Publicat de: Andra Bunea | 12/07/2014

Catarare in Canionul Cioranga (12 iulie 2014)

Astazi am reusit sa ajungem in Canionul Cioranga din Piatra Craiului, pe care eu doream sa-l fac inca din mai 2013, cand am vazut pentru prima data intrarea in el dinspre Braul Cioranga. Din echipa noastra am fost prezenti eu, Alex si Cosmin (Victor a fost retinut acasa de o problema). Ni s-a alaturat Mihai (Stix) in calitate de „special guest”. Am apreciat foarte mult prezenta lui pentru ca el mai fusese pe acest traseu (urcase inclusiv saritoarea mare).

In jur de 8:30 am ajuns la Plaiul Foii. Ne-am echipat pentru traseu si am pornit. Dupa ce am reusit sa trecem de cativa caini galagiosi de la o stana din zona, ne-am continuat drumul spre Malul Galben si refugiul Sperantelor (sau Cioranga). Dupa o scurta pauza la refugiu, am luat-o pe poteca la stanga si am intrat pe Braul Cioranga. Din acest brau se desprind mai multe trasee la dreapta. Primul dintre ele este Valcelul cu Fereastra, pe care am coborat dupa-amiaza. Am mai mers putin, am trecut de mica fereastra in stanca din poteca, dupa care imediat la dreapta am dat de traseul nostru. Acolo ne-am echipat cu tot ce trebuie si am atacat prima saritoare (nu e dificila, se poate ocoli si prin stanga). Nu voi da foarte multe detalii tehnice despre traseu; puteti gasi o descriere amanuntita aici: http://blog.tataru.net/canionul-ciornga-3a

Dupa o portiune de mers lejer pe stanci, ne-am confruntat cu prima saritoare dificila: un horn spalat si ingust, care pe deasupra mai era si umed. A urcat mai intai Mihai si ne-a asigurat apoi si pe noi cu cordelina. Urmatoarea săritoare era mai ușor de cățărat, dar stânca era friabilă si umeda. Mihai si Alex au urcat-o la liber. Eu am urcat o parte la liber, dupa care Mihai m-a asigurat la iesire cu un anou.

Am ajuns apoi la saritoarea cea mare (in jur de 25 m), pentru care este renumit Canionul Cioranga. Nu se putea trece direct prin firul vaii (stanca este foarte spalata si umeda), asa ca am urcat prin stanga, unde sunt pitoane. Mihai (care urcase aceasta saritoare intr-o tura anterioara) a pornit cap de coarda, asigurat de Alex. S-a catarat fara probleme si de data asta, insa regreta ca nu si-a adus papucii de catarare, care i-ar fi facut munca mai usoara. Dupa ce a ajuns in regrupare, m-a asigurat mai intai pe mine. M-am bucurat sa o pot urca in mansa. A fost un pas dicil la un moment dat, urmat de un horn foarte ingust, in care ramaneai intepenit si te miscai foarte greu. M-am chinuit acolo putin, dar am reusit sa trec. Mi-a placut foarte mult aceasta saritoare, isi merita renumele.

De acolo inainte nu a mai fost nevoie de coarda. Am catarat la liber o succesiune de saritori mai mici cu prize destul de bune, care te fortau sa folosesti toate tehnicile de catarare stiute. Mi-a placut foarte mult acesta portiune, imi amintea de vaile abrupte din Bucegi pe care le-am catarat la liber.

Am ajuns apoi in partea superioara, unde valea se deschide foarte mult. Nu am continuat pe firul vaii, ci ne-am bagat un pic in dreapta si am ajuns in partea superioara a Valcelului cu Smirdar. Am mai urcat putin pana intr-o sa, unde am facut pauza de masa si am stat putin la soare (iesise intre timp si soarele). Trebuie sa mentionez ca vremea, desi aparent nu foarte prietenoasa la inceput (era cam innorat), s-a dovedit pana la urma ok. Din fericire, nu ne-a plouat la urcare. Insa la coborare a inceput sa ploua cand am intrat in Valcelul cu Fereastra si a continuat sa ploua pana am ajuns la cabana. Am apreciat totusi ca nu ne-a plouat la urcare in Canionul Cioranga. A fost dificil si cu stanca umeda, pe ploaie cred ca ar fi fost impracticabil.

Pe la 4 fara ceva am inceput coborarea. Din Valcelului cu Smirdar am intrat in Valcelul cu Fereastra, unde am descatarat la liber aproape toate saritorile. Doar la ultima saritoare am pus cordelina de 20 m si am facut rapel. De acolo si pana in Braul Cioranga mai erau 2 pasi. Tocmai atunci treceau pe brau o capra si iedul ei. Mihai m-a chemat sa mi le arate, din fericire am reusit sa le fac si poze.

Am urcat spre refugiul Sperantelor si am coborat apoi prin padure catre Malul Galben. Ploaia continua in mod hotarat, asa ca am fost si noi foarte atenti la coborare ca sa nu alunecam. Dupa inca vreo 40 minute de mers prin padure, am ajuns in drumul forestier si inapoi la cabana Plaiul Foii, unde lasasem masina. Am vrut sa mancam o ciorba la cabana, dar era inchisa. Am intrebat pe cineva unde se mai poate manca in zona si ne-a trimis un pic mai jos pe stanga la „Popasul Pietrei Craiului”. Dupa o ciorba delicioasa, am luat-o usurel spre casa, unde am ajuns in jur de 20:30.

I-am multumit foarte mult lui Mihai pentru favoarea de a ne duce pe acolo (ca si sambata trecuta, a fost mult mai bine sa avem cu noi un om care cunoaste traseul). Ma declar foarte incantata de tura de azi: nu doar ca am avut parte de pasaje de catarare foarte frumoase, dar a fost si un antrenament excelent de catarare si descatarare pe stanca umeda. Pe langa asta, echipa a fost din nou excelenta (sudata si vesela). Si ca de obicei, un mare multumesc lui Dumnezeu pentru protectia acordata.

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: