Publicat de: Andra Bunea | 22/03/2014

Astazi am urcat pe Creasta Balaurului (22 martie 2014)

Dupa cum spuneam la sfarsitul RT precedent, m-am intors de la Padina cu senzatia ca nu mi-a ajuns (ca n-am facut un traseu mai dificil cum imi place mie, de genul urcare la Omu’ si coborare intr-o zi). Stiind ca vremea este frumoasa sambata asta, m-am gandit ca trebuie neaparat sa ies pe munte si sa fac o vale abrupta in Bucegi. Insa ca un facut, toti cei pe care i-am intrebat daca pot veni erau ocupati. Fidela principiului meu „mai bine merg singura, decat sa stau in casa”, m-am trezit azi pe la 7 si ceva, mi-am facut bagajul si am pornit spre Busteni.

Ma gandeam sa urc cu masina pana la cabana Diham si sa fac o vale in zona aceea. Inclinam spre V. Morarului, pentru ca am facut deja V. Bucsoiului de 2 ori. Insa nu am putut sa fac dreapta spre DN 73A pentru ca era raliu pe Paraul Rece – Rasnov. Auzisem de asta zilele trecute, dar uitasem. In aceste conditii, am continuat spre Busteni si am mers pana la cabana Gura Diham (987m). Se putea intra pe V. Morarului si de acolo, asa ca era ok. Cand am ajuns la Gura Diham, am vazut un grup de 4 tineri care se echipau pentru traseu. Pe unul dintre ei mi se parea ca il stiu de undeva, dar nu eram sigura. I-am intrebat ce au de gand sa faca si mi-au zis ca urca pe Creasta Balaurului (sau Bucsoiu Mic) si coboara pe V. Morarului. Am evaluat rapid situatia si mi-am dat seama ca ar fi bine sa mai fiu cu cineva, asa ca i-am intrebat daca pot sa vin si eu cu ei. Mi-au zis ca pot sa vin.

I-am intrebat apoi de unde sunt. Am aflat ca doi sunt din Sf. Gheorghe (Mark si Andras), unul din Bucuresti (Andrei) si unul din Mangalia (Iulian, zis Magelan). Cand am auzit ca baiatul pe care il stiam eu din vedere este din Sf. Gheorghe, l-am intrebat: „nu cumva esti tu cel care si-a „pierdut” rucsacul pe Valea Alba pe 1 martie, de ti l-am gasit noi si voiam sa te cautam ca sa ti-l dam ?”. De fapt el nu si-l pierduse, ci l-a lasat intentionat acolo pentru ca avea de gand sa urce rapid (fara bagaj) pe o Albisoara. Mi-a zis ca da, el este cel cu rucsacul. In felul acesta s-au facut deja prezentarile. Am aflat apoi ca Mark este si el ghid montan (a facut cursul AGMR in urma cu cativa ani).

Am plecat pe traseu la 9:30, dar in loc s-o luam pe poteca din spatele cabanei (calea de acces cea mai rapida spre V. Morarului), am luat-o mult in stanga si am dat pana la urma in V. Cerbului. Dar nu ne-am descurajat; am continuat pe triunghi rosu pana am ajuns in V. Morarului. Momaia care indica intrarea spre Creasta Balaurului era la locul ei, asa ca am luat-o la dreapta si am mers pe poteca deja bine conturata de cei care urcasera recent pe acolo. Ne-am oprit la locul de belvedere de la Timbal si am admirat Creasta Morarului cu puzderia de vai care o urca. Vremea era superba. Era asa de cald, incat zapada pe care urcam noi era foarte moale si apoasa. Pana la iesirea in Creasta Balaurului nu mi-am pus coltarii. Insa la iesirea in Creasta am facut-o, pentru ca urma sa urcam pe fata nordica (umbrita), unde era inca zapada si gheata.

Am inceput urcarea cu atentie. Desi au fost cateva portiuni de catarare, pe care le-am facut cu coltarii in picioare, am inaintat fara probleme. Ritmul era destul de alert (Mark, Andras si Andrei mergeau destul de repede). Acest ritm mi-a placut foarte mult, chiar imi fusese dor de el (la Padina ritmul lent de mers ajunsese sa ma exaspereze). In partea superioara a Crestei Balaurului am scos coltarii din picioare pentru ca era o zona de catarare pe stanca (mi-a placut foarte mult bucata asta). Am ajuns in apropiere de Vf. Bucsoiu la 14:45. Mark si-a exprimat dorinta de a urca pana la Omu, asa ca am continuat pana la Omu’, unde am ajuns la 15:30. Dupa o pauza de 20 minute, am luat-o la vale pe Morar. De mentionat ca era destul de multa lume la Omu’. Majoritatea urcasera dinspre Malaiesti, dar erau cativa care au urcat si pe V. Morarului.

Pe prima portiune nu mi-am pus coltarii in ideea ca zapada era relativ moale si coltarii mai mult m-ar fi incurcat. La inceput zapada a fost ok, dar un pic mai jos am dat de zapada intarita, in care nu mai intrau bocancii mei (am mers cu bocancii de 3 sezoane, cu care imi era destul de greu sa fac urme in zapada). Fiind in panta, nu ma puteam opri sa-mi pun coltarii. Am continuat o bucata fara coltari. Au fost cateva situatii in care am alunecat si am luat-o la vale, dar m-am oprit de fiecare data in piolet fara probleme. Am aplicat astfel ceea ce invatasem la Padina (oprirea in piolet). Cand am ajuns intr-o zona mai plata, mi-am pus totusi coltarii. In afara de cateva zone din partea superioara a vaii, zapada era foarte moale (te afundai in ea pana la genunchi sau chiar mai mult). Am ajuns cu bine in traseul cu triunghi rosu, de unde am luat-o de data asta pe poteca corecta (dupa ce lasi in dreapta V. Bujorilor, se face o poteca la stanga). La ora 18 eram inapoi la Gura Diham. Le-am multumit baietilor ca m-au luat cu ei si am decis sa tinem legatura, mai ales ca Mark a fost atat pe Eiger, cat si pe Matterhorn (ruta Horli), ceea ce inseamna ca imi poate furniza multe informatii utile cu privire la escaladarea acestor doua varfuri. L-am rugat de asemenea pe Mark sa ma duca si pe mine pe o Albisoara, ceea ce va face, doar ca zapada nu prea permite asta acum. Maybe next year.

La ora 19 am ajuns cu bine acasa (la Brasov), super incantata de tura de antrenament de astazi, de vremea frumoasa si nu in ultimul rand de compania excelenta de care am avut parte. Va las acum sa va bucurati de peisaje.

Această prezentare necesită JavaScript.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: