Publicat de: Andra Bunea | 24/05/2014

Creasta Generalului cap de coarda (24 mai 2014)

„Creasta Generalului” (numita si „Santinela Cheii”) este cotata cu 3B si are 10 lungimi de coarda (LC). Astazi m-am dus in Cheile Rasnoavei special pentru ea: ramasesem datoare de duminica trecuta, cand nu am mai putut s-o fac cu Nusu pentru ca incepuse ploaia. Din fericire, Sebi a fost liber, asa ca a putut sa vina si sa ma asigure. La 9 fara 10 eram deja in Chei, dornici de noi aventuri.

M-am gandit ca ar fi bine sa ma incalzesc putin inainte sa atac Creasta, asa ca am urcat mai intai pe „Pintenul Magarului” (3A, 40 m). Acest traseu este cu adevarat foarte usor; asa cum am spus in RT-ul precedent, se poate catara si la liber. Il recomand celor care vor sa inceapa sa se catare cap de coarda pentru ca nu pune probleme. Odata ajunsi sus, am coborat pe poteca din padure. Dupa asta, m-am gandit ca ar fi bine ca catar si traseul 1 (numit „Creasta Frontala” 3A, 2 LC). Acesta mi s-a parut cu adevarat un 3A, adica mai dificil decat „Pintenul Magarului”. Am facut doar prima lungime de coarda (vreo 20 m), care presupunea catararea printr-un horn cu ramonaj. Dupa aceea, am coborat tot prin padure.

Dupa aceste 2 trasee de incalzire, ma simteam gata de atac. Ne-am instalat asadar la baza peretelui („Creasta Generalului” incepe chiar de langa apa); ca si semn de recunoastere are inscrisa cifra 5. Oricum este usor de gasit sau recunoscut pentru ca urmeaza creasta matematica a stancii. Dupa prima regrupare a inceput sa ploua. Nu prea stiam ce sa facem, daca sa ne retragem sau sa continuam. Imi doream foarte mult sa fac toata Creasta si nu eram dispusa sa renunt asa de usor. Intrucat eram deja lansata in a doua LC, i-am spus lui Sebi sa urce si el, dupa care ne putem retrage pe o poteca din dreapta. Din fericire pana a ajuns el a stat ploaia. Cazusera doar cateva picaturi, deci se putea continua catararea. Sebi a fost de acord sa mergem mai departe.

Am continuat sa urcam fara probleme pana la a 5-a regrupare, moment in care a inceput sa bata destul de tare vantul. Intre timp am observat in dreapta noastra cum urca cineva intr-un fel de tarc – era o tipa care urma sa faca bungee-jumping. Eu nu mai vazusem niciodata asa ceva. Ne-am oprit amandoi si ne-am uitat la saritura. Persoana s-a codit un pic (nu e de mirare – cred ca ii era teama). Dupa cateva minute in care se tot apropia de marginea platformei pe care era si apoi se dadea inapoi, si-a luat avant. A cazut cateva secunde asa cum sarise (in picioare), dupa care s-a intors cu capul in jos. Coarda era foarte elastica. Dupa ce a ajuns la punctul maxim, a avut un recul impresionant (a ridicat-o inapoi intre 40 – 50 m). Dupa cateva miscari de genul acesta, s-a stabilizat. I-am spus lui Sebi ca pe mine nu ma atrage asa ceva. Ma simt mult mai in siguranta pe stanca la catarare decat sa sar in gol legata doar cu o coarda de picior. Dar perceptia riscului difera, asa ca fiecare cu preferintele lui.

Dupa ce s-a terminat spectacolul aerian, am continuat catararea. Eram la cea de-a 6-a LC, pe care nu am mai terminat-o pentru ca a inceput din nou ploaia, de data asta in rafale. Sebi a strigat la mine si m-a intrebat daca ma pot retrage. Din nou nu prea aveam de gand sa renunt, mai ales ca eram atat de aproape de varf. Insa am ajuns la un horn perfect vertical, unde trebuia sa fac cateva manevre ca sa trec. Prizele erau deja ude. In aceste conditii nu mai aveam aderenta si am hotarat sa renunt. Situatia era un pic cam ingrata, pentru ca este mai greu sa faci rapel dintr-un piton de pe parcursul traseului. Insa din fericire, panta de la ultima regrupare si pana la horn nu era foarte abrupta, asa ca am reusit sa ma descatar si am recuperat buclele.

Din fericire, chiar in stanga platformei pe care am facut ce-a de-a 5-a regrupare era o poteca pe care se putea cobora inapoi la baza. Este poteca pe care am coborat si duminica trecuta, dupa ce am catarat cu Nusu ce-a de-a doua LC a traseului MAI. Am luat-o deci la vale, incercata pe de o parte de regretul ca a trebuit sa renunt cand eram deja aproape de final, dar pe de alta parte constienta ca siguranta trebuie sa fie pe primul plan. A plouat destul de mult, asa ca decizia de a ne retrage a fost cea mai buna. Mi-am propus sa vin din nou si sa o fac pana la capat. Acum cunosc regruparile si pasii dificili, deci o sa-mi fie mult mai usor.

Am ajuns devreme in Brasov (in jur de 16:30). Ma gandesc deja sa ies din nou la catarare maine dupa-amiaza, de data asta doar la escalada. In concluzie, ma declar foarte incantata de experienta de astazi. Ma bucur ca am reusit sa aplic lucrurile invatate weekendul trecut (mai ales „triunghiul fortelor”); ma simt deja confortabil in regrupari si imi place sa ma catar la inaltime. Sebi mi-a spus ca i-a placut si lui mai mult decat alte dati pentru ca am stat mai mult in perete. Faina tura, intr-adevar !

Această prezentare necesită JavaScript.


Responses

  1. Mno, daca mai mergeati putin dadeati si de mine.
    :))


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: