Publicat de: Andra Bunea | 26/10/2015

Traversare in Bucegi: V. Cerbului, Pripon, BM a Costilei, Brana V. Albe, Cruce, Caraiman, Piatra Arsa, Sinaia (24 oct. 2015)

Sambata 24 oct. am realizat un traseu la care visam de cateva saptamani. Este un traseu superb pentru o zi senina de toamna, pentru ca pot fi admirate vaile si crestele pe fond de cer albastru si de culori pastel. Prietenii cu care ies de obicei pe munte au fost la o tura cu bicicletele in P. Craiului, asa ca am mers singura. Intr-un fel a fost mai bine asa pentru ca am putut sa merg in ritmul dorit de mine. Aventura a inceput la 7:30, ora la care coboram din tren in Busteni. Am preferat sa merg cu trenul pentru ca urma sa termin traseul in Sinaia. In aceste conditii, era mai comod sa ma deplasez cu trenul decat sa las masina in Busteni. Am facut un calcul legat de durata traseului si mi-au iesit aproximativ 9 ore de mers cu tot cu pauze. Daca ma incadram in acest timp, as fi putut prinde trenul de 16:45 din Sinaia. Din fericire, m-am incadrat.

Vremea era destul de mohorata dimineata. Daca m-as fi luat dupa aparente, m-as fi intors din drum. Dar stiam ca prognoza meteo este favorabila, asa ca am continuat. Am mers pe drumul forestier care duce la Gura Diham si dupa vreo 2 km (la ora 8:00) am facut stanga si am intrat pe V. Cerbului (banda galbena). Drumul prin padure a fost foarte placut datorita spectacolului de lumini si culori pe care il ofera natura in aceasta perioada a anului. Cand am ajuns in Poiana Costila, am fost coplesita de frumusetea muntelui imbracat in culori pastel pe fundal de cer senin. Primirea pe care mi-o facea prevestea o tura de mare exceptie. Eram nerabdatoare sa savurez splendoarea pe care o avea pregatita muntele pentru mine.

In jur de 9:45 am ajuns la intrarea spre V. Priponului (1A). Dupa o pauza de vreo 15 minute, am pornit la drum. Saritorile mai usoare le-am catarat direct, pe cele mai inalte si umede le-am ocolit pe poteca. In jumate de ora eram deja in Brana Mare a Costilei (BMC), care vine de dincolo de Pripon si continua pana la intersectia cu v. Alba, dupa care se poate ajunge la Cruce pe Brana Vaii Albe. Mai facusem acest traseu pe bucati cu alte ocazii, dar niciodata legat din Pripon pana la Cruce.

Am trecut mai intai de intersectia cu V. Caprelor si apoi cu V. Urzicilor, unde valea se ocoleste pe o poteca ingusta, surplombata de un perete stancos. Din fericire, nu era gheata in acel loc, asa ca am trecut usor. Am mai mers putin si am ajuns la intersectia cu V. Tapului la 11:30. Am verificat in permanenta ceasul ca sa vad daca reusesc sa respect timpul pe care mi l-am propus.

In dreapta se deschidea amfiteatrul imens al Malinului, deasupra caruia strajuia semet Releul de pe Costila. M-am bucurat sa revad aceste locuri dragi, pe care le-am admirat si cu alte ocazii. Dupa cateva poze, am coborat cu grija in firul Malinului, de unde trebuia sa urc pe celalalt versant. Am avut cateva emotii la urcare pentru ca era gheata, insa am cautat un loc mai uscat si am trecut cu bine. Am travesat apoi fara probleme V. Scorusilor, Hornul Coamei si V. Costilei. Pana acolo am mers in umbra, dar imediat ce am trecut de Hornul Coamei, am intrat in zona de actiune a soarelui. Am mers mai departe spre Creasta Vaii Albe, vrajita de frumusetea acestor locuri. La 12:30 eram sub Hornul lui Gelepeanu. Stateam bine cu timpul.

Pe ultima portiune a BMC m-am intalnit cu o turma mare de capre negre, pe care le-am deranjat (din pacate) de la siesta. Intrucat brana este foarte ingusta, iar eu urma sa trec exact prin locul unde stateau ele, n-au avut incotro si au trebuit sa fuga din calea mea. Imi parea rau ca le gonesc, dar nu aveam ce face. Le-am admirat pentru gratia cu care sareau pe portiuni foarte abrupte. Le-am tot urmarit pana la intersectia cu Blidul Uriasilor, abia acolo au gasit un valcel pe care au putut sa coboare si sa iasa astfel din calea mea. Poteca a continuat sinuos pe langa peretele stancos pana la intersectia cu V. Alba. Vazuta de jos, aceasta brana de iarba pare inaccesibila, insa in realitate nu este asa de periculoasa cum pare. Desi ingusta, poteca este suficient de buna pentru a merge pe ea in conditii favorabile. Nu o recomand insa pe ploaie, ceata sau zapada. Este adevarat ca ai tot timpul in stanga o zona foarte abrupta, dar asta nu pune probleme decat celor cu rau de inaltime. Eu m-am concentrat tot timpul la ce am de facut si am mers fara emotii. Din loc in loc, ma opream sa fac poze, dar nu am facut greseala sa merg si sa fac poze in acelasi timp. Acest lucru este foarte periculos in zonele abrupte.

La intersectia cu V. Alba am vazut 2 baieti care voiau sa mearga pe BMC, dar nu stiau unde este intrarea. Cand m-au vazut pe mine venind pe poteca aceea suspendata, si-au dat seama ca erau chiar la intrare. Am schimbat cateva cuvinte, dupa care eu am traversat rapid V. Alba si am intrat pe Brana Vaii Albe. Am ajuns la Cruce la 13:30, ceea ce era un timing bun. Nu m-am oprit decat cateva secunde pentru poze, dupa care am continuat in ritm alert spre Piatra Arsa. Pana la Caraiman a fost usor, pentru ca am coborat, dar in momentul in care am inceput urcarea spre Piatra Arsa, am simtit ca ma lasa motoarele. Este adevarat ca nu mai facusem nici o pauza de masa de la intrarea pe Pripon, dar nu aveam de gand sa mananc inainte de urcarea pantei pentru ca stiam ca dupa ce mananc  urc mai greu. Asa ca am continuat gafaind pana la Piatra Arsa, unde am ajuns la 14:30.

Imi mai ramaneau deci 2 ore pana in Sinaia – oare ma voi incadra in acest timp ? Nu mai coborasem pe Piciorul Pietrei Arse in conditii de vara (pe uscat), asa ca nu stiam exact cat imi va lua. Am decis sa nu ma opresc deloc si s-o iau repede la vale. Zona imi permitea sa si alerg putin. Sprijinita in bete, lucrul acesta devenea chiar foarte usor. Am depasit cateva grupuri de tineri si am ajuns la izvorul de langa cabana Stana Regala la 15:30. Mi-am zis „hai ca stau bine cu timpul, intr-o ora sigur ajung la gara”, asa ca mi-am permis o pauza de 10 minute. Coborarea prin padure nu mi-a pus probleme, insa imi parea rau ca trebuia sa ma grabesc. Mi-ar fi placut sa merg mai agale pe acolo ca sa admir splendoarea de culori cu care ma inconjura natura. Din pacate nu a fost timp de asa ceva. Nici de prea multe poze la Peles nu a fost timp (poteca regala pe care se coboara de la Stana Regala iese chiar in spate la Pelisor). Era multa lume la Peles – pe buna dreptate: parca niciodata nu este mai frumos Pelesul decat pe fundal de cer senin si culori pastel. De la Peles am mai facut cam un sfert de ora, asa ca la 16:30 fix eram la gara. Incredibil – deci chiar am reusit sa respect timpul de 9 ore pe care mi l-am propus !

Inutil sa mai spun ca de sambata mi se tot deruleaza pe retina imaginile splendide pe care le-am vazut in Bucegi. Va invit sa admirati si voi cateva, si de ce nu – sa incercati sa faceti traseul (sau o parte din el) cat mai persista culorile pastel.

Această prezentare necesită JavaScript.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: