Publicat de: Andra Bunea | 16/11/2013

Catarare pe Tampa (16 nov. 2013)

Astazi a fost o vreme superba in Brasov (soare). Dimineata a fost totusi rece, dar s-a mai incalzit in cursul zilei. Inca de ieri vorbisem cu Razvan sa iesim la catarare pe Tampa. I-am anuntat si pe Olivia & Marian, care isi doreau sa exerseze coborarea in rapel. Ne-am intalnit la 12:45 in parcarea de la Tampa Gardens. Impreuna cu Razvan au venit de asemenea Traian si Simona. Nu a lipsit de la distractie nici Hush, catelul Oliviei. In aceasta formatie, am inceput sa urcam pe drumul forestier, singura cale de acces dinspre Racadau catre peretele de catarare de pe Tampa.

Cand am ajuns acolo, eu Olivia si Marian am ramas mai intai in partea de sus, unde Olivia si Marian au exersat de cate doua ori coborarea in rapel. Au facut asta pe traseul scoala 5a „Alba ca Zapada”. Era locul ideal pentru exersarea rapelului pentru ca peretele nu este vertical acolo; atat Olivia cat si Marian au reusit apoi sa catere la liber traseul (o creasta cu prize din belsug). Dupa ce au simtit amandoi ca stapanesc destul de bine rapelul, am coborat la baza peretelui ca sa facem si noi un traseu.

Intre timp, Traian si Razvan isi facusera incalzirea pe traseele „Hornul” (5a+) si „Lingura” (5b+), care se gasesc in sectorul din stanga al peretelului. S-au mutat apoi mai spre dreapta, unde au catarat cateva trasee de 6a si 6b.

Eu, Olivia si Marian ne-am instalat in locul lor pe sectorul din stanga. Eu am incercat sa urc cap de coarda pe „Hornul”, dar nu am reusit sa trec de jumatea lui. Intrasem in horn si la un moment dat trebuia sa depasesc o piatra asezata in surplomba. Nu am gasit de la inceput prize bune, si pana m-am invartit eu sa gasesc prize, ma lasasera deja bratele. Nu voiam sa risc sa cad pentru ca erau vreo 3m fara asigurare, iar hornul era destul de rasucit. Mi-am recunoscut limitele si m-am dat jos.

Marian si-a exprimat dorinta de a incerca si el, ceea ce insemna ca urma sa urce cap de coarda. Aceasta era a doua premiera pentru el pe ziua de azi: prima au fost espadrilele pe care tocmai le cumparase de la Decathlon si pe care a avut ocazia sa le incalte pe Tampa.

I-am explicat lui Marian tot ce are de facut in calitate de cap de coarda. A urcat fara probleme pana la puncul in care ma blocasem eu mai devreme. Nici el nu a reusit sa treaca de mica surplomba din mijlocul hornului. Asa ca a renuntat si a coborat. Adevarul este ca de jos hornul parea foarte prietenos (o bagatela). Dar odata ajuns in punctul dificil, nu prea gaseai prizele potrivite si iti oboseau mainile sa tot stai atarnat.

L-am felicitat pentru curajul de a incerca sa urce cap de coarda asa de repede (el s-a catarat de foarte putine ori in mansa pana acum) si l-am asigurat ca o sa mearga mai bine data viitoare.

Pentru ca era inca lumina (ora 15:30) si destul de cald, ne-am propus sa mai incercam un traseu in zona aceea. Pentru cei care nu stiu: peretele de catarare de pe Tampa este expus la soare si este deci ideal pentru catarare in zilele insorite de toamna si iarna. Pe langa asta, ofera si o priveliste absolut superba catre cartierul brasovean Schei.

Noi doream sa ne cataram pe „Lingura”, dar imi era clar ca astazi nu sunt capabila sa urc cap de coarda. Din fericire, l-am prins pe Razvan liber cateva minute si l-am rugat sa ne puna el coarda, ca sa ne dam apoi in mansa. Razvan a urcat foarte repede (ca o pisica), dupa care m-am bagat eu. Am reusit cu greu sa fac „Lingura” in mansa. Mai am de lucru la acest traseu, dar macar acum stiu unde sunt prizele si unde este topul. In luna mai, cand m-am catarat prima data pe Tampa (andrabunea.wordpress.com/2013/05/11/prima-iesire-la-catarare-pe-tampa-vineri-10-mai-2013), nu am facut „Lingura” pe fata stancii (adica prin lingura), ci am evitat partea spalata prin partea dreapta si am intrat in alt traseu.

Dupa mine s-a dat si Marian in mansa, dar nu a reusit sa treaca de partea superioara a „lingurii”. A reusit totusi sa avanseze destul de mult, ceea ce este remarcabil pentru nivelul lui. In tot acest timp Olivia ne-a facut poze.

Dupa ce am terminat cu „Lingura”, am strans coarda si am plecat pentru ca se racise deja. Era in jur de 16:45 si incepea sa se intunece. Am coborat pana in Saua Tampei asistati de un apus de soare superb, care a facut o adevarata risipa de culori ca sa ne impresioneze. A reusit ! Ar fi bine sa mai prindem o dupa-amiaza insorita pe Tampa pana la zapada, dar nu stim daca vremea ne va mai ingadui. Daca nu, vara urmatoare vom veni mai des aici ca sa ne antrenam.

Va invit acum sa admirati pozele.

Această prezentare necesită JavaScript.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: