Publicat de: Andra Bunea | 31/08/2014

Solo pe V. Malinului (partea superioara) 30 aug. 2014

Ramasesem restanta cu aceasta vale din iunie, cand am urcat doar partea inferioara impreuna cu Alex si Cosmin. De fapt, partea inferioara nu se urca, dar noi ne antrenam atunci pentru Eiger si Matterhorn, asa ca am urcat-o. Abia apoi am aflat ca nu se urca 🙂 !! (datorita saritorilor inalte si spalate de la intrare). Pentru detalii se poate citi RT-ul din 23 iunie 2014.

La inceputul acestei saptamani am lansat un apel pe email pentru o tura in Bucegi. Nu eram inca sigura ce vale voi face. Am enumerat cateva vai printre care si V. Malinului. Toti prietenii pe care i-am contactat mi-au spus ca prefera sa iasa la catarare sambata. Insa eu voiam o tura in Bucegi. In aceste conditii, am decis sa merg singura. Dar unde sa ma duc ? Imi trebuia o vale suficient de provocatoare ca sa ma motiveze si sa simt ca ma antrenez. V. Malinului mi s-a parut cea mai buna optiune. Nu mai facusem partea superioara, dar asta nu era un impediment. Am studiat cateva jurnale de pe net si mi-am facut o idee despre ce e vorba. Valea este foarte sinuoasa (de jos se vede ca o integrala uriasa) si se termina in imediata apropiere a Releului de pe Costila.

Iata si descrierea pe care o face Walter Kargel in cartea “Muntii Bucegi: drumetie, alpinism, schi”:

“Valea Malinului- grad de dificultate 1B. Timp necesar de parcurgere 3-4 h Accesul se face din Poiana Costilei urcand pe Valcelul Poienitei, dupa care se coboara prin Hornul Mare de la Scara in firul vaii. Un acces mai comod este prin Valcelul lui Teodoru (Valcelul Ascuns) aflat la nord de Valcelul Poienitei, de care-l desparte o creasta stancoasa; intrarea in valcel se face din Poiana Vaii Cerbului. Accesul pe vale direct din Poiana Vaii Cerbului este dificil. Pe parcursul vaii, prima saritoare este cea mai dificila. In urcus se desprind pe stanga doua vai: a Coltilor si a Hornului, care urca in Creasta Strungilor, creasta ce desparte Valea Malinului de Valea Galbenelelor. Al treilea afluent, Valea Scorusilor, iese in Platou dupa ce intersecteaza Brana Mare a Costilei. Pe dreapta, prin Poiana Malinului, pe un hatas se face legatura cu Valea Verde si Valea Seaca a Costilei iar mai sus o brana urca in Creasta Malinului. Mai sus Valea Malinului se ingusteaza formand “Canionul Malinului”, intersecteaza Brana Mare a Costilei si iese in Platou.”

De data asta intentionam sa ocolesc saritorile spalate din partea inferioara si sa intru pe vale prin valcelul pe care ne-am retras pe 23 iunie (care -din cate am inteles- se numeste Valcelul lui Teodoru). La ora 9 am pornit pe traseu de la Caminul Alpin, la 10 eram in Poiana Costila, iar in jur de 11 coboram deja din Valcelul lui Teodoru (sau valcelul Ascuns) in firul V. Malinului. Kargel spuna ca doar prima saritoare este dificila, asa ca ma asteptam sa fac 3-4 ore pana la Releu. Insa din momentul in care am intrat pe firul vaii, am facut 5 ore si jumate pana sus. Ca prima saritoare era dificila – asta am vazut imediat. M-am uitat la ea, am studiat-o pe toate partile, dar nu am gasit nici o cale de abordare. Pe net se recomanda abordarea ei prin dreapta, dar saritoarea este spalata si stanca destul de umeda, asa ca nu am putut sa o abordez prin dreapta. M-am gandit la o solutie. Am vazut ca inainte de saritoare, peretele din dreapta prezinta destul de multe prize si poate fi catarat. M-am decis sa urc pe acolo si sa trec apoi spre stanga pe deasupra, unde erau cativa copaci.

Am inceput asadar catararea, care la inceput nu mi-a pus probleme. Dar pe masura ce inaintam, stanca era tot mai umeda si mai rece, asa ca au inceput sa-mi inghete mainile. Ma opream din cand in cand sa suflu in pumni ca sa ma incalzesc. Am reusit pana la urma sa ma catar pana la zona cu iarba si zade, apoi am scos pioletul (ce inspirata am fost sa-l iau cu mine !) si m-am ajutat de el ca sa mai catar o bucata printre copaci. Am traversat apoi spre stanga. Problema care se punea acum era cum sa cobor inapoi in firul vaii ?! Am vazut o zada suficient de solida de care sa fac rapel. Fac acum o scurta paranteza ca sa enumar echipamentul pe care l-am avut la mine: piolet, casca, cordelina de 20 m, un anou de 60 cm si unul de 120 cm, reverso, 2 carabiniere, 2 bucle echipate si 2 noduri prusice. Vreau sa va spun ca le-am folosit pe toate din plin !! Ham nu mi-am mai luat pentru ca nu mai incapea in rucsac. Mi-am zis: daca va fi nevoie de ham, voi improviza unul din anoul de 120 cm.

Revin la rapel: am pus coarda pentru rapel, mi-am fixat anoul pe post de ham, m-am asigurat cu o carabiniera si am coborat cu reverso. Coarda nu ajungea pana in firul vaii (se termina la vreo 3 m de sol), asa ca m-am deplasat putin spre stanga, unde era o fisura care putea fi descatarata. Am reusit sa termin cu bine operatiunea si am ajuns in sfarsit la sol. Ma pregateam acum sa abordez a doua saritoare. Ma asteptam sa fie mai usoara, din moment ce pe net scrie ca doar prima este dificila. Dar de unde ! Si asta era inalta si destul de spalata. Nu am abordat-o frontal, ci am urcat tot pe peretele din dreapta, dupa care trebuia sa traversez spre stanga. Dar nu aveam prize suficient de bune pentru traversare. Pe deasupra, stanca era umeda. Am ramas astfel blocata in acea traversare si nu prea stiam ce sa fac. Ma gandeam sa sar pana la o stanca de unde puteam sa continui sa ma catar, dar riscul mi s-a parut prea mare, asa ca n-am sarit. Am analizat optiunile pe care mi le ofera terenul si am decis sa urc si sa ocolesc din nou saritoarea pe deasupra. Am reusit sa urc o bucata, dar apoi m-am blocat intr-o portiune cu stanca si pamant, unde totul era foarte ud. Singura solutie care imi mai ramanea era sa fac rapel de acolo pana pe o stanca deasupra saritorii pe care voiam s-o ocolesc. Insa copacelul de care ar fi trebuit sa fac rapel nu imi inspira foarte mare incredere (se cam misca radacina). Mai era unul in apropiere, dar crengile lui atarnau in jos, asa ca nu puteam pune coarda dupa el, pentru ca ar fi luat-o la vale. M-am tot fatait pe acolo, facand 100 de scenarii. Pana la urma mi-am zis: trebuie sa fac ceva, nu pot ramane blocata aici. Asa ca mi-am asumat riscul sa fac rapel de la primul copacel, care nu era prea bine infipt in pamant. M-am miscat cu grija ca sa nu-i dau vreun soc si sa se rupa. Am reusit sa ajung cu bine in firul vaii. Am trecut deci si de a doua saritoare.

Ma asteptam ca dupa asta sa fie mult mai simplu. Dar de unde ?! Urma a treia saritoare inalta, umeda si spalata. Dintre toate trei, aceasta a fost cea mai dificila. Am incercat sa o ocolesc prin stanga, dar nu am reusit. Peretele din dreapta era perfect vertical, asa ca nu oferea nici o sansa de catarare. Singura solutie era sa o catar direct. M-am uitat mai bine si am vazut ca la vreo 3 m de sol (chiar inainte de pasul dificil) era un piton cu doua cordeline (se vede si in poze). M-am chinuit asadar sa ajung pana la acele cordeline. Nu exagerez cand spun ca m-am chinuit. Stanca era spalata si umeda. Alunecam pe ea ca pe topogan. Nu imi dadea nici o sansa: am cazut de trei ori pe topogan. Prima data am reusit sa ma agat de cordelina din piton, dar pana sa scot eu zelbul de la brau si sa-l plasez in piton, mi-a scapat cordelina din mana si am luat-o la vale pe topogan. Din fericire m-am oprit in niste bolovani care erau la baza saritorii; m-am lovit putin la un picior, dar nu era nimic grav. Am mai incercat o data si inca o data, insa acum nici macar nu mai ajungeam la cordelina: alunecam deja cu mult inainte de ea. Situatia era foarte neplacuta. Daca nu reuseam sa trec de aceasta saritoare, nu-mi mai ramanea decat sa cobor pe unde am venit. Insa nu era sigur ca as fi putut cobora in rapel cele 2 saritori de mai jos; si chiar daca as fi putut, asta ar fi insemnat un esec: eu venisem acolo sa ma antrenez.

Mi-am spus: renuntarea nu este o optiune. Trebuie sa catar aceasta saritoare, desi nu am habar cum o voi face. Asa ca m-am opintit inca o data si din fericire de data asta am reusit sa plasez zelbul intr-o cordelina, dupa care am fixat in cealalta cordelina un prusic pe post de scarita. Acum eram blocata la 3-4 m de sol si urma pasul dificil al saritorii. Cum sa ies de aici ? Mi-am dat seama ca trebuie sa fac intr-un fel si sa ma asigur in acel piton, altfel nu aveam curajul sa urc mai departe fara asigurare. Mi-am pus mintea la contributie si am folosit toate tehnicile pe care le-am invatat la cursul de ghizi montani. Si a mers !

Mai intai am plasat o bucla in piton. Am facut apoi un nod cabestan si l-am pus in bucla. Dupa care am pus coarda in reverso, am prins reverso de inelul hamului, iar deasupra lui am pus un nod prusic pe coarda si l-am prins la brau cu cealalta carabiniera. Un alt nod prusic era pregatit pentru a fi folosit ca scarita, in caz ca as fi cazut si ramaneam atarnata in coarda. Coarda ramanea deci fixata in bucla (piton). Eu urma sa ridic treptat prusicul, iar daca as fi cazut pe pasul dificil, eram asigurata la pitonul de dedesupt. Mi-a luat mult timp sa instalez toate astea tinandu-ma cu o mana de cordelina care era bagata in piton si cu un picior in scarita. Nu aveam nici o alta priza de picior, asa ca stateam intr-o pozitie foarte incomoda si imi oboseau repede mainile. Dar a mers. Asigurata astfel, am reusit sa urc partea superioara a saritorii si sa ies deasupra. Acolo am gasit un trunchi de copac bine incastrat in firul vaii (ma gandeam eu ca trebuie sa fie ceva pe-acolo ca sa asigur, altfel ar fi trebuit sa las si bucla, si cordelina in piton). Am dat coarda pe dupa copac, si am coborat in rapel cu nod prusic pana la bucla, pe care am recuperat-o fara probleme. Iata deci ca am trecut si de a treia saritoare. M-am bucurat foarte mult ca nu am renuntat. Cele trei saritori nazdravane mi-au luat in total 3 ore.

Din acel loc valea cotea la dreapta in unghi de aproape 90 de grade. In stanga am vazut o poteca de care nu avusesem habar (era accesul spre Hornul Pamantos). Am inceput sa urc mai departe cateva saritori, care mi se pareau foarte usoare fata de cele catarate mai jos. De acolo si pana la Releu am facut 2 ore si 20 minute. Cand mai aveam cam o ora pana la iesire, am ajuns din urma un grup de 4 tineri care urcasera pe V. Malinului inaintea mea (le auzisem vocile la inceput). Ei insa nu au urcat pana in platou, ci au luat-o la dreapta pe Brana Mare a Costilei. Eu doream neaparat sa urc pana sus ca sa vad cat de abrupta este intrarea in vale dinspre platou. In martie 2014 cand am urcat cu Mark pe V. Tapului cu schiurile in spinare (cu intentia de a cobora pe schiuri pe V. Malinului), intrarea in Malin ni s-a parut foarte abrupta, asa ca am coborat atunci pe V. Priponului.

La ora 16:20 ieseam in platou, obosita si flamanda (nu mancasem decat 2 banane in timpul catararii), dar fericita de aceasta realizare. M-am uitat la intrarea in vale dinspre platou si nu mi s-a parut deloc abrupta. Probabil ca in martie erau cornise si din acest motiv intrarea era foarte abrupta. Dupa o pauza de masa de 20 minute, am luat-o la vale. Intentionam sa cobor pe Creasta Vaii Albe – Brana Aeriana (mi se pare retragerea cea mai rapida din creasta). La ora 17 eram la intrarea pe Creasta Vaii Albe dinspre Hornul lui Gelepeanu, iar la ora 19 la Caminul Alpin. A fost cel mai bun timp pe care l-am scos pana acum pe Brana Aeriana (2 ore). Durata totala a traseului a fost de 10 ore.

In concluzie: desi a fost dificil, m-am bucurat foarte mult de acest traseu (oricum mie nu-mi place decat cand este greu; daca este usor, ma plictisesc si nu am motivatie). Am simtit ca m-am antrenat cu adevarat si m-am bucurat sa pot rezolva cu bine situatiile dificile in care m-am gasit. Am simtit de asemenea protectia lui Dumnezeu la fiecare pas. Am alunecat de cateva ori pe saritori, dar de fiecare data am reusit sa ma opresc la timp si fara urmari grave. Cred ca mi-au tinut companie cativa ingeri, asa ca n-a fost chiar un solo absolut 🙂 🙂

Această prezentare necesită JavaScript.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: