Publicat de: Andra Bunea | 23/08/2013

August – jurnal de vacanta. Zilele 2&3: Tura de doua zile in Fagarasi (21-22 august 2013)

Asa cum va spuneam in raportul de tura anterior, miercuri si joi (21-22 august) am facut o tura in Fagarasi. Ideea acestei ture s-a nascut acum o saptamana, dupa ce am stat de vorba cu un amic (Cornel) care a fost acolo acum cativa ani. Cornel mi-a povestit ca se poate ajunge pe Moldoveanu si dinspre Nucsoara, de unde se merge cale de vreo 37 km pe un drum forestier. Acest drum forestier exista de mult timp, dar a fost refacut recent dupa ce se surpase pe cateva portiuni din cauza viiturilor. Ideea mi s-a parut foarte atractiva pentru ca aveam de gand sa ajung si in Fagarasi in aceasta vacanta. Perspectiva abordarii Vf-lui Moldoveanu pe o alta ruta decat cele clasice (dinspre Balea sau dinspre Victoria) mi-a trezit imediat interesul. L-am cooptat si pe Sebi in echipa; am stabilit sa facem aceasta expeditie miercuri si joi pentru ca doar in aceste zile avea Sebi liber. Vremea se anunta ok, cu precipitatii moderate.

Miercuri dimineata la 8 fara ceva plecam deja din Brasov. Drumul (DN 73) a fost destul de liber pana la Campulung Muscel. La iesirea din Campulung, am virat stanga pe DN 73C catre Curtea de Arges, am mers 26 km, dupa care am virat dreapta in Domnesti. Am mai mers in jur de 10 km pana la Nucsoara. Am ajuns la o intersectie, unde am luat-o inainte (la stanga era localitatea Nucsoara), am mai mers 3 km pe asfalt, dupa care am intrat pe drumul forestier. Drumul forestier arata destul de bine (mult mai bine decat drumul de la Zarnesti la Plaiul Foii). Am mers pe alocuri cu 40 – 50 km/ora. Drumul se termina in inima muntelui, langa o stana (stana lui Burnei – apare pe google map). Din Brasov pana acolo am facut in total 4 ore (dintre care 1 ora si 15 minute pe drumul forestier).

Am lasat masina aproape de stana, ne-am echipat si am pornit pe traseu. Am urcat pe Valea Rea (triunghi rosu) pana la refugiul Portita Vistei (2.320 m). Peisajul era de o frumusete care iti taia respiratia. Valea Rea este flancata de Vf. Buduru Mic in stanga si Buduru Mare in dreapta. Este de asemenea „decorata” cu 3 cascade superbe in partea stanga. Ne-am abatut la fiecare cascada ca sa facem poze. Prima cascada ofera un spectacol vizual inedit datorita mozaicului de culori prezente pe stancile slefuite de apa. Am avut parte si de intalnirea cu o vipera de munte, care amortita fiind de temperatura relativ scazuta, ne-a permis sa ii facem cateva poze. Pe masura ce urcam, cerul s-a acoperit tot mai mult de nori, insa nu a plouat (doar a picurat din cand in cand). Eu eram foarte incantata de vremea racoroasa (urc mult mai greu atunci cand este foarte cald). In schimb, Cornel si Sebi si-ar fi dorit mai mult soare.

Dupa ce am trecut si de cea de-a treia cascada, am iesit intr-un platou de unde se vedea foarte bine trapezul Vistea – Moldoveanu. Acolo am facut o mica pauza. Baietii au mers dupa apa la un izvor din apropiere. Este demn de mentionat faptul ca aceasta parte a Fagarasilor ofera o bogatie de izvoare si lacuri. Cornel ne povestea ca a facut cu cativa ani in urma un traseu de cateva zile pe un soare torid; ca sa se „razbune”, facea baie in toate lacurile pe care le gasea. Am continuat sa urcam pe Valea Rea pana la refugiul Vistea. Traseul ne-a adus destul de aproape de lacul Vestic din Valea Rea (numit si „Triunghiular” datorita formei sale). Scopul nostru era sa ajungem cat mai repede la refugiu ca sa ocupam locuri si sa nu fim nevoiti sa punem cortul. Din fericire, refugiul era aproape gol cand am ajuns (in jur de ora 16, dupa 3 ore de urcat de la stana), asa ca am putut sa ne alegem locurile. Sebi si-ar fi dorit sa doarma afara sub cerul liber, insa i-a trecut foarte repede cand a vazut norii negri care s-au adunat spre seara.

Dupa o pauza de o ora, am lasat la refugiu o parte din bagaje si am pornit spre dreapta sa mai exploram putin. Atmosfera se mai curatase, asa ca am avut parte de un spectacol superb: crestele Fagarasilor proiectate pe albastrul cerului. Pentru mine era o senzatie atat de speciala sa fiu din nou in Fagarasi, sa-i admir din nou crestele maiestoase si vaile adanci. Am urcat pana pe varful Galasescu Mic (2.433 m), de unde am putut admira crestele din jur: Vf. Slanina (2.268 m), Vf. Urlea (2.473 m) si Vf. Dara (2.500 m). Ne-am intors la refugiu cand soarele se pregatea deja sa apuna, asa ca am prins si cateva imagini spendide cu cerul colorat la asfintit. Intre timp, refugiul se umpluse complet si aparusera si cateva corturi in apropiere, dovada clara a faptului ca Vf. Moldoveanu exercita in fiecare an o atractie deosebita asupra iubitorilor muntelui.

Dupa ce am mai stat putin afara sa admiram culorile apusului si primele stele, pe la 21:30 ne-am bagat si noi in sacii de dormit. Era deja destul de innorat, dar nu ne imaginam totusi ce furtuna va fi peste noapte. Reusisem deja sa adorm, cand aud pe la 23:30 usa refugiului deschizandu-se si 3 tineri uzi si zgribuliti facandu-si aparitia. Atunci am auzit si zgomotul de afara: era furtuna in toata regula. Bietii oameni (aveam sa aflam noi a doua zi) ajunsesera tarziu la refugiu, isi cautasera loc de cort si nu prea gasisera, apoi au coborat in vale sa ia apa de langa lacul Estic si atunci a inceput furtuna. Nu mai puteau pune cortul in aceste conditii, asa ca s-au adapostit in refugiu. Doi dintre ei si-au intins izoprenele si sacii de dormit pe jos, iar al treilea a „dormit” in fund pe o banca de lemn.

In general nu dorm bine la refugiu, dar de data asta pot spune ca am dormit destul de ok. Stabilisem deja sa ne trezim la ora 6 ca sa vedem rasaritul soarelui pe Moldoveanu. Cand a sunat alarma, ne-am strans bagajele si am iesit afara sa ne pregatim de plecare. Incepuse deja sa se lumineze. Ce senzatie magica sa fii acolo langa Moldoveanu la ora 6 dimineata ! Cerul se curatase destul de bine; doar in departare se vedeau cativa nori care se ridicau de pe vai. Valea Rea era si ea acoperita de ceata la acea ora. Am pornit spre Vistea Mare, unde am gafait copios (cine a fost pe-acolo, cunoaste panta „criminala” de pe Vistea Mare). Pentru inceput ne-am oprit pe Vistea Mare (2.527 m), de unde am admirat si rasaritul soarelui. Insa nu pentru mult timp, pentru ca soarele s-a si ascuns in norii ridicati de pe vai. Tot de pe Vistea Mare am admirat si crestele din jur: Muchia Vistea Mare, Muchia Gardomanu si Muchia Tarata (pe asta am urcat eu in dec. 2011 in tura de iarna a Alpin Club Brasov – se poate citi RT aici: http://alpinclubbrasov.ro/tura-de-iarna-14-17-12-11-ascensiune-moldoveanu – partea a doua).

Tot pe Vistea Mare am luat si micul dejun, pentru ca Moldoveanu era inca in ceata. Oricum de pe Vistea Mare pana pe Moldoveanu mai sunt doar 10-15 minute de mers, deci nu eram departe de tinta. Pe la 8 si ceva s-a curatat si Moldoveanu, asa ca am pornit spre varf. Dupa traditionalele poze de varf, am inceput coborarea in partea cealalta catre Vf. Rosu (2.430 m) si Curmatura Moldoveanului (2.330 m). De acolo, am mers putin spre Vf. Scarisoara (2.489 m), dupa care am coborat in vale spre lacul Galbena. In acea vale se afla de fapt o salba de lacuri, dintre care cel mai mare se numeste Galbena. Am facut o pauza consistenta pe malul acestui lac. Am baut apa de la izvor si am facut poze. Cornel a inotat putin (pana la jumatea lacului), ceea ce isi dorise inca de la inceputul turei. Ar fi inotat el pana la cealalta margine a lacului, dar era destul de rece afara (soarele se ascunsese printre nori), asa ca a trebuit sa se multumeasca doar cu jumate de lac.

Peisajul era de vis. Pentru mine era ceva inedit sa descopar aceasta parte a Fagarasilor, dupa ce am mers ani de zile (asta a fost a patra oara in Fagarasi) pe traseele clasice Balea – Moldoveanu si Balea – Negoiu. Mi-a placut foarte mult aceasta zona plina de lacuri si izvoare. Farmecul era sporit si de salbaticia locurilor (la coborare ne-am intalnit doar cu un turist, incolo era pustiu si liniste). Probabil ca putina lume cunoaste acest traseu cu acces dinspre Nucsoara, si inca mai putini au o masina corespunzatoare cu care sa parcurga drumul forestier. Imi doresc sa mai revin in zona si sa stau mai multe zile, sa pun cortul langa lac si sa beau apa din izvor. Mai jos de lac am urmat crucea albastra (semn local – nu apare pe harta). Am gasit acolo si cateva tufe de afine, asa ca ne-am facut plinul cu vitamine.

Cand eram aproape de padure, a inceput ploaia. Nu ne-a luat prin surprindere – stiam ca o sa inceapa pentru ca am vazut norii tot mai negri care umpleau valea. In jumate de ora am reusit sa terminam coborarea prin padure si sa ajungem cu bine la masina. Ne-am dezechipat de bocanci, am pus bagajele in masina si am pornit spre casa. Era 2 fara 5 minute. Pe masura ce inaintam, ploaia se intetea tot mai mult. Ce timing uimitor ! Am reusit din nou sa ne strecuram printre rafalele de ploaie. Cornel cunostea explicatia si spunea jumate in gluma, jumate in serios: „Are Andra pile Sus, de-asta a tinut vremea cu noi”. Si avea dreptate – m-am rugat tot timpul pentru vreme buna si pentru protectie. Dumnezeu s-a indurat de noi si de data asta si ne-a permis sa ne bucuram de farmecul inegalabil al Fagarasilor.

Drumul de intoarcere a fost destul de aglomerat (mai ales pe portiunea Rucar – Bran). Am ajuns cu bine inapoi la Brasov. Am facut tot in jur de 4 ore – ca si miercuri la dus. Pacat ca nu este mai aproape, as merge mai des. Dar chiar si asa, cred ca merita o iesire pe an cu urcare dinspre Nucsoara (daca nu se strica drumul forestier).

Pana la urmatoarea aventura de vacanta, va invit sa admirati pozele.

Această prezentare necesită JavaScript.


Responses

  1. Salut!
    Spune-mi, te rog, drumul forestier pana la Stana lui Burnei este practicabil si cu o masina cu garda mai joasa? (Hyundai i30)

    • Buna Gabriel,

      nu am mai fost pe acolo de 2 ani si nu stiu cum mai arata drumul. Cand am fost eu era ok, puteai sa intri si cu un Hyundai i30, dar trebuia sa mergi mai incet ca sa eviti gropile. Insa acum nu stiu cum mai este, s-ar putea sa fi fost afectat de torente. Incearca sa suni la Salvamont Nucsoara si sa intrebi care e starea drumului.

      Succes,

      Andra

  2. Multumesc pentru raspuns!
    Cred ca merg fara sa mai sun, daca tu spui ca este practicabil. Am mers pe drumuri mai rele: http://noptisizile.blogspot.ro/2013/07/padurea-macelarului.html

    • Buna Gabriel,

      ca sa nu te „am pe constiinta” 🙂 , am sunat eu la salvamont Nucsoara (0744.754.445) si am intrebat care este starea drumului. Mi-au spus ca este ok, ca nu au fost torente si ca se poate intra si cu o masina joasa. Mai sunt unele portiuni cu noroi, dar se poate trece si de el.

      Succes !

      Andra

  3. Multumesc mult! Sa traiesti!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: