Publicat de: Andra Bunea | 20/08/2013

August – jurnal de vacanta. Ziua 1: „Trei Brazi” – Poiana Secuilor – Timisul de Sus – Predeal (prin tunel) 19 august 2013

Incepand de ieri (19 august) si pana pe 30 august sunt din nou in concediu. Fidela principiului meu de a nu sta acasa in concediu, mi-am facut deja un plan aproximativ cu muntii pe care vreau sa merg in acest concediu. Pentru miercuri si joi (21-22 august) am programat deja o iesire in Fagarasi (mai multe despre asta in jurnalul de vacanta viitor). Asa ca m-am gandit: „unde sa merg eu luni si marti? Razvan vrea sa se odihneasca pentru ca de lunea viitoare incepe serviciul, Sebi este in tura. Deci unde as putea sa merg eu singura ?” M-am gandit sa merg in Bucegi: las masina aproape de Diham si fac ceva in zona aceea. Ieri insa am plecat tarziu de acasa (11 fara ceva), asa ca nu puteam sa fac un traseu prea ambitios (urcare pana la Omu). Imi ramanea optiunea de a face o plimbare lejera in zona Diham. Am constatat insa ca la mine orice plimbare lejera se poate transforma intr-o aventura plina de peripetii. Nici ziua de ieri nu a fost scutita de asa ceva. Cineva ar putea spune ca le caut eu cu lumanarea (peripetiile), dar nu este asa. Sau cel putin in mod constient nu-mi propun sa ma bag in peripetii. Dar se pare ca am capacitatea de a alege instinctiv traseul cu grad maxim de risc, care aduce dupa sine in mod inevitabil si cateva peripetii.

S-o luam deci sistematic. Pe la 11:30 am lasat masina pe drumul forestier care duce la cabana Forban, chiar la intrarea dinspre DN 73A. Am vrut mai intai sa merg in recunoasterea intrarii spre peretele Belvedere dinspre Predeal (sambata trecuta am vazut intrarea dinspre Paraul Rece), dupa care sa ma intorc si sa urc cu Suzuka putin mai sus spre Diham. Am in sange dorinta de a explora si de a descoperi mereu trasee si locuri noi, asa ca nu m-am putut abtine sa nu explorez si accesul spre Belvedere. Am constatat ca intrarea spre Belvedere este foarte aproape de locul unde se face stanga catre Forban (venind dinspre Predeal): mai exact, dupa ce treci de borna kilometrica pe care scrie „Paraul Rece 2 km – Rasnov 17 km”, mai mergi inca 400 – 500 m si faci la stanga intr-un varf de panta. Exact la intrarea la stanga pe drumul forestier se gaseste un indicator vechi si ruginit, pe care scrie „Catre cabanele Belvedere si Diham”. Din partea cealalta (dinspre Rasnov) treci de borna cu „Predeal 7 km”, mai mergi aproximativ 500 m si apoi intri la dreapta pe drumul forestier.

Tot uitandu-ma eu prin zona aceea dupa alte repere, am aruncat o privire si in partea cealalta, adica spre Predeal. Se vedea o vale si apoi un deal destul de inalt, in varful caruia se afla o cabana. In plan indepartat se vedeau Postavaru la dreapta si Cheile Rasnoavei la stanga. Am intrebat ce cabana este pe dealul din fata si mi s-a spus ca este cabana „Trei Brazi”. Suna interesant, asa ca mi-am schimbat planul initial: nu o sa ma mai plimb in zona Diham, ci voi merge spre cabana „Trei Brazi”. Voiam sa descopar zona cuprinsa intre Paraul Rece si Predeal, pe unde nu mai umblasem niciodata (sau nu-mi mai amintesc). Mi-am luat rucsacelul si am pornit la drum. Am coborat mai intai pana in vale, dupa care am inceput sa urc panta din fata mea. Am urmat triunghiul albastru care duce la cabana „Trei Brazi” (altitudine 1.130 m). Urcusul a fost un pic anevoios pentru ca era foarte cald. Pe alocuri mai gaseam si putina umbra, ceea ce facea urcarea mai usoara. Am reusit sa ajung la cabana „Trei Brazi” dupa aproximativ o ora si 20 minute de mers din Paraul Rece. Zona ofera o perspectiva superba catre Piatra Mare, Postavaru, Cheile Rasnoavei si Bucegi. M-am bucurat foarte mult sa descopar acest loc splendid, atat de aproape de Brasov, dar atat de nou pentru mine. Explicatia este simpla: fiind interesata de trasee dificile, eu nu vin niciodata intentionat in astfel de locuri ca sa fac trasee care pentru mine echivaleaza cu o plimbare de duminica. M-am bucurat insa ca dintr-o „greseala” (in sensul ca nu a fost ceva intentionat), am nimerit aici si am descoperit aceasta zona superba. La „Trei Brazi” se poate ajunge si pe sosea dinspre Predeal (5 km).

Dincolo de cabana „Trei Brazi” inspre Postavaru se mai vedea o cabana. Stiam din auzite ca aceasta ar fi cabana Poiana Secuilor (altitudine 1.070 m). M-am dus sa o vad mai de aproape, ca tot aveam mult timp la dispozitie inainte sa ma intorc la Paraul Rece. Auzisem pe cineva mai devreme ca a urcat pana la Paraul Rece dinspre Timisul de Sus (de la Cotul Donului) pe la Poiana Secuilor si „Trei Brazi”. Voiam sa vad si eu ce posibilitati de trasee ofera locul, ca sa stiu cum sa organizez vreo drumetie aici in viitor. M-am oprit cateva minute la Poiana Secuilor si am facut poze. Am vazut cateva indicatoare cu directiile in care se poate merge, printre care si Timisul de Sus (1 ora). Mi-am zis: „1 ora nu e mult, as putea sa cobor pana la Timisul de Sus ca sa descopar acest traseu, dupa care sa urc inapoi”. Aveam in minte ideea de a descoperi locul pentru a organiza ulterior un traseu pentru persoane mai putin antrenate, sau pentru a veni iarna, cand nu pot merge in alta parte din cauza riscului de avalansa. De la Poiana Secuilor si pana in Timisul de Sus nu am facut o ora, ci doar 25 minute. Mi-am zis: „este rusinos de aproape !” Auzisem de multe ori ca se poate urca spre „Trei Brazi” dinspre „Cotul Donului” (restaurantul / hotelul care se afla in curba, chiar la iesirea din Timisul de Sus spre Predeal). Acum descoperisem si intrarea.

Daca tot am ajuns la Timisul de Sus, m-am gandit sa nu ma mai intorc pe acelasi drum. Ar fi fost plictisitor, nu-i asa ?! Asa cum va spuneam mai sus, eu caut instinctiv varianta cea mai interesanta (anti-plictiseala), care de multe ori se dovedeste a fi si cea mai riscanta. In situatia de fata, m-am gandit sa fac un fel de circuit – sa merg pana la Predeal si apoi sa fac dreapta pe DN 73A spre Paraul Rece. Dar cum sa ajung eu la Predeal ? Nu stiam nici un traseu marcat, iar pe drumul national nu puteam sa urc. Atunci mi-a incoltit in minte superba idee de a urca de-a lungul caii ferate. „Ce mare lucru pana la Predeal ? Vreo 4 km”. E adevarat ca pe DN1 sunt 4 km de la iesirea din Timisul de Sus pana la intrarea in Predeal, dar urmand calea ferata, distanta nu este aceeasi. Am aflat si eu asta ieri, dupa o aventura de vreo ora si 20 minute. Dar pentru ca nu stiam ce ma asteapta, am pornit voioasa la drum: m-am intors putin pana la punctul in care DN1 trece pe sub podul de cale ferata, acolo am facut dreapta si am inceput efectiv sa merg in sus spre Predeal de-a lungul caii ferate. Inca de la inceput am vazut ca se merge greu pe traversele de cale ferata. Incercam sa merg pe bucata de traversa dinspre margine, astfel incat daca vine trenul sa ma dau imediat la o parte spre dreapta. Dar era multa vegetatie pe-acolo (mai ales urzici !), iar eu eram in pantaloni scurti si trebuia sa evit urzicile. Din cand in cand, se mai vedea cate o carare in partea dreapta, care imi evita mersul topait printre urzici. Insa dupa cateva sute de metri s-a terminat cararea si a trebuit sa merg exclusiv pe traversa de cale ferata pentru ca in dreapta era un sant destul de adanc, flancat de tufe inalte de urzici.

De multe ori mi-am spus ca n-am nevoie sa ma uit la filme de groaza sau de actiune, pentru ca le traiesc eu in direct. Cam asa a fost si ieri dupa-amiaza. Pe langa stresul de a evita urzicile, eram tot timpul atenta sa nu vina trenul din spate. Ma gandeam chiar: „daca vine trenul, nu prea stiu ce sa fac. Ar trebui sa sar exact in tufele acelea cu urzici ca sa ma feresc”. Cum va spuneam – scenariu de groaza ! Am inceput sa ma rog la Dumnezeu pentru protectie, si mai ales sa nu treaca trenul pana ajung eu la Predeal. Poate ca nu va vine sa credeti, dar chiar nu a trecut nici un tren pana am ajuns la Predeal. A trecut doar un marfar la inceput, cand de-abia urcasem spre calea ferata, insa mergeam pe cararea din dreapta. Era destul de cald si mi se facuse sete. De fapt setea era accentuata si de starea de alerta in care ma gaseam: nu doar sa nu treaca trenul (situatie in care as fi facut o baie de urzici pe cinste 🙂 ), dar sa nu treaca trenul si sa ma vada cineva pe aici ! Incepusem sa-mi dau seama ca n-a fost bine s-o iau pe calea ferata, dar de obicei sunt suficient de incapatanata ca sa nu mai dau inapoi o data ce iau o decizie. Imi spuneam tot timpul: „nu cred ca mai este mult pana la Predeal. Doar e aproape, hai inca putin si ajung”.

Scena „horror” abia de-acum urmeaza: am ajuns la tunelul mare (cei care merg cu trenul in zona asta stiu ca exista 2 tunele intre Predeal si Timisul de Sus: unul mare si unul mic). Venind dinspre Timisul de Sus, am dat mai intai de tunelul mare. „Hait, ca se strica treaba. Ce ma fac ? Lanterna n-am, cum merg eu prin tunel ?” Apoi mi-am zis: „Ei lasa ca n-o fi asa de lung tunelul, o sa intru in el si probabil o sa vad destul de repede lumina de la capatul celalalt”. Ce naiva eram. La inceput am mers usor pentru ca aveam lumina care venea din spate. Dar pe masura ce inaintam in tunel, lumina aceea disparea si se facea tot mai intuneric. Era o bezna completa cum nu am mai vazut niciodata in viata mea. Din fericire luasem de pe drum un bat care sa ma ajute la mers. Cu acest bat loveam tot timpul sina din dreapta ca sa pot merge inainte fara sa ma impiedic. Am mers in jur de 10-15 minute in felul acesta, cu ochii deschisi, dar nevazand nimic. Mi-am zis „ce bine ca nu sunt claustrofoba si nu am teama de intuneric, ca altfel innebuneam aici”.

Chiar sunt curioasa ce lungime o fi avand acest tunel* ? Dupa parerea mea, ar avea intre 800-1000 m. Sa mergi o asa distanta pe intuneric – asta da film de groaza. Din fericire, am ramas calma si nu mi-a fost deloc frica. Ma rugam tot timpul la Dumnezeu sa ma ajute sa ies cu bine din tunel si mai ales, sa nu treaca trenul cat sunt eu in tunel – nu ca m-ar fi lovit (era loc suficient sa ma dau la o parte), ci datorita situatiei extrem de ridicole in care ma gaseam (nu voiam sa ma vada nimeni facand o astfel de isprava). Acele 10-15 minute mi s-au parut o vesnicie. Am avut timp sa ma gandesc la multe lucruri. Mi-a trecut prin cap mai intai ca probabil asa de negru trebuie sa fie iadul. Domnul Isus vorbeste la un moment dat in Evanghelii despre iad in termenii „vor fi aruncati in intunericul de afara”. Brrr, daca aici pe pamant poate fi atat de groaznic sa te afli in intuneric complet, cu atat mai mult va fi pentru cei care vor ajunge in iad, pentru ca de acolo nu mai exista iesire. Eu macar stiam ca exista o iesire din tunel si ca trebuie sa continui sa merg inainte pana voi vedea lumina. M-am gandit de asemenea ca sunt situatii in viata cand nu vezi nimic (nu stii incotro s-o iei, nu stii ce te asteapta in viitor). Atunci credinta iti este de mare ajutor. Credinta este cea care m-a ajutat si pe mine sa traversez cu bine tunelul. Am avut incredere ca Dumnezeu ma vede, deoarece pentru El nu exista intuneric, El vede totul perfect (ne cunoaste chiar si gandurile). Si din moment ce El ma vede, nu conteaza ca eu sunt in intuneric, voi merge inainte si voi ajunge cu bine la capat. Aceasta credinta m-a sustinut in acele momente.

Tot mergand eu asa prin tunel, cu urechile palnie ca sa aud daca vine cumva trenul, am inceput sa zaresc o lumina slaba in fata mea. „Ura, mai am putin si ies din tunel”. Nu pot sa descriu in cuvinte bucuria pe care am avut-o cand am ajuns din nou la lumina. Acum pot spune ca inteleg pe deplin vorba „sa vezi lumina de la capatul tunelului”. Bine a zis, cine-a zis-o ! A fost o incercare limita, nu mai vreau sa traversez inca o data tunelul mare (mai ales fara lanterna); dar acum ca s-a intamplat asta, am un sentiment de bucurie si de recunostinta ca Dumnezeu m-a pazit si m-a ajutat. A fost ca un test psihologic si ma bucur ca l-am trecut. Dupa ce am iesit din tunelul mare, am mai mers vreo 20-25 minute pana la Predeal. Nu se mai termina odata. Intre timp, am trecut si prin tunelul mic, care nu avea mai mult de 100 m (se vedea inca de la inceput o pata de lumina in partea cealalta). In sfarsit, dupa o ora si 20 minute am reusit sa ajung la Predeal. M-am oprit pe o banca sa imi trag sufletul si sa beau putina apa si atunci am auzit zgomotul de tren: venea un tren dinspre Brasov (era in jur de 17:15). Nu-mi vine sa cred ! Nu doar ca am facut aceasta isprava, dar nu a trecut nici un tren in acest interval. Wow, dar bine mi-am mai ales intervalul orar pentru aceasta cascadorie ! E clar ca m-a pazit Dumnezeu. Oare nu cumva am intins iar coarda ?! Dar v-am spus ca nu o fac in mod intentionat, nu vreau sa demonstrez nimic, ci pur si simplu mi se intampla sa ma bag in cate o chestie de-asta cam la limita…

Din Predeal m-am tarat eu cumva catre masina (eram rupta de oboseala dupa maratonul din tunel 🙂 ) si am ajuns apoi cu bine acasa. M-am uitat pe googlemap ca sa vad de ce am facut asa mult de la Timisul de Sus la Predeal pe calea ferata, si am constatat ca trenul face un mare ocol inainte sa ajunga la Predeal.

Astazi (marti) este zi de odihna si de pregatire pentru iesirea de miercuri si joi din Fagarasi.

Iata si cateva poze facute in zona Paraul Rece – cabana „Trei Brazi” – cabana Poiana Secuilor. Enjoy the pictures si nu incercati sa repetati traseul facut de mine. Nu se recomanda cardiacilor 🙂

PS. Ma mai ustura inca gambele de la urzicile de ieri. Am auzit ca ar fi bune la ceva piscaturile de urzici, dar nu mai tin minte la ce. Oricum, fie primite 🙂

* Intre timp am gasit pe wikipedia informatii despre lungimea tunelului mare de la Predeal – are 937 m: „Pe partea maghiară, au fost finalizate până în 1878 tronsonul de la Brașov la Timișu de Sus și cel de la Timișu de Sus până la frontieră. Elementele centrale ale secțiunii au fost cele două tuneluri construite din cărămidă la nord de Trecătoarea Predeal: Tunelul Mare, cu o lungime de 937 m și Tunelul Mic, de 104 m”. Detalii aici: http://ro.wikipedia.org/wiki/Calea_ferat%C4%83_Ploie%C8%99ti%E2%80%93Bra%C8%99ov

Această prezentare necesită JavaScript.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: