Publicat de: Andra Bunea | 10/11/2013

Acele Morarului la inceput de noiembrie (8 nov. 2013)

Saptamana aceasta a plouat (miercuri), dupa care prognoza spunea ca vremea se va indrepta. Sebi m-a anuntat ca este liber vineri, asa ca mi-am luat o zi de concediu si am profitat de vremea buna ca sa mai prind o iesire in Bucegi. Initial vorbisem sa facem Acele Morarului (Sebi nu a fost inca si isi dorea sa le faca), dar m-am gandit apoi ca dupa ploaia de miercuri (care a fost zapada pe munte), s-ar putea ca accesul pe Ace sa nu fie prea usor. Asa ca am pus la cale si un plan B – un traseu pe Bucsoiu similar cu cel de sambata trecuta.

Vineri dimineata am plecat spre Bucegi. Ne gandeam sa urcam cu masina pana la cabana Diham, iar de acolo sa pornim catre Bucsoiu. La iesirea din Brasov am avut insa un prim plan spre Bucsoiu, care era incarcat de zapada. Ninsese deci foarte mult in Bucegi. In aceste conditii a trebuit sa regandim putin lucrurile. Nu prea stiam ce sa facem. Pana la urma am mers pana in Busteni si am luat-o pe drumul catre cabana Gura Diham. Ne gandeam sa facem ceva gen Valea Cerbului. Dar ce sa facem la coborare ? Inca nu stiam, asta depindea forte mult de starea zapezii pe sus. Pentru orice eventualitate insa, ne-am luat la noi tot echipamentul (coarda, ham, reverso etc.). La ora 9:00 am pornit pe traseu.

Pana la urma ideea de a urca pe Valea Cerbului s-a dovedit o alegere inspirata. In partea de jos a vaii nu era deloc zapada. Probabil fusese, dar se topise. Pe masura ce avansam pe vale, se vedea cum batea soarele pe Brana Mare a Morarului (BMM), calea de acces cea mai rapida catre Ace. Mai erau cateva petece de zapada pe poteca, dar in rest iarba era uscata. Ne-am decis asadar sa facem Acele. Now or never. Adica de ce sa nu profitam de vremea buna pe care o avem (era soare si cald) ca sa facem acest traseu superb. Sigur este ultima ocazie de anul acesta.

Urcarea pe BMM pana la baza Crestei Ascutite nu ne-a pus deloc probleme. Intrasem de-acum in zona de actiune a soarelui si era foarte placut sa mergem pe brana. Eu am mers in tricou, dar Sebi a profitat la maxim de soare si a mers in pantaloni scurti si la bustul gol. In jur de ora 12 eram la baza Crestei Ascutite.

Nu voi mai povesti detaliile tehnice ale traseului, le puteti citi aici: https://andrabunea.wordpress.com/2013/04/28/acele-morarului-mon-amour (prima mea ascensiune pe Acele Morarului). Voi aminti doar ordinea in care ne-am catarat: Creasta Ascutita, Acul Mare (cel mai lat, seamana cu un trapez), Degetul Rosu, Degetul Prelungit, Acul Crucii si Acul de Sus.

Dupa o scurta pauza in care ne-am pus hamul, am pornit urcarea printre jnepeni. Urcarea pe Creasta Ascutita a fost mai dificila decat ne asteptam. Accesul era pe fata nordica, unde nu batuse soarele, asa ca am inaintat prin zapada si pe alocuri gheata. In partea superioara a Crestei era o portiune mai abrupta, pe care am urcat-o pe gheata. Aveam coltarii la noi, dar nu avea rost sa-i punem. Coltarii nu prea au priza pe stanca cu gheata. Am urcat deci fara coltari, dar cu mare atentie. Am ajuns cu bine la intrarea pe Acul Mare.

Peisajul era de o mare frumusete. Aveam in stanga noastra Creasta Costilei si Crucea de pe Caraiman, iar in dreapta Valea Morarului si Creasta Balaurului (Bucsoiu Mic). Dupa cateva minute in care am admirat peisajul si am facut poze, am atacat Acul Mare. Am dat si acolo de gheata, dar accesul nu era prea abrupt, asa ca am urcat cu bine. Intre timp incepuse sa bata vantul; ne temeam ca asta va ingreuna traversarea Acului Mare. Din fericire nu au fost rafale cat am traversat noi Acul Mare.

Odata ajunsi pe Acul Mare, i-am spus lui Sebi ca eu voi aplica aceeasi metoda ca si datile trecute: voi traversa in sistem 4×4 (in patru labe). Am simtit din nou emotia (fluturii in stomac) la fel ca si prima data. Sebi de asemenea simtea fluturii. I-am spus ca este normal. Sa traversezi Acul Mare si sa nu simti nimic este un fel de insulta adusa muntelui: daca te lasa atat de rece, atunci de ce mai vii ?!

Am traversat cu bine aceasta lama de cutit si am pus coarda ca sa coboram in rapel (2 lungimi de coarda). Din Strunga Acului Mare am urcat pana la jumate pe Degetul Rosu. Nu am mai urcat ultima portiune (vreo 4 metri) pentru ca stanca era destul de rece, ceea ce facea catararea mai dificila. As vrea sa precizez ca am catarat totul la liber, ceea ce a fost o adevarata realizare in acele conditii.

Dupa Degetul Rosu am urcat fara probleme pe Degetul Prelungit. Am ocolit apoi Degetul Crucii pentru ca accesul era foarte abrupt (mai precis vertical) si acoperit cu zapada. Pe langa asta, imi amintesc din datile precedente ca erau nistre bolovani imensi instabili pe Acul Crucii. Inca de prima data cand am facut Acele, am remarcat acei bolovani si m-am gandit cu groaza ca nu ar fi bine sa-i miste cineva. Asa ca am preferat sa-l ocolim (din fericire exista aceasta optiune).

Am trecut cu bine si de ultimul de pe lista (Acul de Sus), dupa care am facut o mica pauza sa mancam ceva si sa ne odihnim. Se facuse deja 15:30 si mai aveam de mers cel putin inca o ora pana la Omu’. Incepeam sa stam prost cu timpul. Sebi m-a intrebat daca nu ar fi mai bine sa coboram spre stanga inapoi in Valea Cerbului. Nu am fost de acord cu aceasta idee pentru ca nu stiam nici o cale de acces spre vale din punctul acela. Stiam in schimb ca exista ruperi de panta pe versantul drept al Vaii Cerbului (cum urci spre Omu’). In coditiile actuale (zapada si gheata in partea inferioara a vaii), coborarea pe acolo ar fi fost foarte periculoasa. I-am spus lui Sebi ca nu avem incotro, trebuie sa urcam pana la Omu’ si abia de acolo sa intram in Valea Cerbului.

Ultima provocare (si cea mai dificila dupa parerea mea) a fost hornul de acces catre platoul care duce spre Omu’. Imi aminteam de datile trecute ca acel horn necesita catarare si ca are o asigurare in partea superioara. Am incercat sa urc cu rucsacul in spate, insa nu am reusit. Pe la jumatea hornului (care are in jur de 8-10 metri), m-au lasat bratele. Catararea era destul de expusa, asa ca nu aveam voie sa gresesc nici un pas. Sebi mi-a sugerat sa ma catar fara rucsac si sa-l trag dupa aceea cu coarda. Am facut asa si am reusit sa urc cu bine. Am ajuns la asigurare (piton), am pus cordelina si am tras mai intai rucsacul meu. L-am asigurat apoi pe Sebi.

Am patruns apoi in partea superioara a Crestei Morarului din care fac parte si Acele (sau Coltii) Morarului. In fata noastra se deschidea o perspectiva de vis: apusul de soare trimitea o lumina rosie-portocalie pe toate crestele din jur. Bucsoiul parea in flacari. Am ramas muti de uimire in fata acestui spectacol de lumina. Tot raul spre bine (faptul ca am intarziat mai mult pe traseu), pentru ca am beneficiat astfel de un joc de culori cum rar iti este dat sa vezi pe munte. Am fost unanimi ca ar fi meritat sa venim chiar si numai pentru asta. Dar pe langa asta ne-am bucurat si de o catarare de zile mari. M-am rugat tot timpul pe traseu pentru protectie si am simtit din nou mana lui Dumnezeu asupra noastra.

Se facuse deja ora 17 cand am intrat in Valea Cerbului. Pana pe la 17:50 am coborat fara lanterna, doar la lumina lunii si a zapezii. Am scos apoi frontalele si am parcurs restul traseului la lumina lanternei. Incepusem amandoi sa resimtim oboseala acumulata peste zi. La ora 20:10 am ajuns cu bine la masina. Ne-am imbarcat imediat si am pornit spre Brasov. La ora 21 eram acasa, obositi dar fericiti dupa o astfel de realizare.

Trebuia acum sa ma gandesc la iesirea de a doua zi (sambata) – vorbisem deja cu Cornel sa facem o vale sudica in Bucegi. Oricum era sambata si eu nu stau sambata in casa. Obosita sau nu, aveam de gand sa ma duc. Sebi insa m-a anuntat ca nu va mai veni a doua zi pentru ca il dor foarte tare genunchii dupa traseul de vineri.

Va las acum sa admirati pozele.

 

Această prezentare necesită JavaScript.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: