. Cand am coborat, le-am spus baietilor: „acesta este intr-adevar un 5c” (adica este mai dificil decat acel 5b pe care l-am catarat eu pe Tampa). Ei au accentuat: „este un 5c+”. Asa este, se cunoaste. Am avut de luptat cu mine insami ca sa merg pana la capat.

Dupa ce am terminat cu traseele din partea aceea, baietii au dat jos coarda lor si s-au intors la locul unde incepusem catararea (coarda mea ramasese acolo pentru mansa). Cartea ne arata ca in dreapta traseului „Clasic” se afla un 6c+ („11. Baieti de baieti”). Totusi, topul acestuia din urma parea sa fie mai la dreapta fata de topul traseului „Clasic”. Prin urmare, Traian a urcat din nou pe „Clasic” si a pus un al doilea top deasupra traseului „Baieti de baieti”. Baietii se mai dadusera (cu alte ocazii) pe celelalte trasee pe care le-am facut astazi. Insa acest 6c+ era o premiera si pentru ei. Razvan a fost primul care l-a atacat. A reusit sa se catere fara probleme pe primele doua treimi ale traseului, insa ultima treime s-a dovedit a fi cea mai grea. Dupa ce s-a odihnit putin, a reusit sa termine cu bine si ultima treime. A urmat Traian in mansa. La urma de tot, m-am dat eu inca o data in mansa pe „Clasic” ca sa exersez in vederea unei urcari cap de coarda data viitoare. A doua urcare pe „Clasic” mi s-a parut mai usoara – nu e de mirare, cunosteam de acum prizele.

Mi-a placut foarte mult catararea de azi de la Belvedere. De mult voiam sa ajung si eu aici (ii tot auzisem pe baieti ca e fain la Belvedere). Am simtit putin lipsa antrenamentului (nu m-am mai catarat din 29 iunie, cand am iesit la peretele Sf. Ana de la Sinaia), insa entuziasmul reintalnirii cu stanca a invins si m-a ajutat sa fac cateva progrese. Adevaratul progres va fi data viitoare, cand intentionez sa urc cap de coarda pe „Clasic” (5c). Sper sa se intample anul asta 🙂 O sa va tin la curent. Intre timp, va las sa admirati pozele.

Această prezentare necesită JavaScript.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: