Publicat de: Andra Bunea | 25/08/2015

Uriasul nu s-a lasat imbratisat – incercare de ascensiune pe Matterhorn (20 aug. 2015)

Ne-am intors din calatorie sambata seara (22 august), insa oboseala si-a spus cuvantul, asa ca abia astazi reusesc sa imi adun gandurile si sa va povestesc cum a fost. Am plecat spre Elvetia sambata 15 august. Dupa o pauza la Viena (unde am dormit atat la dus, cat si la intors – multumim Helga 🙂 ), am pornit duminica spre Elvetia. Am urmat acest traseu: Brasov – Oradea – Viena – Innsbruck – Feldkirch – Vaduz (Lichtenstein) – Andermatt – Pasul Furka – Randa (in apropiere de Tasch). La intoarcere am urmat acelasi traseu, insa ne-am intors prin Arad. Am facut in total 3700 km.

Intrucat nu se poate intra cu masina in Zermatt (se evita astfel poluarea), am ales sa stam in campingul din Randa, la 1 km de Täsch (anul trecut am stat in campingul din Täsch, dar conditiile sunt mult mai bune in Randa, desi e un pic mai departe). Cand am ajuns in Randa duminica seara, vremea era ploioasa, exact asa cum anunta prognoza. Am plecat de altfel la noroc, pentru ca prognoza nu era prea favorabila. Pe deasupra, s-a schimbat de cateva ori inainte de plecare, asa ca nu mai stiam la ce sa ne asteptam. Ne-am zis „ajungem acolo si vedem cum va fi vremea”.

Luni 17 august am facut o tura de antrenament. Am urcat pe jos din Randa pana in Zermatt, apoi pana la Schwartzsee (2583 m) si Hörnlihütte (3260 m). Am fi vrut sa urcam putin si pe creasta (Hörnli ridge), dar vremea nu a fost prielnica: a inceput sa bata vantul si sa ninga la 3200 m. Ne-am intors in camping pe la 10:30 seara. Stiam ca luni seara vor ajunge in Randa cativa cunoscuti din Brasov (Nusu, Dana, Cristi Tutunea si Monica). Ei au ajuns insa dupa ce ne-am culcat noi, asa ca ne-am intalnit cu ei abia a doua zi la micul dejun.

Marti am luat o zi de odihna, mai ales ca vremea urma sa fie ploioasa. Baietii (Mihai si Catalin) au fost in Zermatt, iar eu am ramas in camping si am citit. Marti seara a inceput o ploaie torentiala care a tinut vreo 4-5 ore si care ne-a cam dat peste cap sansele de a urca pana pe varf. Eram constienta ca ploaia de jos insemna zapada pe munte. Din pacate, precipitatiile de marti au schimbat complet datele problemei. Era deja un pic de zapada pe creasta, dar acum era foarte multa zapada proaspata. Ce sanse mai aveam noi sa urcam in aceste conditii ? M-am framantat cu aceasta intrebare toata ziua de miercuri, in care nu am urcat nicaieri. De data asta, eu m-am dus in plimbare la Zermatt, iar baietii au stat in camping.

Miercuri a sunat Mihai la cabana Hörnli si a intrebat care este starea traseului. Am aflat ca s-au asternut vreo 30 cm de zapada proaspata pe Matterhorn si ca nu a plecat nimeni pe traseu. Miercuri dupa-amiaza am intrebat si eu la Centrul Alpin din Zermatt care este situatia. Mi s-a spus ca nu urca nici un ghid local pe Matterhorn pana luni pentru ca este prea multa zapada. Intrucat noi nu puteam sa stam asa de mult (eu trebuia sa fiu inapoi in Brasov luni), imi luasem deja adio de la o posibila urcare pe creasta. Lucrurile s-au schimbat insa dupa intoarcerea de pe munte a amicilor nostri sus amintiti. Ei au urcat miercuri pana la Hörnli, ba chiar putin mai sus si au vazut ca sunt urme pe creasta. Ne-au spus de asemenea ca s-au intalnit cu mai multi alpinisti care intentionau sa urce a doua zi.

In aceste conditii am decis sa incercam o abordare in doua etape: sa urcam joi pana la refugiul Solvay de la 4000 m, iar vineri – daca se poate – sa urcam pana pe varf. De data asta urma sa urcam cu gondola pana la 2600 m ca sa economisim energia pentru ce urmeaza dupa. Ne-am facut bagajul de miercuri seara, iar joi dimineata la 8:30 eram deja in gondola spre Schwartzsee (gondola se deschide la ora 8:00). In jur de ora 9:00 porneam spre Hörnli, unde am ajuns pe la 11 si ceva. Cerul incepea sa se degajeze, promitand o zi senina pe creasta. Asa spunea si prognoza (se anunta vreme buna pana sambata). Dupa o pauza de vreo 30 de minute la Hörnli, ne-am echipat si am pornit spre creasta. Ne-am intalnit cu mai multe grupuri care incercasera sa urce si acum se intorceau. Ne spuneau ca e zapada mare pe sus si ca nu a reusit nimeni sa ajunga pana la refugiul Solvay. Le-am spus ca incercam si noi sa ajungem la Solvay.

In prima parte traseul a fost usor. Avansam destul de rapid pe urmele proaspete facute in zapada. Dar pe masura ce urcam, ceata a inceput sa puna stapanire pe creasta. Am continuat sa mergem pe urme pana cand s-au terminat intr-un perete stancos. Se pare ca cei care urcasera inaintea noastra nu au mai stiut pe unde s-o ia. Am incercat sa gasim o cale de acces direct pe muchie, dar era cam periculos. Eram undeva intre 3700 – 3800 m. Din cate imi aminteam eu, la acea inaltime traseul nu mai mergea pe muchie ci spre stanga pe peretele estic. Insa ceata ne-a impiedicat sa vedem clar pe unde ar trebui s-o luam. Am pierdut destul de mult timp acolo cautand o cale de acces. Se facuse deja 16:30 si se instala frigul. In conditii de cer senin ne-ar fi fost usor sa ne orientam, dar in conditii de ceata devenea periculos sa continuam. In acel moment am decis sa ne retragem. Asa cum am afirmat intotdeauna, cel mai bun alpinist este un alpinist in viata. Am preferat deci sa ramanem in viata si sa lasam varful pe alta data.

Am inceput descatararea, care nu este deloc partea cea mai usoara a traseului. Pe unele portiuni este chiar mai greu sa te descateri decat sa urci. Am pus coarda pentru rapel de cateva ori si am reusit sa ajungem cu bine la cabana Hörnli. Ceata cobora si ea dupa noi, invaluind aproape in intregime creasta. Dupa o scurta pauza de masa la Hörnli, am pornit la vale in jur de ora 19. Stiam ca ne asteapta un drum lung si obositor pana in Zermatt (gondola functioneaza doar pana la ora 17). Din pacate am ratat trenul de 22:30 spre Täsch, asa ca am asteptat in gara urmatorul tren, care era la 23:30. Pe la 12 si ceva noaptea am reusit sa ajungem in camping. Ne-a luat ceva timp sa mancam, sa desfacem rucsacii si sa facem dus, asa ca abia pe la 2 noaptea ne-am bagat in sacii de dormit.

Ne-am trezit vineri dimineata la 8 si ceva si am inceput sa strangem bagajele. Ne astepta un drum lung spre tara. Din fericire ne-am oprit din nou la Viena, asa ca ne-a fost mai usor sa-l parcurgem in 2 zile. Pana la Viena am urmat acelasi traseu ca la venire. De data asta era senin, asa ca am putut sa admiram peisajul de vis din Furka Pass, care se gaseste la 2436 m. De la Viena am mers pe autostrada pana la Arad (am trecut prin punctul de granita de pe autostrada), dupa care am mai facut inca vreo 6 ore pana la Brasov, unde am ajuns la 8 seara. Parintii lui Mihai au avut amabilitatea sa ne invite la masa, asa ca aventura noastra s-a terminat foarte pasnic cu un bors de peste, friptura cu piure de cartofi si galuste cu prune 🙂 In jur de ora 10 noaptea am ajuns si eu acasa, rupta de oboseala, dar recunoscatoare ca Dumnezeu ne-a pazit in aceasta lunga calatorie.

Desi simt un oarecare regret ca nu s-a putut mai mult in conditiile in care am asteptat si m-am antrenat un an intreg pentru asta, doresc sa vad partea buna a lucrurilor: a fost o calatorie frumoasa, ne-am distrat foarte fain impreuna, am avut si cateva zile cu vreme buna si mai ales ne-am intors cu bine acasa. Muntele este tot acolo; daca Dumnezeu va ingadui, voi merge din nou la anul. Anul acesta uriasul a fost un pic suparat si nu s-a lasat imbratisat, dar poate o sa am mai mult noroc data viitoare. Aceasta experienta imi reaminteste ca muntele este exact ca viata: trebuie sa perseverezi ca sa realizezi ceea ce iti doresti. Uneori reusita vine mai usor, alteori mai greu. Insa niciodata nu trebuie sa renunti sa iti implinesti visele. Cred ca murim atunci cand renuntam sa visam si sa luptam pentru a ne implini visele. In acest sens imi este si mie teama de moarte.

Va invit acum sa va bucurati de peisajele deosebite de care am avut parte.

UPDATE: pana la urma am reusit sa-l „imbratisez” din a treia incercare ! Detalii aici:

https://andrabunea.wordpress.com/2016/08/02/imbratisarea-uriasului-din-a-treia-incercare-ascensiune-pe-matterhorn-28-29-iulie-2016/

Această prezentare necesită JavaScript.


Responses

  1. Frumoase impresii & experiente! Mult succes data viitoare, iar Pensiunea Helga are deschis si la anul! 😉


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: