Publicat de: Andra Bunea | 24/08/2013

August – jurnal de vacanta. Ziua 4: Explorarea unui traseu nou pe Bucsoiu (24 august 2013)

Ieri a fost zi de odihna, dupa tura din Fagarasi. Insa astazi (sambata 24 august 2013) nu intentionam sa stau in casa. Cativa amici aveau de gand sa urce la Omu dinspre Bran, dar pe mine nu ma atrage acel traseu. L-am facut in urma cu un an si nu mai am chef sa-l fac din nou pentru ca este foarte, foarte lung. Asa ca a trebuit sa ma decid ce traseu sa fac singura. Ca de obicei, am mers in Bucegi (cand merg singura, prefer o zona cunoscuta, si cel mai bine cunosc Bucegii). OK, merg in Bucegi, dar ce fac ? M-am gandit sa fac ceva clasic si usor (adica nepericulos): urcare pe Bucsoiu Mare (2.492 m) dinspre Prepeleac, popas la Omu si coborare pe Valea Morarului. Dar asa cum se intampla deseori, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, pardon – de pe munte.

Am pornit pe la 9:00 spre Bucegi, bucuroasa ca s-a ridicat ceata si s-a inseninat dupa ploaia de aseara. La Predeal am facut dreapta pe DN 73A, apoi stanga catre Forban. De data asta nu am mai mers cu masina pana la Diham, ci am lasat-o la intersectia dintre drumul forestier si traseul cu bulina rosie, care urca la Diham. M-am echipat si la ora 10 fix am pornit la drum. In 40 minute eram deja la Diham. Bucsoiu si Creasta Morarului se vedeau destul de bine. Incepuse sa se incalzeasca si sa se ridice ceata. Am ajuns la Pichetul Rosu si am cotit dreapta catre Prepeleac. M-am oprit putin in Poiana Bucsoiu ca sa fac poze cu Valea Bucsoiului. In vara asta a aparut o banca de lemn langa intrarea in Valea Bucsoiului in amintirea acelui tanar care a murit in iunie 2012 luat de o viitura.

Am pornit mai departe spre Prepeleac. Dupa vreo 5 minute de mers, am observat in stanga o vale destul de accesibila. Pentru ca mie imi place in general sa explorez trasee noi (cand am ocazia), s-a trezit imediat in mine dorinta de a vedea daca valea respectiva este catarabila. Imi incoltise deja in minte un scenariu: si-asa nu prea imi place urcarea asta plictisitoare pana la Prepeleac si apoi pe Bucsoiu; ce-ar fi sa incerc sa urc pe aceasta vale, care probabil in partea superioara va intersecta traseul de pe Bucsoiu. Avand in vedere ca eram singura si nu aveam nici coarda, mi-am stabilit o regula foarte stricta: nu urc decat in masura in care constat ca se poate si cobora pe unde am urcat. Daca ajung la o saritoare verticala greu de trecut, nu voi continua, ci ma voi intoarce. Eram constienta ca trebuie sa fiu prudenta in abordarea acestui traseu nou si neplanificat, ca sa ma intorc intreaga acasa.

Intrarea pe aceasta vale era foarte accesibila. Incepea cu o urcare usoara pe cativa bolovani, urcare facilitata de vegetatia abundenta de care te puteai tine. Curajul de a explora aceasta noua vale mi-a fost rasplatit inca de la inceput cu cateva tufe de fragi si zmeura. Am continuat sa urc fara probleme in prima parte a vaii, apoi am vazut ca se desprinde spre stanga un horn cu cateva saritori; spre dreapta nu se distingea foarte bine ce urmeaza – se vedea doar multa vegetatie. M-am hotarat sa o iau spre stanga si sa catar mai departe acel horn, care din locul unde eram eu parea destul de abordabil. Stanca era destul de umeda dupa ploaia de ieri, dar asta nu punea probleme. Se putea urca foarte usor datorita multitudinii prizelor. Am urcat cam o ora de la intrarea din traseul marcat, dupa care am observat ca hornul devine tot mai abrupt si tot mai umed. Imi era clar ca nu mai pot sa continui pe acolo. Ma gandeam deja ca ar trebui probabil sa ma intorc. Insa n-am facut-o pentru ca am observat spre dreapta un valcel cu iarba, strajuit de jnepeni si alti copacei.

Mi-am zis ca as putea continua urcarea pe acolo. Am reusit sa intru pe valcel si sa ma catar mai departe, printr-o combinatie intre tehnica 4×4 (mers in 4 labe) si tehnica celor „70 fire de iarba” (te tii de atata iarba cat poti prinde in mana). Am reusit astfel sa catar cu bine acel valcel abrupt si sa ies intr-o zona mai putin abrupta si mai larga. Imi era clar de acum ca nu mai este nevoie sa ma intorc pentru ca am reusit sa ajung in partea superioara a Bucsoiului. Cautam din priviri traseul care vine de la Prepeleac, dar nu am reusit sa vad mai nimic pentru ca era multa ceata pe versanti. Asa ca am continuat sa urc usor spre stanga (in directia Bucsoiului). Ca sa ajung pe Bucsoiu Mare, trebuia in mod evident sa urc pana ajung sus. Peisajul de care am avut parte era superb. Am avut si privilegiul de a vedea de aproape cateva capre.

Dupa ce am mai urcat pieptis vreo jumate de ora, am inceput sa aud voci. Nu ca as fi luat-o razna, dar eram de-acum aproape de carare si erau acolo oameni care urcau spre Omu. Am continuat sa urc prin valurile de ceata si nici macar nu mi-am dat seama cand am ajuns pe Bucsoiu Mare. Mi-am dat seama ca am ajuns abia cand am inceput deja sa cobor spre Omu. Eram deja in Saua Bucsoiului cand s-a mai ridicat putin ceata si am putut sa privesc inapoi. Atunci am vazut Vf. Bucsoiu Mare in toata splendoarea lui, privindu-ma de sus in tacere. Am avut o senzatie de bucurie si implinire: iata deci ca am ajuns pe Bucsoiu pe o cale noua si mult mai repede decat daca as fi urcat pe la Prepeleac. Cu alte cuvinte, eram foarte incantata ca am gasit o scurtatura !

De acolo pana la Omu nu a mai durat mult. La 14:35 eram deja in fata cabanei. Imi era foame, asa ca am intrat in cabana sa caut un loc unde sa pot manca. Dar inauntru era plin, asa ca nu am avut unde sa stau. Intrucat afara era foarte frig si batea vantul, nu am mai stat, ci am luat-o deja la picior in jos pe Valea Morarului. Este demn de mentionat ca era foarte multa lume la Omu, in pofida vremii neprielnice de acolo.

Coborarea pe V. Morarului nu mi-a pus probleme. De data asta am folosit mai mult cararea pentru ca saritorile erau ude (era riscant sa cobor exclusiv pe firul vaii). La iesirea din V. Morarului a inceput ploaia, la inceput mai domol, apoi in rafale puternice. Din fericire terminasem cu stancile si intrasem in padure, asa ca nu mai eram in pericol. Ar fi fost foarte neplacut sa ma prinda ploaia pe sus, dar acum nu mai era o problema. Am alergat cat am putut prin padure si am scos un timp record pana la cabana Diham (jumate de ora). La Diham m-am oprit sa beau apa si sa-mi trag putin sufletul. Intre timp ploaia se oprise. Insa pe mine ma mai astepta o bucata de drum pana la masina. Am luat-o iar la fuga si am reusit sa ajung la masina la ora 18. Am facut in total 8 ore, ceea ce mi se pare un timp foarte bun pentru urcare la Omu si coborare in aceeasi zi.

Cand am ajuns acasa, m-am grabit sa-l sun pe Cornel si sa-l intreb cum se numeste valea asta buclucasa pe care am urcat eu astazi. Pe harta apare ca o linie intrerupta (ca si Valea Bucsoiului), ceea ce inseamna ca este traseu nemarcat. Cornel nu a stiut sa-mi spuna ce vale este. Se pare ca nu are un nume si poate ca nici nu a mai fost explorata pana acum. I-am propus lui Cornel sa mergem pe acolo din nou cand va fi uscat, ca sa o descopere si el.

Maine (duminica) va fi din nou o zi de odihna, dupa care ma gandesc la o iesire de 2-3 zile in Piatra Craiului, unde nu am ajuns inca in concediul acesta. Va voi tine la curent.

In concluzie: cand am plecat de acasa, nu mi-am propus sa am parte de o asa aventura, dar pana la urma asta a iesit si nu imi pare rau. A fost frumos si inedit. Trebuie sa adaug ca am simtit din nou protectia lui Dumnezeu asupra mea la orice pas. Dimineata citisem psalmul 121 si m-am rugat pentru protectie cu cuvintele acestui psalm. Va las sa decideti singuri daca au fost sau nu potrivite pentru mine astazi:

Psalmul 121
1 Îmi ridic ochii spre munţi… De unde-mi va veni ajutorul?
2
Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul.
3
Da, El nu va îngădui să ţi se clatine piciorul; Cel ce te păzeşte nu va dormita.
4
Iată că nu dormitează, nici nu doarme Cel ce păzeşte pe Israel.
5
Domnul este păzitorul tău, Domnul este umbra ta pe mâna ta cea dreaptă.
6
De aceea nu te va bate soarele ziua, nici luna noaptea.
7
Domnul te va păzi de orice rău, îţi va păzi sufletul.
8
Domnul te va păzi la plecare şi la venire, de acum şi până în veac.

Această prezentare necesită JavaScript.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: