Publicat de: Andra Bunea | 06/12/2014

Prima tura de iarna din sezonul acesta: Valea Alba dus-intors (6 dec. 2014)

Nu am mai iesit pe munte de 3 saptamani si eram dornica de o tura pe zapada. M-am gandit toata saptamana ce as putea sa fac. Am observat ca prognoza meteo e cam indoielnica pentru weekend. Vineri am verificat din nou prognoza si am vazut ca sambata va fi innorat si va ploua incepand cu ora 17. In aceste conditii (mi-am zis eu) nu pot face o tura pe munte. Pentru ca voiam totusi sa ies din casa, m-am gandit ca nu-mi mai ramane decat sa fac o plimbare in Piatra Mare pana la cabana. Am lansat un apel pe email si telefon, la care a raspuns o singura persoana.

Mai era totusi Cosmin (unul dintre prietenii cu care am fost in vara pe Eiger)– m-am intalnit cu el la inceputul saptamanii si mi-a spus ca ar vrea sa iasa in weekend si sa faca o vale din Bucegi (V. Bucsoiu). I-am spus ca ne auzim la sfasitul saptamanii. Dar cand am vazut ca prognoza se anunta proasta si pentru Busteni, i-am trimis un email in care i-am zis ca renunt din cauza vremii si ma duc in Piatra Mare. Din fericire, el nu s-a dat batut. M-a sunat vineri dupa amiaza si a insistat sa merg si eu in Bucegi. Nu prea ma lasam convinsa, mai ales ca e foarte dificil sa urci Valea Bucsoiului in conditiile actuale (nu este suficienta zapada ca sa umple valea, asa ca trebuie sa cateri saritorile, care nu sunt deloc usoare). I-am explicat acest lucru lui Cosmin si i-am spus ca daca vrea neaparat sa faca o vale din Bucegi, ii recomand Valea Alba, pentru ca este cea mai abordabila in conditiile actuale. El m-a intrebat: “nu vii si tu pe V. Alba ?” La inceput am refuzat, dar apoi m-am gandit ca intre Piatra Mare si Valea Alba, parca as prefera totusi Valea Alba. In Piatra Mare am fost de 10-15 ori si mi-a iesit deja pe nas. I-am spus ca imi iau cateva minute de gandire si il sun eu mai tarziu. L-am sunat si i-am spus ca voi veni. Am discutat ce echipament sa luam cu noi si ne-am inteles sa plecam devreme din Brasov.

Am reusit sa plecam la 7 fara cateva minute. La 7:35 eram deja la Caminul Alpin iar la 7:45 plecam pe traseu. Ca traseu de intoarcere, ii propusesem sa iesim in platou, sa urcam pana la Releul Costila si sa coboram apoi pe Valea Priponului pentru ca este mai putin abrupta si se poate cobora usor, dupa care continuam pe Valea Cerbului, iar in Poiana Costila facem dreapta ca sa ajungem inapoi la Caminul Alpin. Acest traseu de intoarcere este destul de lung. Am vorbit despre asta cu Cosmin dimineata si i-am spus ca am putea la fel de bine sa mergem spre Cruce si apoi cabana Caraiman, dupa care sa coboram pe Jepii Mici. El a spus ca ar prefera Jepii Mari, la care eu am spus – ok, este chiar mai bine asa, Jepii Mici sunt periculosi in aceasta perioada. Pe de alta parte, el mi-a spus ca nu-l deranjeaza sa coboram pe Pripon, chiar daca acest traseu de intoarcere este mai lung. A ramas sa ne decidem cand ajungem in platou, pentru ca depindeam foarte mult de vreme. Daca urma sa fie senin, atunci vom putea traversa spre dreapta, urca pana la Releu si cobora pe Pripon.

Am pornit asadar plini de entuziasm pe poteca de Valea Alba. Erau cateva urme, care s-au oprit insa la punctul de Belvedere din apropierea Vaii Albe. Ne-am dat seama ca nu a mai urcat nimeni pe acolo recent, asa ca va trebui sa facem urme. Vremea era cam incerta in Busteni. Noi am urcat mai mult prin ceata pana la punctul de Belvedere. Dar pe masura ce ne apropiam de acest loc, a inceput sa se risipeasca ceata si a aparut soarele. Cerul s-a inseninat brusc, ceea ce ne-a oferit o perspectiva superba asupra vaii. Am mai avansat putin, iar la 9:15 am ajuns la faimosul loc “La Verdeata”, de unde incepe urcarea pe Valea Alba. Am facut o scurta pauza, in care am admirat versantii Vaii Albe: spre stanga se vedea Creasta Picaturii cu numeroasele Albisoare care o urca, iar spre dreapta peretele Vaii Albe, impozant si maiestuos, totul pe un fond de cer senin cristal.

Nu ne-am pus coltarii imediat pentru ca zapada era moale (prin padure era chiar flescaita). La 9:20 am pornit de la Verdeata. Se inseninase atat de mult incat se vedea valea pana sus. Speram ca vremea sa tina asa cat mai mult, ca sa putem realiza planul pe care ni l-am propus. La inceput valea a fost foarte neprietenoasa. A trebuit sa cataram nenumarate stanci de pe firul vaii, care nu erau acoperite inca complet de zapada. Apoi Cosmin a vazut poteca in dreapta si am mers pe acolo o bucata de drum. Dupa aceea a trebuit sa revenim in firul vaii si sa innotam intr-o zapada tot mai mare, dar foarte moale (powder). Sub zapada era si un pic de gheata, asa ca ne-am oprit sa ne putem coltarii, care ne-au ajutat sa avansam mai bine.

Dupa o ora si 40 minute am ajuns la saritoarea Carnului. Iarna, bolovanul imens care constituie saritoarea Carnului se ocoleste prin dreapta, chiar pe la baza bolovanului (am facut-o si eu o data). Nestiind ca mai exista o varianta de ocolire care incepe cu vreo 50 m mai jos tot spre dreapta, am ocolit tot pe la baza bolovanului. Acea ocolire debuta cu un pasaj dificil de catarare pe stanca, la care am avut cateva emotii. Imi aminteam ca am citit pe net ca s-ar fi pus un cablu pe varianta de ocolire a saritorii Carnului, dar eu nu vedeam nici un cablu pe acolo, desi tare ar fi fost nevoie de el (nu stiam de cealalta varianta, pe care am urmat-o la coborare – am aflat astfel si unde este cablul !).

Pana la saritoarea Carnului cerul a fost senin, desi mai erau cativa nori care se plimbau pe sus in platou. Insa indata ce am trecut de saritoare, a inceput sa coboare ceata si chiar sa burniteze putin. I-am spus lui Cosmin ca se strica vremea si nu cred ca ne mai iese planul cu coborarea pe Pripon. Pe masura ce inaintam, cerul devenea tot mai acoperit si vantul batea tot mai tare. La 12:55 am ajuns in platou, adica la 3 ore si 25 minute de la Verdeata, la un mers obisnuit, cu pauze scurte pentru poze (dau acest timp pentru cei care nu au mai facut Valea Alba in conditii de iarna si nu stiu cat le-ar putea lua). Cand am iesit in platou, vantul ne-a luat in primire cu brutalitate: batea atat de tare, incat aproape ca ne rasturna. In platou era ceata deasa (abia vedeai de la un stalp de marcaj pana la celalalt). Ne-a fost foarte clar ca nu e de mers nici spre Pripon, nici spre Jepii Mari. Daca nu am fi avut absolut nici o alta solutie, am fi mers, dar in conditiile de fata chiar nu era nevoie. Cel mai simplu era sa coboram inapoi tot pe Valea Alba, varianta cea mai sigura in astfel de conditii.

Ne-am oprit mai intai sa mancam intr-un loc mai ferit de vant. Din fericire aveam si ceai cald la mine (in termos), asa ca ne-am mai incalzit putin. La 13:15 minute am luat-o la vale, dornici sa scapam cat mai repede de vantul care ne taia la oase. Dupa vreo 20-30 minute de coborat, ne-am intalnit cu 2 baieti si o fata care urcau. Le-am zis ca noi facusem urmele si ca eram chiar mirati ca suntem singuri pe acolo. Ne-am bucurat sa mai vedem si alte persoane pe munte. Am mai mers cateva minute, dupa care ne-am intalnit cu alti doi baieti. Am schimbat si cu ei cateva cuvinte, dupa care ne-am vazut de drum. Coborarea a fost floare la ureche pe langa urcare. De aceea am si scos un timp atat de bun: intr-o ora si 45 minute am ajuns la Verdeata. Ne-am dat jos coltarii, ne-am mai hidratat putin si am pornit mai departe. In alte 45 minute am fost la masina. La ora 16 porneam inapoi spre Brasov, iar la ora 17 am fost acasa. Ne-am declarat amandoi foarte incantati de tura facuta. I-am multumit lui Cosmin ca a insistat sa merg si eu pe Valea Alba. Prima mea tura de iarna din sezonul acesta a fost un antrenament excelent pentru ce urmeaza sa fac in vara lui 2015 (mai ales catararea cu coltari pe stanca si gheata). Imi doresc sa am parte de cat mai multe iesiri pe munte in iarna aceasta.

Pana la urmatoarea iesire, va invit sa admirati pozele de azi.

Această prezentare necesită JavaScript.


Responses

  1. Buna. Vrem sa facem traseul pe care il descrii. intrebarea este daca pioletii sunt imperios necesari?

    • Pioletii tehnici (mici si curbati) nu sunt imperios necesari, insa cel putin un piolet de tura (drept si mai inalt) este – atat pentru inaintare, cat si pentru franare in caz de cadere.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: