Publicat de: Andra Bunea | 06/07/2014

In sfarsit pe creasta Costila – Galbinele (5 iulie 2014)

Creasta Costila – Galbinele era urmatoarea tura pe lista noastra de antrenament. Planificasem acest traseu pentru weekendul acesta, cand intentionam sa iesim toti 4 la o tura de 2 zile in Bucegi. Se intampla rar sa ne nimerim liberi toti 4 in weekend. Pentru ca in acest weekend eram toti liberi, ne-am gandit ca este momentul potrivit pentru acest traseu.

Iata cum ne-a venit ideea acestui traseu: acum 2 saptamani, cand am iesit la catarare cu AGMR in Cheile Rasnoavei, am fost in echipa lui Adi Cernea. I-am spus lui Adi de proiectul nostru montan pentru vara aceasta si l-am intrebat ce ture de antrenament ne recomanda. El mi-a raspuns in mod ferm ca daca vrem sa ne antrenam pentru Matterhorn, trebuie sa facem neaparat creasta Costila – Galbinele (3A, 10 LC). De atunci am inceput sa ma gandesc la acest traseu si sa caut descrieri pe net. Am gasit mai multe descrieri, dar cel mai mult mi-a atras atentia jurnalul cuiva de pe Carpati (www.carpati.org/jurnal/creasta_costila-galbinele_-_un_pic_din_toate_in_peste_16_ore/2925/). Lungimile de coarda (LC) erau descrise cu multe amanunte, iar pozele erau foarte concludente. Am conspectat din acest jurnal cate ceva despre fiecare LC in ideea de a folosi materialul atunci cand vom urca.

Am citit de curand pe blogul lui Dinu Mititeanu expresia „Dumnezeu ii ajuta pe cei curajosi”. Adica trebuie sa ai macar un plan, sa iei initiativa, si daca apar dificultati, poti conta si pe ajutorul Celui de Sus. Dar daca stai degeaba, nici Dumnezeu nu te ajuta. Pot sa spun ca vorba asta s-a dovedit intru totul adevarata si in cazul nostru. Fiind 4 persoane (eu, Alex, Cosmin si Victor), intentionam sa facem 2 echipe de cate 2. Pana la urma, am mers 3 echipe de cate 2 persoane. Acest fapt se explica printr-o inlantuire fericita de evenimente: saptamana trecuta la birou povesteam cu un coleg despre sport (il incurajam sa faca mai mult sport) si i-am spus printre altele ca eu merg pe munte si ma catar. Un alt coleg (Cezar), care m-a auzit vorbind despre munte, a venit la mine si mi-a zis ca are un fost coleg de serviciu care merge pe munte si se catara. Cezar voia sa ma puna in legatura cu fostul coleg. La prima vedere nu prea m-a interesat pentru ca am cu cine sa ies pe munte. A insistat sa-mi arate o poza cu tipul respectiv. Cand am vazut poza, am ramas uimita: era unul dintre tinerii care participasera la tura de pe carpati.org din care ma inspirasem eu. Asa ca i-am spus lui Cezar: „Mi se pare foarte interesant sa-mi vorbesti despre acest baiat, pe care il stiu din pozele unui articol pe care l-am citit recent pentru ca vreau si eu sa fac acelasi traseu”. Coincidenta era socanta.

Cezar a fost foarte amabil si mi-a dat imediat nr. de telefon al lui Alexandru (asa se numeste baiatul) si mi-a zis sa iau legatura cu el. Asta se intampla miercuri. Eu nu am luat legatura imediat cu el pentru ca nu am vazut necesitatea. Joi insa Cezar imi trimite un email in care imi zice ca a vorbit cu Alex, ca i-a zis de mine si de faptul ca eu si alte persoane vrem sa facem traseul descris in acel jurnal de pe Carpati, iar Alex a zis ca ar vrea sa vina si el cu noi ca sa faca acest traseu in conditii de vara (pana acum l-a facut de 2 ori pe zapada). Asa ca l-am sunat pe Alex ca sa vedem ce se poate face. I-am spus ca ar fi foarte fain daca ar veni cu noi pentru ca ne-ar arata intrarea in traseu si pasajele mai dificile. Problema era insa ca noi eram deja 4 (2 corzi de 2 persoane), iar el fiind al 5-lea, era un pic in plus. Nu prea mergea sa faca el echipa cu 2 persoane (cap de coarda cu 2 secunzi), asa ca a ramas sa mai sune alti prieteni sa vada daca gaseste pe cineva cu care sa faca echipa. M-a sunat apoi si mi-a zis ca nu a gasit pe nimeni (prietenii lui erau plecati la mare), asa ca va ramane in Bucuresti, desi isi dorea tare mult sa iasa la munte weekendul acesta. Totul parea sa se termine aici. Asta pana vineri, cand am vorbit cu Alex al nostru (din Brasov) ca sa clarificam cateva detalii legate de iesirea din weekend. Alex mi-a zis ca ar vrea sa vina pe creasta Costila-Galbinele si Mihai (Stix). Am discutat un pic despre asta (daca sa faca cineva cap cu 2 secunzi), dupa care mi-am amintit de Alex din Bucuresti, care ar fi vrut sa vina, dar nu avea cu cine sa faca echipa. Asa ca i-am propus lui Alex din Brasov sa vorbesc cu Alex din Bucuresti si sa ii zic sa vina cu noi. Alex din Bucuresti a acceptat, asa ca urma sa fim 3 echipe de 2 persoane. Pericolul cu o astfel de formula ar fi fost sa ne miscam foarte greu, dar mi-am dat seama ca nu ne vom misca in nici un caz mai greu decat daca am fi fost doar 2 echipe care nu cunosteau traseul. Prezenta lui Alex din Bucuresti ne va fi sigur de mare folos pentru ca el stie traseul.

Zis si facut: sambata dimineata am plecat din Brasov eu, Alex, Mihai, Cosmin si Victor, iar in Busteni la Camiul Alpin ne-am intalnit cu Alex din Bucuresti. Mihai urma sa se intoarca in Brasov sambata seara, insa eu, Alex, Cosmin si Victor intentionam sa ramanem peste noapte in Busteni si sa mai facem ceva in zona duminica. Ne-am propus o iesire de 2 zile pentru a petrece cat mai mult timp impreuna si a lucra astfel la sudarea echipei. Intrucat nu prea avea chef sa stea in Bucuresti in weekend, Alex din Bucuresti ni s-a alaturat (a ramas si el peste noapte).

Ne-am echipat cu toate cele necesare unei ture de catarare cu mai multe LC si am plecat pe traseu in jur de 8:30. La 10 fara ceva am ajuns la refugiul Costila. Atat pe drum, cat si la refugiu ne-am intalnit cu multi alpinisti, dintre care cativa spuneau ca vor sa faca tot creasta Costila – Galbinele. Ne-am dat seama ca va fi aglomeratie mare, asa ca am luat-o rapid la picior in sus pe poteca pentru a intra cat mai repede in traseu. Dupa vreo 15-20 de minute de mers pe poteca ce duce spre V. Galbinele, am ajuns la intrarea in creasta Costila- Galbinele. Asa cum scrie si in RT-ul din care m-am inspirat, prima LC era o fata cazuta, destul de verticala, dar cu prize bune si ancore. Nu voi descrie in detaliu cele 10 LC. Autorul articolului citat mai sus o face foarte bine. Voi povesti doar principalele evenimente ale turei noastre.

Odata ajunsi la prima LC, ne-am echipat cu ham si espadrile si am format echipele: Alex din Bucuresti si Mihai au mers primii si s-au catarat cap schimbat. Eu si Victor am fost cea de-a doua echipa. Am avut sansa si placerea sa urc eu cap pe tot traseul; singurul efect secundar negativ a fost ca la sfarsit ma dureau bratele de cat am tras coarda !! Ultima echipa era formata din Alex din Brasov si Cosmin. Prima LC nu ne-a pus probleme. Atat traseul, cat si punctele de asigurare erau vizibile din punctul de plecare, asa ca mi-a fost destul de usor sa urc imediat dupa prima echipa. A doua LC punea ceva probleme (un traverseu la stanga). Acolo Alex din Bucuresti i-a spus lui Mihai sa plaseze un anou intr-o clepsidra, dupa care mai merge putin si ajunge in regrupare. Am trecut cu bine si de a doua LC, dupa care ne-am regrupat toti inainte de a continua printr-o portiune cu jnepeni si stanci. Am parcurs apoi pe picioare cea de-a 3-a LC si am ajuns in locul in care incepea a 4-a LC. Intre timp se facuse ora 13. Fiind 3 echipe, in mod inevitabil inaintam destul de incet.

Am mai continuat inca o LC pe acelasi model (fiecare echipa isi plasa propriile bucle in asigurari), dupa care Alex din Bucuresti a venit cu solutia salvatoare, care ne-a ajutat sa sa ne miscam mult mai repede: prima echipa plaseaza buclele in pitoane si le lasa acolo pentru echipele 2 si 3. Am colectat aproape toate buclele si anourile pe care le aveam la noi si le-am dat primei echipe. Incepand dintr-a 5-a LC s-a mers in felul acesta si ne-am miscat foarte repede. De la a 5-a LC in sus traseul a devenit mult mai tehnic si mai interesant. Trebuie mentionat si faptul ca pana la intrarea in a 9-a LC, am urcat in permanenta pe ceata, astfel incat uneori Alex din Bucuresti se intreba in ce directie s-o ia. Pur si simplu nu se vedea creasta. Dar am sperat tot timpul ca se va ridica ceata si ca ne vom putea bucura si noi de peisaj macar la urma. Lucrul acesta s-a intamplat cand ne pregateam sa intram in a 9-a LC. Am chiuit atunci de bucurie: peisajul era absolut superb. Era un adevarat deliciu sa te cateri intr-un peisaj atat de magnific. Am inteles de ce mi-a recomandat Adi Cernea acest traseu: constituie o provocare excelenta prin expunerea pe care o are. Sunt cateva portiuni abrupte si cativa pasi mai dificili unde nu doar ca te cateri, dar o faci la mare inaltime.

In jur de ora 6 seara am iesit toti din a 10-a LC. Dupa asta, am mai urcat putin pe creasta si am iesit in Brana Mare a Costilei (BMC). Acolo am facut o mica pauza pentru poze si mancare. Am continuat apoi pe BMC spre Creasta Vaii Albe, pe care am intrat in jur de ora 7. Dupa ce am admirat putin peretele vertical al Vaii Albe, am luat-o rapid la vale. Dupa vreo jumate de ora am ajuns la Brana Aeriana, care era o premiera pentru Alex din Brasov, Victor si Cosmin. Le-a placut Brana Areriana, pe care am traversat-o foarte repede. Dupa asta ne-am confruntat cu valcelul pamantos foarte abrupt de sub brana. Nu este o placere sa cobori pe acolo, insa este cea mai rapida cale de retragere din zona Costila – Valea Alba. Desi obositi, ne-am miscat repede la coborare. La ora 21:30 eram inapoi la masina in apropiere de Caminul Alpin. L-am dus rapid la gara pe Mihai, care voia sa se intoarca in Brasov.

Noi ceilalti am ramas la baza padurii, unde baietii au montat corturile (eu am dormit in masina). Ne-am bucurat apoi de o masa copioasa, dupa care am mers la culcare. Azi dimineata (duminica) ne-am trezit pe rand, am servit micul dejun, apoi am strans si am plecat spre Cheile Rasnoavei. Vorbisem inca de sambata seara sa mergem la catarare in Rasnoave. Planul initial de a urca cu coltarii pe Valea Alba a cazut pentru ca nu mai era zapada suficienta pentru coltari, asa ca am optat pentru catarare. Am plecat deci spre Rasnoave, unde am ajuns in jur de ora 11. Soarele dogorea deja cu putere si ne temeam de o zi torida. Din fericire, au mai aparut cativa nori care ne-au mai protejat de canicula.

Am decis sa lucram in urmatoarea formula: Alex din Bucuresti sa mearga cu Victor si Cosmin cateva LC pe Creasta Generalului (3B, 10 LC) ca sa le dea ocazia si lor sa urce cap de coarda si sa execute manevrele in regrupare; eu si Alex din Brasov urma sa facem cateva lungimi pe „Cezar Manea” (4B, 5LC). Eu am ales de fapt traseul „Cezar Manea” pentru ca imi doream sa ma dau cap pe prima LC. Mi-a placut foarte mult prima LC din acest traseu inca din mai, cand am facut-o in mansa la cursul de ghizi montani cu Nusu cap. Inca de atunci mi-am dorit sa revin pe acest traseu si sa fac cap prima LC. Astazi s-a ivit ocazia. Imi aminteam ca am facut atunci prima LC in mansa fara probleme, deci cu putin efort ar trebui sa mearga si cap. Am pornit plina de entuziasm, dar si de teama in acelasi timp. A fost destul de provocator, dar tocmai asta mi-a placut: m-a fortat sa gasesc solutii, sa ma concentrez si sa imi inving teama. M-am bucurat foarte mult ca am reusit sa-l fac. L-am adus apoi pe Alex, care a plecat in urmatoarea LC, un pic mai dificila decat cea pe care urcasem eu. Aceasta a doua LC a fost destul de scurta pentru ca Alex a gasit rapid un loc de regrupare. Tot Alex a plecat cap si pe a 3-a LC, care este cu mult mai dificila decat cea precedenta (un diedru surplombat cu putine prize, insa bine pitonat). Cu ceva efort, a reusit sa-l faca, dupa care m-a asigurat pe mine. Mi s-a parut foarte greu. Ca sa pot urca, m-am tinut de bucle, altfel nu as fi reusit. Dupa ce am terminat a 3-a LC din „Cezar Manea”, am luat-o la stanga pe Creasta Generalului (cele 2 trasee se intersecteaza in acel punct). Ceilalti 3 baieti tocmai urcasera si ei aceasta LC inaintea noastra. Am urcat eu cap, apoi am regrupat, dupa care am strans materialul si am coborat pe poteca din stanga. Odata ajunsi la masina, am mai povestit putin si apoi am decis ca ne ajunge pe ziua de azi. Pe la 3 fara ceva am pornit spre Brasov. L-am lasat mai intai la gara pe Alex din Bucuresti (caruia i-am multumit foarte mult pentru ajutorul pe care ni l-a dat), dupa care i-am dus pe baieti. Inainte de despartire, am convenit cu totii ca a fost un weekend foarte reusit.

Mai avem doar 3 weekenduri pana la plecare. Sambata asta sau cea viitoare urmeaza un traseu in Piatra Craiului (Canionul Cioraga). In rest, probabil ca vom mai face o incursiune in Cheile Rasnoavei pentru cateva trasee in Peretele Animalelor.

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Anunțuri

Responses

  1. Andra,
    Felicitari pentru talentul reportericesc si preocuparile frumoase ale intregului
    grup de tineri alpinisti. Sportul in echipa , in general si muntele in special
    formeaza caracterele. Va urez succes in expeditia pe care ati planificat-o
    in perioada imediat urmatoare.
    Florin


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: