Publicat de: Andra Bunea | 02/11/2013

Ultima tura de vara din toamna asta: in cautarea Vaii Rele de pe Bucsoiu (2nov. 2013)

Azi (sambata) am profitat de vremea buna si am mers in Bucegi impreuna cu un prieten din Brasov (Cornel), mare iubitor de Bucegi si de Bucsoiu. Asa cum va spuneam in RT-ul precedent, astazi intentionam sa urcam pe Valea Rea. Avand in vedere ca ziua s-a scurtat, am plecat devreme din Brasov (8:00), ca sa avem timp sa parcurgem cat mai mult din traseu pe lumina. La 9:00 eram deja la cabana Diham, unde am lasat-o pe Suzuka. Ziua de azi a fost perfecta pentru o tura in Bucegi. Pacat totusi ca s-au estompat culorile de toamna. Chiar si asa, am reusit sa fac cateva poze superbe, care scot in evidenta contrastul intre griul stancilor si albastrul cristal al cerului.

Am ajuns destul de repede in Poiana Bucsoiu, unde nu am stat prea mult. Am facut cateva poze si am plecat mai departe. Dupa cateva minute, am ajuns la intrarea spre hornul pe care l-am explorat eu pe 24 august 2013. Detalii aici: https://andrabunea.wordpress.com/2013/08/24/august-jurnal-de-vacanta-ziua-4-explorarea-unui-traseu-nou-pe-bucsoiu-24-august-2013/ . I-am spus lui Cornel de aceasta intrare si l-am intrebat cat ar mai fi de mers pana la intrarea in Valea Rea. Mi-a spus ca Valea Rea debuteaza cu o saritoare foarte mare, care nu poate fi catarata, dar poate fi ocolita prin padure. Am mai mers un pic pe carare in sus spre Prepeleac, insa Cornel nu mai era sigur unde era intrarea (ultima data fusese pe-acolo acum vreo 8 ani).

Cornel a zis ca n-ar fi exclus ca intrarea in Valea Rea sa fie tot acolo unde incepea si hornul pe care am urcat eu, asa ca ne-am intors si am urcat saritoarea care duce spre acel horn. Am mers o portiune comuna, dupa care hornul pe care l-am facut eu in august merge spre stanga (l-am marcat in poze cu o linie neagra); noi am continuat spre dreapta (am marcat traseul de azi cu o linie rosie). Valcelul pe care am urcat astazi este destul de accesibil: nu este abrupt si nici nu are saritori foarte mari. Pe masura ce inaintam, Cornel realiza tot mai mult ca nu este asta Valea Rea pentru ca nu se vedea nicidecum acea saritoare mare care se ocoleste prin padure.

Am hotarat totusi sa continuam pe acest valcel si sa incercam sa intram in Valea Rea undeva mai sus. Cornel imi spusese ca Valea Rea se intersecteaza la un moment dat cu Braul Mare al Bucsoiului, care traverseaza Bucsoiul dintr-o parte intr-alta. Am mai urcat putin si am ajuns cam la jumatatea Bucsoiului. In acest moment, valea se largea foarte mult si ne oferea posibilitatea sa vedem spre dreapta doua alte vai care urca pe Bucsoiu. M-am dus putin spre dreapta ca sa le vad mai de aproape si sa le fac poze. Nu am putut sa vad decat una dintre ele, care era plina cu zapada (deci greu accesibila). Pe cealalta n-am vazut-o pentru ca era mult mai departe, dar banuiesc ca si aceea era plina de zapada pentru ca este mai la nord.

Nu stiu exact care dintre cele doua vai din dreapta noastra este Valea Rea (vaile semanau destul de mult intre ele, iar Cornel nu-si amintea cu precizie detaliile). Cert este ca daca am fi intrat de jos pe una dintre ele, ar fi trebuit sa ne intoarcem, pentru ca aveau  destul de multa zapada, iar noi nu aveam coltari. Ne-am felicitat asadar ca „din greseala” am luat-o pe o vale mai insorita si deci mai accesibila. Fiind expusa la soare, zapada se topise si se putea urca destul de usor pe ea. In plus, nici nu era la fel de abrupta ca celelalte.

Cornel se exprimase mai devreme: „trebuie sa punem putina ordine in vaile astea de pe Bucsoiu (adica sa le identificam), pentru ca nu prea sunt descrise in carti”. Exact asta am facut noi astazi, desi doar partial: am identificat o noua cale de acces pe Bucsoiu, oarecum paralela cu Valea Bucsoiu si la dreapta fata de hornul abrupt pe care am urcat eu pe 24 august. Am lasat celelalte doua vai (cele cu zapada) pentru vara viitoare, cand intentionam sa terminam munca de identificare a vailor care urca pe Bucsoiu.

Am continuat urcarea pe valea noastra insorita (va trebui sa-i gasim un nume !) si am ajuns pe fata Bucsoiului, care se vede destul de bine si in pozele facute de jos. Am ajuns de asemenea la braul de care zicea Cornel, dar nu am mers foarte mult pe el pentru ca ajungea in cateva hornuri inzapezite, pe unde nu se putea trece. Acest brau este in unele locuri foarte ingust (cat o carare de capre), asa ca este de preferat sa-l faci vara pe teren uscat, cand nu risti sa aluneci. L-am pus si pe acesta pe lista pentru anul viitor, alaturi de celelalte doua vai sus-mentionate.

La ora 13 si ceva am ajuns pe Bucsoiu (adica Bucsoiu Mare 2.492 m), unde mai erau cateva persoane. Am luat o pauza, am admirat peisajul si am facut cateva poze. Zapada se topise in mare parte pe Valea Malaiesti si inspre Omu’. In timp ce admiram peisajul, am intrat in vorba cu un tanar din Portugalia, care venise singur in Romania sa viziteze cateva orase si sa exploreze un traseu din Bucegi in vederea pregatirii unei excursii in iunie anul urmator. El intentiona sa coboare Creasta Bucsoiului inspre Prepeleac si sa se intoarca inapoi in Busteni pe la Gura Diham. I-am spus ca drumul acela este foarte lung si l-am invitat sa ni se alature la coborare pe Creasta Balaurului, ceea ce a si facut. La coborare am povestit diverse chestii despre Romania si Portugalia.

Tot la coborare am avut sansa sa vedem si cateva capre negre pe Valea Bucsoiului. Erau destul de multe si se distingeau usor in contrast cu zapada. Am fost fascinata sa vad cu cata usurinta alergau la vale pe unul din versantii Vaii Bucsoiu.

Coborarea pe Creasta Balaurului (sau Bucsoiu Mic) nu ne-a pus probleme. Ne-am intalnit si aici cu cateva grupuri de turisti (unii urcau, altii coborau). Astazi a fost deci trafic intens pe Bucsoiu. Am ajuns cu bine in Valea Morarului, de unde am cotit stanga ca sa ne intoarcem la Pichetul Rosu si la cabana Diham. Pe amicul nostru portughez l-am plasat unor turisti care urmau sa ajunga in Busteni. Am ajuns la masina in jur de 17:30. Incepea deja sa se insereze, asa ca ne-am grabit spre casa.

Ma declar foarte multumita de traseul de azi: nu doar ca am avut parte de o vreme superba si de un peisaj de vis, condimentat cu capre negre, dar am reusit sa exploram un traseu nou si sa extindem astfel numarul vailor cunoscute de pe Bucsoiu. Las in continuare pozele sa va convinga ca a meritat sa urcam astazi pe Bucsoiu.

PS. Pozele de astazi nu au fost prelucrate in „foto-shop”, ci sunt facute cu noul meu aparat foto – Sony DSC-W730. Am mers tot pe Sony (ceea ce am avut si inainte), doar ca acesta este mult mai performant: este dotat cu lentile Carl Zeiss, are zoom optic de 8 si o rezolutie de 16,1 Mpixeli. Am facut insa o greseala la setararea datei: apare 1 nov. pe unele dintre ele. Este gresit, toate pozele au fost facute astazi (2 nov.).

Enjoy!

Această prezentare necesită JavaScript.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: