Publicat de: Andra Bunea | 22/06/2014

Catarare cu AGMR in Peretele Animalelor (22 iunie 2014)

Weekendul de catarare care trebuia sa aiba loc pe 14-15 iunie a fost amanat pentru 21-22 iunie. Eu am ajuns doar astazi (22 iunie). Ieri nu m-am incumetat sa ma duc pentru ca se anunta ploaie. A plouat si vineri; in aceste conditii ma asteptam ca stanca sa fie uda. Insa pentru astazi prognoza era buna. Intalnirea a fost aproape de bariera din Poiana Inului pentru ca urma sa mergem in Peretele Animalelor. Cand am auzit de Peretele Animalelor, am sarit in sus de bucurie: de cateva saptamani imi propusesem sa ajung acolo, insa asteptam sa gasesc pe cineva care mai fusese ca sa descopar drumul de acces si traseele. Iata dar ca s-a rezolvat problema.

Ne-am strans 10 cursanti si 5 instructori (Nusa, Catrinel, Razvan Spiridonescu, Nusu si Adi Cernea). Nusa ne-a spus ca putem sa ne alegem instructorii, cu conditia sa nu fie acelasi ca cel de ieri. Eu am votat imediat pentru Nusu, insa el mi-a spus ca Felix si Oana vorbisera inca de ieri ca ar vrea sa faca echipa cu el azi. In aceste conditii, m-am retras, insa problema s-a rezolvat foarte repede: am vazut ca Adi Cernea nu avea inca echipa, asa ca l-am intrebat daca putem sa venim cu el (intre timp il „racolasem” pe Emi ca sa facem echipa). Adi ne-a acceptat imediat. Stiind ca este un catarator foarte bun, mi-am dat seama imediat ca ne asteapta o aventura faina.

Am pornit pe poteca spre Peretele Animalelor si am mers in jur de 40 de minute pana la baza peretelui. Drumul prin padure a fost destul de abrupt. Poteca porneste chiar de la bariera (nu cea de la intrarea in Chei; mai este una cam la vreo 2 km de Bolovanul Prostului). Inca de jos se stabilise pe ce traseu sa mearga fiecare echipa. Lui Adi i-a fost „repartizat” traseul „Mielul cel bland” (5B). Din discutia care a avut loc intre Adi, Nusa si Catri, am dedus ca ar fi un traseu destul de dificil. Eu m-am bucurat cand am auzit asta pentru ca nu voiam in nici un caz sa merg pe Muchia Caprioarei sau a Iepurasului (considerate mai usoare). Adi a ezitat putin daca sa ne bage pe-acolo, dar Catri m-a salvat: s-a uitat la mine si a zis – Uite, eu cred ca Andra vrea sa mearga pe „Mielul cel Bland”. I-am raspuns: asa este, chiar mi-ai citit gandul ! Acum dupa ce l-am facut, nu am cuvinte sa imi exprim incantarea pentru faptul ca am fost pe acest traseu. Multumesc Catri !

Odata ajunsi la perete, am identificat traseele. In stanga noastra era „Cangurul” pe care s-a dat Nusu insotit de Oana si Felix, iar in dreapta „Cotofana”, pe care au intrat un pic mai tarziu doi tineri pe care nu ii cunosteam (nu erau cu noi). Adi ne-a spus ca sunt 4 lungimi de coarda (LC). Prima dintre ele urca pe un teren destul de umed (baza peretelui se afla in padure) si plin de vegetatie. Adi s-a dus cap si a asigurat apoi 2 secunzi (eu si Emi). Prima LC nu ne-a pus probleme tehnice. Regruparea era destul de decenta, asa ca Adi a trecut imediat la a doua LC. Ne-a spus ca aici este un pas mai dificil (un traverseu spre stanga). Dupa ce a ajuns Adi in regrupare, am plecat mai intai eu. Traverseul a fost intr-adevar dificil. A fost la un moment dat o portiune care nu avea deloc prize de maini. Am reusit s-o trec doar tinandu-ma de bucle. Ce-a de-a doua regrupare era deja mai ingusta, dar ne-am descurcat si acolo. A urmat cea de-a treia LC, cea mai lunga si cea mai dificila a traseului. Din fericire, cea de-a doua lungime ma pregatise deja psihic pentru pasaje dificile, asa ca am reusit sa trec cu bine, insa am avut nevoie sa ma odihnesc de vreo doua ori in coarda. Mi-a placut foarte mult aceasta LC: desi dificila, a fost foarte frumoasa. Mi-a oferit pasaje unde a trebuit sa folosesc toata tehnica de care sunt capabila; am reusit de asemenea sa folosesc prize pe care pana acum nu le foloseam (fie nu stiam sa le folosesc, fie nu aveam incredere ca ma pot tine de ele).

A urmat apoi ce-a de-a patra LC, cea mai scurta si ce-a mai usoara. Am iesit din traseu in padure. Dupa ce am strans materialul, am coborat pe o poteca foarte abrupta si friabila. Am respirat cu totii usurati cand am ajuns cu bine inapoi la baza traseului, unde ne lasasem bagajele. Am coborat apoi in drumul forestier (la masini), crezand ca ceilalti sunt deja acolo si ne asteapta. Am descoperit insa ca noi eram primii care ne intorsesem din traseu. Era in jur de 15:20. I-am vazut acolo pe Croc si Andrei Paun, asa ca am asteptat impreuna cu ei. Eu aveam o limita de timp la care trebuia sa ma retrag ca sa ajung in Brasov sa ma vad cu baietii din echipa Eiger-Matterhorn. Am plecat in jur de ora 16, dar inainte de asta am facut un scurt „debriefing” cu Adi si Croc. Adi ne-a spus ca este multumit de felul in care ne-am miscat si ne-a incurajat sa ne dam cat mai mult la stanca. I-am multumit calduros lui Adi pentru ajutor si i-am spus ca sunt super-incantata de traseul de azi.

Am plecat apoi spre Saua Calului ca sa ma intorc la masina (de data asta nu am mai fost prin Rasnov, ci am lasat masina langa gara din Timisu de Sus si am urcat Saua Calului, dupa care am coborat spre Cheile Rasnoavei – un drum de aproximativ 45 minute pana la Poiana Inului). Nu mica mi-a fost mirarea la intoarcere sa dau nas in nas cu o vulpe. Nu mai vazusem vulpe in padure pana acum si nu eram sigura daca este vulpe sau caine. Ea venea spre mine foarte degajata si asta m-a facut sa cred ca este caine. Dar de fapt ea nu ma vazuse pentru ca se uita in pamant. In momentul in care m-a vazut, s-a oprit si probabil s-a gandit rapid la o strategie de retragere. Am avut insa timp sa scot aparatul si sa-i fac o poza (o veti gasi in galeria foto). Dupa aceea a fugit imediat in padure.

In jur de ora 18 am reusit sa ajung la intalnirea cu baietii, care se aflau la „Cariera” in Pietrele lui Solomon. Am povestit putin, dupa care i-am lasat sa se catare mai departe: Alex se dadea pe „Tavanele” (20m, 6b+), iar Cosmin si Victor se dadeau pe „Diedrul” (15m, 5c+). Mi-am exprimat dorinta sa ma dau si eu pe „Diedrul” si sa-l fac cap de coarda (l-am facut in mansa acum 3 saptamani). Insa la sugestia lor, am acceptat sa ma dau mai intai in mansa ca sa mi-l amintesc putin. Dupa aceea, am zis din nou ca as vrea sa-l fac cap, desi nu sunt sigura ca voi ajunge pana sus. Am plecat destul de relaxata, gandindu-ma ca probabil voi reusi sa asigur doar 2-3 bucle. Dar pe masura ca urcam, imi dadeam seama ca as putea sa merg mai departe, asa ca am continuat pana la ultima bucla. Acolo mi-a fost cel mai greu: eram epuizata si nu mai reuseam sa pun coarda in bucla, ba inca era cat pe ce sa cad din perete. Insa nu m-am lasat batuta. M-am rugat la Dumnezeu sa ma ajute sa pun si ultima bucla si in mod miraculos am reusit, dupa care am scos un strigat de bucurie. Nu e de mirare: este primul meu 5c cap de coarda. Este adevarat ca buclele erau deja puse in pitoane (pinkpoint*), ceea ce mi-a fost de mare ajutor; dar chiar si asa, este un prag psihologic pe care l-am trecut si sunt foarte bucuroasa pentru asta.

Ma opresc aici cu povestitul pentru ca trebuie sa ma pregatesc pentru tura de maine (eu, Alex si Cosmin vom face maine o tura de antrenament in Bucegi: urcam pe V. Malinuliui si coboram pe Creasta Vaii Albe si Brana Aeriana).

* Intre timp am gasit cateva definitii pe blogul lui Dinu Mititeanu (www.dinumititeanu.ro/Escalada):

– „Pinkpoint – Parcurgerea unui traseu in stil rotpunkt cu buclele deja montate in perete.”

– „Rotpunkt – Parcurgerea fara cazatura a unui traseu in cap de coarda utilizand ca puncte de sprijin exclusiv asperitatile peretelui. Parcurgerea traseului poate fi facuta din prima incercare (on sight sau flash) sau dupa lucru (top rope sau in cap de coarda).”

 

 

Această prezentare necesită JavaScript.


Responses

  1. Chiar si cu buclele puse pe traseu se considera facut. Felicitari!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: