Publicat de: Andra Bunea | 01/01/2014

Obiectiv montan 2014: Eiger (3970 m) si Matterhorn (4478 m)

In ultimii ani (mai precis dupa 2008, cand am fost pe Mont Blanc), am tot avut alte prioritati care m-au impiedicat sa particip la expeditii montane in afara tarii. Lucrurile par sa se fi asezat si pot in sfarsit sa visez din nou la trasee interesante si provocatoare. Am inca multe trasee de explorat si varfuri de cucerit in Europa, asa ca ma voi multumi deocamdata cu ceva mai „aproape de casa”. Las destinatiile de genul Aconcagua & Everest altor alpinisti, mult mai motivati si mai bine antrenati ca mine.

Tot gandindu-ma eu la ce mi-ar placea sa fac in Europa, sau mai bine zis ce varf ma motiveaza sufficient de mult, mi-a venit in minte varful Eiger 3970 m (Eiger inseamna monstru / urias). De fapt, ceea ce m-a dus cu gandul la Eiger a fost vizionarea unui documentar BBC despre prima escaladare a peretelui nordic din Eiger („Eiger – Wall of Death” https://www.youtube.com/watch?v=fERYwTLKmOo). Am fost impresionata si captivata de curajul si tenacitatea alpinistilor care au incercat prima escaladare a peretelui nordic, de lupta lor acerba cu natura si de tragediile care au avut loc pe acest perete legendar.

Pe buna dreptate, Eigerul exercita o atractie aparte (un fel de vraja) asupra celor care indragesc muntele. Am inceput sa simt si eu aceasta atractie si am inceput sa citesc mai multe despre variantele de escaladare posibile pe www.summitpost.org. Bineinteles ca am exclus din start varianta Nordwand (peretele nordic) pentru ca nivelul acestui traseu ma depaseste cu mult. In afara de Nordwand exista alte 3 variante de acces: muchia vestica (West Flank), muchia estica (Mittellegi Ridge sau accesul dinspre refugiul Mittellegi) si muchia sudica (South Ridge sau accesul dinspre refugiul Monchjoch). Am exclus din start muchia sudica pentru ca accesul la refugiul Monchjoch este mai greoi si traseul pana pe varf este foarte lung. Mi-a atras atentia in mod deosebit muchia vestica* – este cea mai usoara cale de acces pe Eiger si cea mai rapida – se poate realiza intr-o singura zi (un fel de maraton montan). Nu inseamna insa ca este si simpla: contine portiuni dificile atat la urcare, cat si la coborare. In mod ironic, s-a intamplat ca unii alpinisti care au urcat cu bine pe Nordwand, sa moara la coborare pe Wesk Flank. West Flank nu trebuie deci subestimat, dar este bine de stiut ca este mai usor si mai accesibil in comparatie cu celelalte trasee.

Mi-am propus asadar sa fac West Flank cu urcare si coborare in aceeasi zi. Escaladarea incepe la 2320 m (statia de tren Eigergletscher), ceea ce inseamna o diferenta de altitudine de 1650 m pana pe varf. Daca ma antrenez corespunzator, cred ca pot face intr-o singura zi 1650 m la urcare si inca pe-atat la coborare. Mi-ar fi placut sa urc si muchia estica (Mittellegi Ridge), insa cred ca o las pe alta data. Aceasta ruta necesita rezervare la cabana (nu se poate urca si cobora intr-o singura zi); daca nu e vreme buna atunci cand ai rezervat, pierzi atat rezervarea cat si sansa de a urca pe varf.

Dupa ce termin cu Eiger, o sa ma indrept spre Matterhorn (sau Monte Cervino, 4478 m). Am studiat variantele posibile** si am decis sa urmez muchia Hornli sau ruta elvetiana (numele traseului este dat de refugiul Hornli – Hornlihutte in germana). Am nevoie de doua zile pentru urcare si coborare. Voi aborda insa traseul putin diferit fata de varianta clasica: majoritatea alpinistilor urca in prima zi cu telecabina pana la Schwarzsee (2575 m), iar de acolo escaladeaza pana la Hornlihutte (3260 m), dorm acolo peste noapte si pornesc a doua zi foarte devreme spre varf. Asta creaza o mare aglomeratie in partea superioara. Alternativa este sa fac grosul traseului in prima zi: plec devreme de la Schwarzsee (2575 m) si urc pana la Solvay Hut (4003). O diferenta de nivel de 1425 m in prima zi este un obiectiv rezonabil. Dorm peste noapte la Solvay Hut si pornesc a doua zi devreme spre varf – mai raman 475 m de escaladat si apoi coborarea pana la 2600 m. Insa asa cum se stie, coborarea este cea mai dificila si necesita mult timp si atentie sporita. De mentionat ca am reusit sa ajung pentru prima data in Zermatt in iunie 2010. Am urcat atunci pana la 2500 m si am facut poze cu aceasta piramida impresionanta care este Matterhornul. Am atasat la acest articol cateva poze facute atunci.

La toate acestea trebuie sa adaug ceva esential: nu imi propun sa urc pe Eiger si Matterhorn cu orice pret si in orice conditii. Doresc sa o fac in conditii de siguranta. In nici un caz nu as urca cu pretul vietii, conform zicalei „cel mai bun alpinist este un alpinist in viata”. Doresc de asemenea sa urc sub protectia si binecuvantarea lui Dumnezeu. Muntii sunt ai Domnului (ca si toate celelalte forme de relief pe care le-a creat El) si face ce vrea cu ei. Doresc sa urc pe acesti munti cu atitudinea potrivita (smerenie si intelepciune), nu ca sa ma laud ca am bifat nu-stiu-ce-varf, ci ca sa ma bucur de munte la gradul superlativ. Simt chemarea inaltimii acestor doi titani ai Europei si imi doresc sa am sansa sa ii ating si sa ii catar, dar sunt constienta in acelasi timp de riscurile care se ascund in spatele acestei provocari. Tocmai de aceea am o nevoie vitala de intelepciune si protectie din partea lui Dumnezeu. In concluzie: daca Dumnezeu ma ajuta, voi reusi sa urc pe Eiger si pe Matterhorn. Va voi tine la curent cu evenimentele, incepand cu iesirile de antrenament si terminand cu expeditia finala spre Elvetia in perioada iulie – august 2014.

Update iunie: intre timp am aflat ca refugiul Hornli este inchis pentru renovare pana in iulie 2015. Pe noi nu ne deranjeaza asta pentru ca oricum vom campa la 3260 m. Este chiar o veste foarte buna buna: traseul va fi mai liber anul acesta (de obicei, traseul este foarte aglomerat). Turistii se cazeaza la Hornlihutte si pornesc spre varf dimineata devreme. Cine nu pleca inaintea lor, risca sa stea la cozi imense pe traseu. Insa anul acesta vor fi pe Matterhorn doar cei care nu cauta confortul (deci mai putini turisti). In concluzie: este anul perfect pentru Matterhorn !

Update: la inceputul lunii august 2014 am urcat pe Eiger pana aproape de varf (pe muchia vestica) si pe Matterhorn pana la 4000 m. Abia pe 29 iulie 2016 am reusit sa ajung pe varf, din a treia incercare.

https://andrabunea.wordpress.com/2014/08/12/obiectivul-nr-1-eiger-4-august-2014/

https://andrabunea.wordpress.com/2014/08/12/obiectivul-nr-2-matterhorn-solvay-4003-m-7-august-2014/

https://andrabunea.wordpress.com/2016/08/02/imbratisarea-uriasului-din-a-treia-incercare-ascensiune-pe-matterhorn-28-29-iulie-2016/

*Detalii despre Eiger aici:
www.summitpost.org/eiger-west-flank/743270 – acces via the West flank
www.summitpost.org/eiger-a-trip-on-the-knife-edge-tr-movie/602829 – acces via Mittellegi Ridge

** Harta cu ruta elvetiana:  http://static.flickr.com/54/192950970_929fc05e00.jpg?v=0
Informatii despre Matterhorn: http://travel.descopera.ro/9155799-Matterhorn; http://www.summitpost.org/my-experience-on-the-matterhorn/450263

Această prezentare necesită JavaScript.


Responses

  1. Mult succes in expeditia pe Eiger si matterhorn, Andra! 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: