Publicat de: Andra Bunea | 24/12/2014

Tura de 2 zile in Fagarasi: Vf. Serbota si tentativa de Negoiu (22-23 dec. 2014)

Intrucat am concediu pana pe 5 ianuarie, m-am gandit ca ar fi bine sa fac cateva trasee pe munti mai indepartati, cum ar fi Fagarasii, unde ajung destul de rar. Dupa cateva discutii cu prietenii interesati, am decis sa facem pentru inceput o tura pe Negoiu (22-23 dec.). Duminica 21 dec. a nins si a batut vantul toata ziua si o buna parte din noapte. Sebi m-a sunat seara pe la 8 si ceva sa ma intrebe daca mai mergem in aceste conditii. I-am zis: “mergem Sebi, prognoza se anunta ok pentru luni si marti”. Conform prognozei, luni era putin innorat, dar marti urma sa se indrepte complet. Siguri pe prognoza, am pornit luni dimineata la ora 8:30 spre Porumbacu de Sus in urmatoarea formatie: eu, Sebi, Cosmin si Victor. In cursul zilei de luni urmau sa ajunga si Razvan cu Catalin Gabor (zis Gaboru’).

De la Porumbacu de Sus am mers vreo 12 km pe un drum forestier. La 10:40 am ajuns aproape de locul unde incepe traseul, iar la 11:00 porneam deja spre cabana Negoiu pe poteca ce urca serpuind prin padure. La 12:33 eram la cabana Negoiu. Asa cum stabilisem deja, dupa o scurta pauza de masa, lasam lucrurile in camera si urcam pe Muchia Serbotei pana pe Vf. Serbota (2331 m). La 13:25 am pornit spre Serbota iar la 16:12 am ajuns pe varf. Pe indicator scria 2 ore jumate, deci am fost pe aproape.

Luni dimineata era inca innorat cand am pornit pe poteca. Dar pe masura ce urcam, norii se risipeau si se vedeau tot mai mult varfurile din jur. Cand am pornit spre Serbota, vizibilitatea era foarte buna. Atat de buna incat se vedeau fuioarele de zapada pe care le spulbera vantul pe sus. Stiam deci ce ne asteapta. Prima parte a urcarii (prin padure) a fost lejera. Eram la adapost. Dar pe masura ce inaintam pe Muchia Serbotei, simteam pe viu efectele vantului. Ne-am intalnit la un moment dat cu un baiat si o fata care coborau. I-am intrebat daca au ajuns pe varf si ne-au spus ca nu au ajuns din cauza vantului. Insa nu aveau pioleti (si nici coltari), asa ca nu prea aveau ce cauta pe acolo cu mana goala.

La un moment dat varful parea foarte aproape, insa cand ne-am apropiat, ne-am dat seama ca era doar un varf intermediar. De acolo se vedea adevaratul varf (care are un indicator pe el), iar pana acolo era inca mult de mers. Pe masura ce inaintam, vantul devenea tot mai puternic, ceea ce ne obliga sa stam pe loc pentru ca nu puteam inainta. Din fericire, rafalele se mai potoleau din cand in cand. Am avut bucuria sa vedem si 4 capre negre iesite la pascut. Erau cu adevarat negre, asa cum le spune numele. Distanta la care se aflau le-a facut sa se simta in siguranta, asa ca ne-au privit nepasatoare si si-au vazut mai departe de pascut.

Pe ultima portiune inainte de varf vantul a batut in continuu cu rafale de 50-60 km/h (Sebi zice ca ar fi ajuns si la 80 km/h). A fost o adevarata lupta sa ajungem pana pe varf. Se vedeau foarte bine piscurile din prejur (mai ales Negoiu), dar si Custura Saratii care leaga Vf. Serbota de Vf. Negoiu. Nu am stat mai mult de 3 minute pe varf. Am luat-o repede la vale ca sa scapam de urgia crivatului. Coborarea a fost destul de lejera in comparatie cu urcarea. Pe la jumatea crestei am vazut 2 siluete care se oprisera din urcare. Era in jur de 17:00. M-am gandit ca nu ar putea fi decat Razvan si Gaboru’, pentru ca nimeni altcineva nu s-ar fi apucat sa urce Muchia Serbotei la ora aceea. Erau ei intr-adevar. Ajunsesera la cabana pe la 3 si ceva, iar la 4 fara un sfert au pornit si ei spre Vf. Serbota in intampinarea noastra. Ne-am intors la cabana impreuna si am ajuns in jur de 17:30.

Dupa o masa copioasa, am incins un campionat de table (ne-a imprumutat cabanierul tablele). La inceput am jucat doar eu, Sebi si Cosmin (ceilalti nu stiau table), dar pe parcurs l-am convins si pe Razvan sa ni se alature. A invatat destul de repede si a inceput deja sa bata. Pe la 11 noaptea ne-am retras toti in camera, unde era cald si bine (cabanierul facuse focul).

A doua zi la 7 fara un sfert am dat eu trezirea. Le spusesem inca de seara ca am de gand sa plec devreme pe Negoiu. Razvan zicea ca vrea sa doarma mai mult si sa plece mai tarziu, dar pana la urma s-a trezit si s-a pus si el in miscare. La 8:15 am plecat de la cabana eu, Sebi, Cosmin si Victor, urmand ca Razvan si Gaboru’ sa ne ajunga din urma. Starea vremii ne cam ingrijora (plafonul de nori era destul de jos). Dar noi credeam in continuare in prognoza, care zicea ca vremea se va ameliora marti. Nu doar ca nu s-a ameliorat, dar chiar s-a inrautatit.

Eu eram foarte motivata sa ajung pe Vf. Negoiu, asa ca nu mi-a pasat de conditiile nefavorabile. Se pare ca s-au molipsit si ceilalti, asa ca am mers toti inainte pe o vreme absolut infernala. Dupa ce am trecut valea si am inceput sa urcam spre Negoiu, ceata a coborat tot mai jos. Am mers un timp pe urmele lasate de cei care incercasera sa urce pe varf cu cateva zile inainte, dar la un moment dat s-au terminat si urmele. Din acel moment am continuat sa urcam spre drepta, ceea ce era corect, pentru ca asa merge traseul spre Vf. Negoiu. Insa neavand nici un reper (in afara de harta mentala pe care o avea fiecare in cap), nu am mai continuat spre dreapta, ci am urcat un horn abrupt si plin de zapada pudroasa. Nu era pericol de avalansa, insa nici stabilitate nu aveam in zapada aceea (ne afundam uneori pana la brau). A fost o adevarata lupta sa urcam hornul. La iesirea din horn am ajuns intr-o creasta. Se vedea cat este de abrupt in partea cealalta. Noi am dedus ca am iesit in Custura Saratii, si am luat-o la stanga. Ce alta creasta putea sa mai fie pe acolo ? In nebunia aceea de viscol in care de-abia vedeai la 10-20 m, ne era foarte greu sa ne orientam.

Am pornit asadar pe creasta spre stanga. La inceput mersul a fost domol (nu am avut de catarat). Ceea ce ma uimea insa era faptul ca am coborat foarte mult. Din cate stiu eu, spre Negoiu se urca. Hm… ciudat, dar am mers inainte. M-am bucurat cand am ajuns la un versant unde aveam in sfarsit de urcat. Ne-am catarat pe stancile acelea cu tot echipamentul din dotare (coltari si piolet) si am reusit sa trecem mai departe. Am dat apoi de un alt versant care trebuia catarat, dar care arata mult mai urat (perete aproape vertical). Si asta intr-un crivat teribil si o vizibilitate sub 15 m. Am evaluat toti situatia si am decis ca ar fi mai bine sa ne intoarcem pana nu dispar urmele. Daca am fi continuat, nici macar nu eram siguri ca ne apropiem de varf. Ne-am dat seama ca daca nu ne grabim, s-ar putea sa ne acopere vantul urmele, ceea ce aducea a scenariu de groaza.
Mi-a placut foarte mult ca am fost tot timpul uniti: cand am decis sa continuam urcarea, am fost toti de acord; cand am hotarat ca nu mai are rost sa continuam, a fost din nou unanimitate. Desi urcarea a fost foarte dificila (viscol, frig, catarare expusa pe stanci), eu eram in extaz. Aceasta este cea mai grea tura de iarna de care am avut parte pana acum (nu doar grea, ci extrem de dura), insa mie mi-a placut foarte mult. A fost un prilej excelent sa ma antrenez si sa imi testez limitele. M-am bucurat sa vad ca fac fata in conditii foarte aspre. Bineinteles ca m-am rugat tot timpul la Dumnezeu pentru protectie. Am avut parte de ea din plin.

La ora 12:15 am decis sa ne intoarcem. Retragerea a fost la fel de provocatoare ca si urcarea. Trebuia sa urcam inapoi creasta si sa descataram peretii stancosi. Aveam impresia ca nu se mai termina odata creasta aceea. Am ajuns in cele din urma la horn si am inceput sa coboram cu atentie ca sa nu ne ducem la vale pe topogan. Am rasuflat usurati la terminarea hornului. De acolo a fost mai usor, desi aveam tot timpul grija sa gasim urmele, care se mai pierdeau pe alocuri. Am ajuns cu bine in firul vaii (ceata coborase pana acolo). Abia de acolo am inceput sa mai vedem cate ceva. Pana la cabana am mai facut 40 minute. Muntele era invaluit in ceata in spatele nostru. Asa cum s-a exprimat Sebi, norocul nostru a fost ca am fost multi si am facut astfel multe urme. Daca am fi fost numai 2, vantul ar fi putut acoperi urmele, caz in care nu mai era cale de intoarcere.

La ora 15:00 am ajuns la cabana, iar la 15:30 ne-am luat bagajul si am pornit la vale. Coborarea prin padure a fost destul de anevoioasa (intre timp zapada se topise si lasase loc noroiului). La ora 19 eram deja in Brasov. Totul este bine cand se termina cu bine, asa ca pot acum sa povestesc peripetiile de pe Negoiu.

Intre timp am aflat de la Gaboru’ (care si-a deschis GPS-ul cand orbecaiam prin viscol si a ridicat track-ul), ca muchia pe care am mers noi la stanga nu este Custura Saratii, ci Muchia Tunsu. Noi mergeam asadar spre nord, adica in directia opusa fata de Vf. Negoiu. Daca am fi luat-o la dreapta cand am iesit din horn, am fi mers intr-adevar spre Negoiu. Insa nu este sigur ca am fi si ajuns, pentru ca nu se putea distinge nimic. In sfarsit, nu mai conteaza, bine ca ne-am intors acasa intregi si bucurosi de tura realizata.

Iata si un filmulet editat de Gaboru’ – http://www.youtube.com/watch?v=BD2gE7DA4Go (poti sa juri ca eram pe Everest !!!)

Această prezentare necesită JavaScript.


Responses

  1. Hello Andra,
    perhaps you know me. We (Christoph and I) met You at our climb on Matterhorn/Solvay hut. I want to send You a DVD with some pictures and movies. If you want this, please send me Your adress. I would be very pleased.
    Best regards (and Merry Christmas)

    Robert
    forex01@t-online.de

    • Hi Robert,

      of course that I remember you and Christopher. What a great surprise to have you visit my blog. How did you find it ?!

      Thank you very much for your message. Do you know that I wondered many times if you and Christopher managed to climb up to the top of Matterhorn on August 7th ? After you went up, the clouds covered the top. I was sorry for you knowing that you would have liked to have a clear sky when you get to the top.

      I will write you more on the private email address.

      Andra

  2. Foarte fain!
    Cata Gabor (pe numele adevarat Constantin Gabor)
    nu stiu de ce i se zice Cata.

    • Din cate am inteles, il cheama si Catalin. Am auzit pe multi spunandu-i Catalin.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: