Publicat de: Andra Bunea | 12/08/2014

Obiectivul nr.1: Eiger pe muchia vestica (4 aug. 2014)

Motto: “Multa pace au cei care iubesc Legea Ta si nu li se intampla nici o nenorocire”

Psalmul 119:165

Cu aceste cuvinte in minte am pornit in expeditia pe Eiger si Matterhorn la inceputul lunii august. Primisem aceasta promisiune din partea lui Dumnezeu acum o luna si ceva, iar asta mi-a dat incredere sa plec in aceasta aventura plina de provocari.

In ultima saptamana din iulie am urmarit cu infrigurare prognoza meteo ca sa ne decidem cu privire la data plecarii. Pana la urma am decis sa plecam sambata 2 august foarte devreme. Sa reamintesc si participantii: eu (Andra), Alex, Cosmin si Victor.

La ora 4:30 dimineata aveam toate bagajele incarcate in masina si am pornit spre Elvetia via E60 (Sighisoara – Cluj – Oradea), Ungaria, Austria, Lichtenstein. Drumul a fost foarte obositor, am condus 21 ore si jumate cu mici pauze. In noaptea de sambata spre duminica la ora 1 (ora locala a Elvetiei) am ajuns in Interlaken. Voiam sa dormim acolo intr-un camping, dar la ora aceea nu mai era deschis, asa ca baietii si-au montat corturile pe un camp din apropiere, iar eu am dormit in masina. A doua zi la ora 8 eram in picioare. Am mancat ceva, ne-am plimbat putin prin Interlaken, iar in jur de ora 10 am pornit spre Grindelwald (orasel situat la 18 km de Interlaken), de unde se urca pe Eiger.

In Grindelwald ne-am oprit mai intai la oficiul de turism, de unde am obtinut informatiile de care aveam nevoie. Ne-am indreptat apoi spre campingul de la baza peretelui nordic (de altfel capingul asa se si numeste: Eiger Nordwand), unde ne-am facut bagajul si am lasat masina pana la intoarcere. Se anunta vreme buna pentru a doua zi (luni 4 august), asa ca intentionam sa ajungem duminica seara la Eigergletcher, ca sa putem pleca pe varf a doua zi devreme.

Am luat trenuletul pana la Kleine Scheidegg (2060 m) si am urcat apoi pe jos pana la Eigergletcher (2320 m), unde am montat corturile. In tot acest timp a plouat cu scurte intreruperi. Noi eram insa linistiti pentru ca prognoza era buna pentru a doua zi. Spre seara ploaia s-a oprit si cerul s-a luminat. Am pornit atunci in recunoasterea traseului. Stiam de la Mark (cu care am urcat pe 29 martie pe Valea Tapului in Bucegi) ca traseul incepea cu via ferata de pe Rotstock, asa ca ne-am dus pana la baza ei ca sa identificam intrarea. Ne-am intors apoi la corturi, unde am pregatit rucsacul pentru a doua zi. Luni dimineata ne-am trezit la 3:30, cu intentia de a pleca pe traseu la 4:30. Am mai intarziat putin fata de ora propusa (am plecat abia la 5 fara 20). Pe prima portiune (adica pe via ferata) am mers la frontala. Erau multe scari si corzi fixe, asa ca aceasta portiune nu ne-a pus deloc probleme la urcare. In jur de ora 6 eram deja la iesirea din via ferata catre peretele vestic. Stiam de la Mark ca de acolo traseul continua oblic spre dreapta, unde trebuia sa urcam un horn vertical de vreo 100 m, apoi spre stanga, unde urcam o portiune pe creasta, dupa care mergeam din nou spre dreapta si continuam urcarea pe zapada pana pe varf. Instructiunile lui Mark s-au dovedit foarte precise si utile: am urmat intocmai acest traseu si a fost foarte bine.

Nu am urcat hornul direct, ci am luat-o prin stanga, unde erau cateva corzi fixe. Traversarea spre stanga nu ne-a pus probleme, dar cand a trebuit sa traversam din nou spre dreapta (adica spre perete vestic), am avut de urcat pe stanci cu gheata. Acolo a fost partea cea mai periculoasa a traseului. Nu eram asigurati in coarda (nu erau pitoane in zona aceea), asa ca fiecare a urcat la liber pe cont propriu. Desi avea coltarii in picioare, Alex a alunecat la un moment dat pe gheata, insa din fericire a avut reflexul sa se arunce in partea dreapta, unde era zapada, si a putut astfel sa se opreasca in piolet. Faza asta ne-a dat la toti cateva emotii, dar am respirat usurati cand am vazut ca a scapat cu bine. Eu m-am rugat pentru protectia tuturor (nu numai a mea) si am vazut ca Dumnezeu mi-a ascultat rugaciunea.

Dupa ce am depasit portiunea de stanca cu gheata, am ajuns la zapada si am urcat foarte bine la coltari si piolet. Panta devenea din ce in ce mai abrupta. Baietii faceau urme cu schimbul. Peisajul era superb – aveam soare cu cativa nori albi. Stiam insa ca trebuie sa ne grabim pentru ca dupa-amiaza erau anuntate precipitatii. Am continuat sa urcam pe zapada pana la vreo 3700 m, moment in care baietii au inceput sa incetineasca ritmul (erau obositi). Am trecut atunci eu in fata si am facut urme. Si eu eram obosita, dar eram atat de decisa sa ajung pana pe varf, incat mi-am mobilizat toate fortele.

Insa ei au ramas tot mai in spate si nu mai voiau sa avanseze. Se punea deja problema sa ne intoarcem pentru ca sunt obositi si s-ar putea sa se strice si vremea. Eu nu puteam accepta sub nici o forma ideea asta: cum adica, sa fiu asa de aproape de varf si sa renunt ?! In plus, nu era decat 10:30, iar ploaia era anuntata pentru dupa-amiaza. In opinia mea era timp destul sa ajungem pe varf. Insa ei s-au dat batuti din cauza epuizarii. S-au oprit la un moment dat la adapostul unei stanci, dar eu am continuat neabatuta. De unde ma aflam in acel moment nu se vedea inca varful. Aveam de gand sa mai urc putin ca sa vad macar varful. In tot acest timp Alex striga dupa mine sa ma intorc pentru ca este periculos. Eu nu vedeam nimic periculos in acea urcare pe zapada la coltari si piolet. Asa ca din acel loc am mai urcat in jur de 100 m si am ajuns intr-un punct de unde se putea vedea varful (am ajuns acolo la 11:10 – deci 6 ore si jumate la urcare). As fi urcat mai departe (mai erau intre 70-100 m pana pe varf), dar situatia in care ma gaseam (eu inainte, baietii in urma) nu prea imi permitea sa ma duc de una singura pe varf si sa-i las sa ma astepte acolo vreo ora si jumate pana urc si cobor. Asa ca, desi imi doream sa ajung pana sus, mi-am dat seama ca este mai bine sa cobor ca sa nu-i las acolo sa astepte. Mi-a fost ciuda in acel moment ca din cauza lor nu am putut sa ajung pe varf. Dar mi-am dat seama ca orgoliul nu-si are loc intr-o astfel de situatie, asa ca am renuntat la varf si m-am intors. Cand am ajuns la ei era 11:30 si era in continuare o vreme superba (vreme care a ramas asa pana spre ora 16, cand eram deja in partea inferioara a traseului). Cu alte cuvinte, vremea ne-ar fi permis sa ajungem pe varf.

Am inceput coborarea (mergeam cu fata la panta ca si cand am fi coborat treptele invers), care a durat foarte mult: aproximativ 6 ore din momentul in care am ajuns eu la locul unde se oprisera ei. Am ajuns inapoi la cort la 6 fara 20 seara, adica la 13 ore de la plecare. Mi se pare foarte mult, am fi putut scoate un timp mai bun daca baietii (mai ales Alex si Cosmin) s-ar fi miscat mai repede la coborare. Dar nu mai conteaza asta, important este ca am ajuns cu totii intregi inapoi.

Am strans repede corturile si celelalte lucruri si am luat-o la vale spre Grindelwald. Eu, Cosmin si Victor am decis sa coboram pe jos cei 1300 m care ne desparteau de Grindelwald, insa Alex a preferat sa ia trenuletul la coborare si bine a facut. In starea lui de oboseala, i-ar fi trebuit vreo 4 ore sa coboare pe picioare. Noi am reusit sa coboram pana in camping in 2 ore si 10 minute. Coborarea nu a fost lipsita de peripetii. Cam la o 100 m mai jos de locul unde ne pusesem corturile, eu m-am oprit sa-mi pun geaca pe rucsac. Am fixat-o cu niste elastice care se gasesc pe capacul rucsacului, insa se pare ca nu am fixat-o suficient de bine, pentru ca la scurt timp a cazut de acolo, iar eu nu mi-am dat seama. Abia in ultima parte a traseului (aproape de oras), cand a inceput ploaia si am vrut sa pun geaca pe mine, mi-am dat aseama ca am pierdut-o. Am fost destul de necajita de aceasta intamplare, mai ales ca aveam nevoie de geaca acolo (ploua foarte tare). Ce ma nedumerea cel mai mult era ca nici macar nu stiam unde cazuse. Nu-mi ramanea decat sa continui asa pana jos in camping (m-am udat leoarca), si sa incerc a doua zi sa merg inapoi dupa ea.

Am ajuns pana la urma in camping, uda toata si rupta de oboseala. Dupa o supa calda si un dus fierbinte, am preferat sa dorm in masina dacat sa imi mai intind izoprenul in cort pe ploaie. A doua zi a fost zi de odihna totala. Initial intentionasem sa urcam pe Matterhorn miercuri pentru ca se anunta vreme frumoasa, dar am renuntat la idee pentru ca eram toti foarte obositi. Asa ca in prima parte a zilei de miercuri ne-am plimbat prin oras si ne-am odihnit. Dupa-amiaza baietii au mers la sala de catarare, iar eu am stat frumos la soare pana la jur de 15:30. Imi era tare lene sa ma duc dupa geaca, asa ca ma resemnasem la gandul asta (ca am ramas fara geaca). Totusi, cand am vazut ce vreme frumoasa este afara, m-am decis brusc: “now or never – ma duc dupa geaca si gata”.

Stiam ca daca ma duc a doua zi dupa ce am pierdut-o, sigur o voi gasi, pentru ca acolo nici nu se fura si nici nu se iau lucrurile gasite in drum. Mi-a fost greu sa ma mobilizez, dar odata lansata, am fost de neoprit. Am urcat fara nici un bagaj (nici macar apa) ca sa ma misc repede. Am gasit pe traseu cateva surse de apa. In a doua parte a traseului i-am intrebat pe cei care coborau de la Kleine Scheidegg daca au vazut o geaca de culoare verde spre albastru. Mi-au spus mai multi ca au vazut-o, dar ca este foarte sus, aproape de punctul terminus al traseului (ceea ce inseamna ca imi cazuse la putin timp dupa ce o pusesem pe rucsac). M-am bucurat sa aud ca e acolo, asa ca am continuat sa urc cu nedejdea ca nu ma duc degeaba. Dupa 2 ore si 40 minute de urcare, am ajuns la geaca. Am luat-o rapid si am pornit inapoi. Am coborat mai mult in alergare, asa ca dupa inca o ora si 40 minute eram inapoi in camping, obosita, dar bucuroasa ca mi-am recuperat geaca. In ziua urmatoare (miercuri), am strans lucrurile si am plecat spre Zermatt. Am fi mai stat noi pentru ca era o vreme superba (se vedea asa de fain peretele nordic al Eigerului), dar trebuia sa ajungem cat mai repede in Zermatt pentru realizarea obiectivului nr. 2. Dar despre asta in RT-ul urmator.

Va invit acum sa admirati pozele.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: