Publicat de: Andra Bunea | 30/11/2013

Plimbare in Postavaru – Pestera de Lapte (30 nov. 2013)

In cursul saptamanii am lansat un apel pe email pentru o iesire de o zi sambata. Doar Olivia a raspuns la apel si mi-a spus ca ar iesi undeva, cu conditia sa nu plecam prea devreme. Intrucat eu aveam ceva de rezolvat la primele ore ale diminetii, i-am propus sa iesim la 11 la o plimbare in Postavaru. Olivia mi-a spus ca si-ar dori sa plecam mai degraba la 10:30, ceea ce am acceptat. Ziua de astazi ne-a intampinat cu o vreme superba inca de la primele ore ale diminetii. Nu era cazul sa stau in casa pe o asemenea vreme. Chiar daca nu se pot face trasee indraznete in aceasta perioada, merita chiar si o plimbare pana in Postavaru.

La ora 10:30 Olivia era la mine. Si-a pus bocancii de iarna, l-a eliberat pe Hush din portbagaj si am pornit spre Postavaru din Racadau. Nu ne era foarte clar ce vrem sa facem (aveam mai multe variante de urcare in Postavaru). Pana la urma am decis sa mergem pe aleea de sub Tampa spre cabana Iepure, iar de acolo sa urcam pe triunghi albastru prin Valea cu Apa. La un moment dat triunghiul albastru intersecteaza banda albastra (care vine din Saua Tampei si trece prin Poiana Stechil); triunghiul albastru merge apoi spre Poiana, in timp ce banda albastra urca in Postavaru prin Poiana Ruia.

Inainte sa ajungem la intersectie, Olivia imi spusese ca ar vrea sa urce spre cabana Postavaru. Insa la intersectie o vad ca o ia inainte pe triunghi albastru, traseu care in mod evident nu ducea in Postavaru. M-am gandit ca a renuntat la ideea de a ajunge la cabana Postavaru, asa ca am urmat-o fara sa spun nimic (eu nu aveam nici o preferinta de traseu). Mai sus mi-a spus ca acest traseu i se pare ciudat (ea se astepta sa arate ca traseul de Postavaru), insa eu tot nu m-am prins ce vrea sa spuna. La un moment dat cand a amintit ea ceva de Postavaru, i-am spus ca traseul pe care suntem nu duce in Postavaru, ci in Poiana. Abia atunci ne-am dat seama ca a fost o problema de comunicare: eu vazusem indicatorul de la intersectie si stiam ca o luam spre Poiana, in timp ce ea nu-l vazuse si credea ca mergem spre Postavaru.

De ce explic toate aceste detalii ? Ca sa spun de fapt ca indecizia noastra cu privire la traseu si apoi confuzia aparuta au avut un deznodamant foarte favorabil. Odata ajunse in Poiana (undeva mai sus de Bradu), am vazut indicatorul cu bulina albastra pe care scria „Pestera de Lapte”. Imi doream de mult sa ajung sa vizitez Pestera de Lapte din Poiana, dar ca de obicei de fiecare data am facut alte trasee mai palpitante si nu am ajuns sa mai vad pestera. Insa astazi se pare ca a fost momentul potrivit pentru ea. Nici Olivia nu o vazuse inca, desi a avut o tentativa la un moment dat. Am decis asadar sa urcam spre pestera, dupa care sa iesim in traseul de banda albastra (cel pe care ar fi trebuit sa urcam noi in Postavaru). Stiam ca de la pestera se poate ajunge in acel traseu pentru ca de fiecare data cand am urcat pe banda albastra in Postavaru, am intalnit sageata cu bulina albastra spre dreapta catre Pestera de Lapte.

Am facut mai intai un popas la soare, unde am mancat ceva si am admirat maiestatea brazilor incarcati de zapada pe fundal de cer albastru. Ne-am felicitat pentru ideea de a veni in Postavaru, unde am avut ocazia sa ne bucuram de peisajul de iarna autentica. La ora 14 ne-am incheiat pauza si am pornit spre Pestera de Lapte. Pe indicator scria 1h – 1 si 1/2h, dar noi am ajuns la pestera in 35 de minute. Dupa cateva poze la intrarea in pestera, ne-am scos lanternele si am pornit in explorarea pesterii. Inauntru era rece si umed.

Pestera se desfasoara spre stanga pe o lungime de 20-25 metri. Bolovanii pe care urcam erau in mare parte albi (piatra calcaroasa), de unde probabil si denumirea pesterii. La un moment dat Olivia m-a intrebat: „oare nu isi fac si ursii adapost pe aici ?”, la care eu am raspuns: „nu stiu, dar daca era vreunul, cred ca Hush ne-ar fi anuntat deja”. Din fericire nu era nici un animal in pestera.

Dupa cateva minute in care am explorat tot ce era de explorat, am iesit din nou la lumina. Am continuat apoi pe bulina albastra in sus si in vreo 15 minute am ajuns la intersectia cu banda albastra. Acolo am facut stanga si am inceput coborarea spre Racadau. Era deja ora 15. Ne-am miscat destul de repede si am ajuns inapoi acasa la 17:30. Intre timp se facuse destul de frig si incepeau sa-mi inghete mainele. Am urcat repede la mine (am invitat-o pe Olivia la un ceai) si am mai depanat cateva amintiri.

Pana la urma, plimbarea noastra de azi s-a transformat intr-un traseu in toata regula (7 ore in total) si a fost o mare reusita. M-am bucurat foarte mult sa descopar Pestera de Lapte si sa am o imagine mai clara a diferitelor trasee din Postavaru. Pe langa asta, plimbarea de azi mi-a deschis apetitul pentru ture de iarna mai serioase. Din fericire sezonul abia incepe, asa ca ma voi putea bucura din plin de astfel de ture in lunile urmatoare.

Iata si cateva poze facute astazi:

Această prezentare necesită JavaScript.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: