Publicat de: Andra Bunea | 18/05/2014

Catarare cu AGMR in Cheile Rasnoavei (17-18 mai 2014)

In urma cu cateva ore m-am intors din weekendul de catarare din Cheile Rasnoavei, organizat de AGMR (Asociatia Ghizilor Montani din Romania) in cadrul cursului de ghid montan, sectiunea initiere. Stiam de cateva luni de acest weekend si il asteptam cu nerabdare. Anticipam ceva fain, dar ceea ce s-a intamplat a depasit cu mult asteptarile mele – mai ales ziua de astazi (duminica), cand am urcat pentru prima data un traseu cu 2 lungimi de coarda. Initial am oscilat daca sa raman si duminica. As fi avut ceva treburi in Brasov si mai ca-mi venea sa ma intorc acasa sambata seara. Insa ratiunea a invins: m-am gandit ca daca nu particip si duminica, voi pierde o parte importanta din instruire: cum se asigura si cum se catara trasee cu mai multe lungimi de coarda. Pana la urma am decis sa particip si duminica. Am avut astfel parte de cea mai faina zi de catarare de pana acum.

Dar sa incep cu inceputul. Sambata dimineata i-am luat pe Bogdan din Brasov si pe Mihai din Rasnov si am plecat spre Cheile Rasnoavei. Am reusit sa ajungem in Chei la timp. Majoritatea cursatilor erau deja acolo. Instructorii erau de asemenea prezenti: Nusa, Croc, Catrinel, Adi Cernea si Catalin Petrescu. S-a facut mai intai impartirea pe echipe: fiecare instructor a luat in primire doi cursanti. Doar Croc s-a ocupat de trei cursanti (eu, Andrei Paun si Radu), pentru ca noi am lipsit de la intanirea din octombrie, cand au fost prezentate cateva tehnici de baza. In timp ce ceilalti cursanti s-au dus cu instructorul la stanca si au inceput sa catere trasee de mai multe lungimi (dupa o instruire prealabila), eu am ramas toata ziua pe langa Bolovanul Prostului ca sa exersez tehnici de asigurare si auto-asigurare. Ieri i-am invidiat pe ceilalti pentru ca au avut parte de ceva mai bun (desi si ceea ce faceam eu era important), dar astazi (duminica) mi-am luat revansa 🙂

Croc ne-a explicat mai intai cateva notiuni generale de alpinism (importanta asigurarii, folosirea corzilor, echipamentul minim necesar). Am mers apoi in zona foisorului (pe o panta inierbata) si am exersat coborarea in rapel cu reverso. Dupa acest scurt exercitiu, am urcat pe Bolovanul Prostului pe poteca din dreapta stancii. Croc a montat acolo o asigurare si ne-a invitat sa coboram mai intai in rapel in timp ce eram asigurati si de el cu o alta coarda (asta pentru confortul nostru psihic). Urmatorul pas a fost coborarea in rapel cu nod prusic. Mai facusem asta o data, dar mi-a prins bine sa inteleg principiul si modul de realizare a nodului prusic. Pana aici nimic spectaculos sau cu totul nou. Abia dupa aceea a urmat partea interesanta a zilei de sambata: am mers la sol si am facut exercitii de urcare pe coarda cu nod prusic si cu scarita, apoi de montare pe coarda a dispozitivului de rapel (in timp ce eram asigurati in prusic) si coborare in rapel cu prusic. Scopul acestor exercitii a fost sa ne arate modalitatile de salvare si auto-salvare in situatii de urgenta: daca cineva ramane suspendat in coarda sau daca ni se intampla asta noua – cu nodul prusic si cu scarita (sau o improvizatie pe baza de anou), se poate urca pe coarda la cel accidentat sau se poate urca pe coarda pana la ultima asigurare. Mi-au placut foarte mult aceste exercitii si le-am repetat de mai multe ori, pana am simtit ca stapanesc bine toti pasii.

Exercitiile zilei de sambata s-au terminat la ora 19, cand fiecare a luat-o in cate o directie: instructorii au plecat spre Brasov, urmand sa se intoarca a doua zi; Bogdan a plecat si el dar nu s-a mai intors duminica; cativa cursanti au plecat sa-si caute loc de cort, etc. Eu, Mihai si Radu am ramas la foisor, unde am beneficiat de un frumos foc de tabara facut de un alt grup care se afla acolo la catarare. Peste noapte eu am dormit in masina, iar baietii si-au pus izoprenul si sacul de dormit in foisor. Duminica la ora 8 toata lumea era in picioare. Pe la 9 fara un sfert au aparut si instructorii. Celor de ieri li s-a alaturat si Nusu. Trebuia sa mai vina un cursant (Andrei din Bucuresti), dar nu a mai venit. In aceste conditii, Croc a venit la mine si mi-a spus ca eu voi merge cu Nusu. Asta a fost o surpriza foarte placuta: am inteles imediat ca va fi o zi interesanta.

I-am spus lui Nusu ca mi-ar placea sa fac „Creasta Generalului”, iar el a zis ca o putem face, dar sa asteptam mai intai sa avanseze cei care intrasera deja pe acest traseu. Mai mult de atat, mi-a propus sa o facem pe toata pana sus cu cap-schimbat (adica sa fim amandoi cap de coarda alternativ), idee care mi-a placut foarte mult. In asteptarea eliberarii acestui traseu (era coada acolo !), ne-am dus sa facem altceva. Nusu a propus sa facem prima lungime din „Cezar Manea” (4B). Mi-a explicat temeinic principiile asigurarii in regrupare, pe care le-am si aplicat pe platforma pe care eram (eu l-am asigurat pe Nusu ca si cand ne-am fi aflat deja in prima regrupare). Principiul de baza este sa existe tot timpul 2 puncte de asigurare distincte care sa formeze „triunghiul fortelor” (intre punctele de asigurare trebuie sa fie un unghi mai mic de 60 grade: acest unghi asigura cea mai buna repartizare a fortei de soc in cazul unei caderi). Nusu mi-a explicat apoi termenii cu care vom comunica pentru a fi siguri ca ne intelegem in momentele cheie (cand capul ajunge la top, se asigura si este gata sa-l preia pe secund; cand secundul este gata de plecare). Nusu a pornit pe traseu si a ajuns sus foarte repede. Dupa ce mi-a transmis ca este in regrupare si ca ma asigura, am pornit si eu in mansa. Aceasta prima portiune din „Cezar Manea” mi-a placut foarte mult, a fost cam la nivelul unui 6a pe care l-am facut de curand pe Tampa.

Dupa ce am terminat acolo, am mers la intrarea in „Creasta Generalului” (3B, 10 lungimi de coarda – LC). Mache, Cristi si Nusa se aflau pe traseu; dupa ei urmau sa intre Croc si Radu. In aceste conditii, Nusu mi-a propus sa mai facem ceva in zona. A vrut sa facem traseul 1 (3A, 2 LC), dar era ocupat. Urmatoarea optiune in zona era „Pintenul Magarului” (3A, 40 m), care arata ca o creasta, a carei prima bucata era usor catarabila la liber. Cand am vazut asta, m-am aratat cam dezamagita (ma gandeam „doar n-o sa facem chestia asta simpla ?!”). De parca mi-ar fi citit gandurile, Nusu a zis sa incercam un alt traseu care se afla in dreapta fata de „Pintenul Magarului”. Este vorba de un traseu nou, batut de curand (MAI, 4A), pe care nici Nusu nu-l mai facuse pana acum. Ne-am instalat materialele intr-o regrupare. Tehnic, regruparea inseamna locul care ofera suficient spatiu pentru picioare (un fel de platforma pe care se poate sta in picioare), prevazut cu 2 sau mai multe puncte de asigurare (acesta era prevazut chiar cu un lant solid montat intre 2 pitoane imense). Nusu a pornit in prima lungime de coarda si eu l-am asigurat. Am urmat apoi eu. Pe ultima portiune inainte de regrupare a fost pasul cel mai dificil (o surplomba), pe care nu am putut sa-l trec decat tinandu-ma de cordelinele fixate in doua pitoane (nu erau deloc prize pe acolo). Am ajuns in regrupare, l-am preluat pe Nusu pe coarda si el a continuat catararea celei de-a doua lungimi de coarda. Mi-a venit apoi randul. Aceasta lungime a mers mai repede pentru ca nu a avut surplombe. A avut in schimb cateva pasaje foarte frumoase, inclusiv o fisura, pe care am catararat-o ca la carte cu bavareza. Cand am ajuns sus, eram foarte incantata de aceasta realizare. I-am spus lui Nusu ca acesta este cel mai frumos traseu pe care l-am catarat pana acum in mansa (un fel de 6b in escalada). Am simtit ca am trecut la un nivel superior la capitolul catarare. Antrenamentul de la sala mi-a fost de mare folos in acest sens.

Ne-am retras apoi pe o potecuta prin padure. Cand am ajuns in strada, ceilalti se retrageau si ei. Era in jur de ora 15. Noi inca aveam de gand sa facem „Creasta Generalului”, insa am zis sa mergem mai intai pana la foisor sa-i anuntatm pe ceilalti ca vrem sa mai stam. Numai bine ca toata lumea se adunase la foisor pentru sedinta de final, asa ca am participat si noi. Intre timp a inceput si ploaia, care a durat cam o ora si jumate (cat sedinta noastra). In aceste conditii, nu mai avea rost sa facem Creasta pentru ca stanca ar fi fost uda. Am hotarat sa lasam „Creasta Generalului” pe alta data. La sedinta Nusa a recapitulat principalele aspecte tehnice pe care le-am invatat, apoi fiecare a fost invitat sa-si spuna parerea. Cand mi-a venit randul, mi-am exprimat incantarea fata de lucrurile pe care le-am invatat in aceste doua zile, si mai ales fata de sansa si onoarea de a-l avea pe Nusu ca instructor personal. Iata cat de mult as fi pierdut daca as fi lipsit duminica ! Inutil sa spun ca acest weekend in Cheile Rasnoavei mi-a deschis si mai mult apetitul pentru catarare (mai ales catararea pe mai multe lungimi de coarda). De-abia astept sa merg din nou acolo si sa fac si alte trasee interesante.

Va invit acum sa vedeti si pozele din weekend.

 

Această prezentare necesită JavaScript.

 


Responses

  1. FB Andra!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: