Publicat de: Andra Bunea | 07/12/2015

Creasta Balaurului dus-intors (5 dec. 2015)

N-am mai iesit pe munte de 2 saptamani, mai exact din 21 nov., cand am facut o tura in Crai*. Se anunta vreme buna pentru sambata 5 dec., asa am lansat un apel pe email pentru o tura in Ciucas. Insa Cosmin si Dan (noul nostru prieten dornic de ture tehnice) mi-au spus ca sunt interesati de ceva mai serios, eventual o tura la coltari si piolet. Nestiind exact care este starea vailor din Bucegi, am propus o urcare pe Creasta Balaurului si coborare pe creasta Bucsoiului spre Tache Ionescu (traseul Deubel) sau pe V. Cerbului. Ni s-a alaturat si Anca, asa ca am fost in total 4.

Intrucat trebuia sa intram pe V. Morarului inainte sa urcam pe Creasta Balaurului, m-am gandit ca ne-ar fi mai aproape daca urcam pana la Diham cu masina si pornim de acolo. Pana la cabana Forban a fost ok (doar un pic de gheata), insa mai departe drumul forestier era plin de zapada, asa ca am lasat masina putin mai sus de Forban si am urcat pe jos pana la Diham. Pe masura ce urcam, ceata se ridica si lasa loc unui peisaj hivernal superb: zapada care scartaie sub picioare si brazi incarcati de mantia alba. Iarna a pus stapanire totala pe Bucegi.

De la Diham am mers pana la Pichetul Rosu, dupa care drept inainte pe triunghi rosu pana la intrarea in V. Morarului. Am mers un pic pe firul vaii, dupa care am facut dreapta si am urcat prin padure spre Creasta Balaurului. Nu erau urme, asa ca am luat-o si noi pe unde ni s-a parut ok. Am ajuns cu bine in poiana “La Timbal”, dupa ce am innotat prin zapada pana la brau. Am facut o scurta pauza de masa si de poze. Peisajul cu prim plan direct spre creasta Morarului ne taia rasuflarea. Dupa 10 minute am pornit mai departe. Foarte optimista, am anuntat ca in maxim 2 ore vom fi pe Bucsoiu. Nu stiam insa prin ce zapada urma sa innotam pana la iesirea in creasta. Ne-a luat 2 ore doar ca sa ajungem la creasta. Era incredibil de multa zapada (pe alocuri innotam in ea pana la brau si chiar mai sus).

La ora 13:50 de-abia ieseam in creasta. In aceste conditii, nu puteam continua tura in termenii initiali. Nu stiam cat de mult ne-ar fi luat urcarea pe Creasta Balaurului (dar nu mai putin de 2 ore) si riscam apoi sa coboram Bucsoiu la frontala. Fara urme in zapada, o astfel de coborare s-ar fi putut dovedi periculoasa. Am discutat optiunile posibile, care nu erau prea multe. Cea mai evidenta era sa ne intoarcem. Mai exista insa o varianta: Cosmin si Anca sa se intoarca, iar eu si Dan sa incercam sa facem creasta. Eu mai fusesem de cateva ori pe Creasta Balaurului, asa ca l-am lasat pe Dan sa aleaga. Dan a spus ca si-ar dori sa urce mai departe pentru ca vrea sa profite de orice ocazie ca sa se antreneze (vara urmatoare are de gand sa escaladeze cateva varfuri din Alpi). Imi plac oamenii hotarati si motivati, asa ca nu puteam sa-l refuz. Daca am fi renuntat, s-ar fi intors cu un sentiment de frustrare ca nu a facut mai mult. Pe de alta parte, mie imi plac intotdeauna provocarile si exact asta ne statea in fata. Nu stiam la ce sa ma astept, in afara de faptul ca probabil zapada era la fel de mare. Am hotarat sa mergem atat cat se poate in conditii de siguranta. Daca ne miscam repede, urcam creasta si coboram pe Bucsoiu spre Tache Ionescu; daca nu, ne putem intoarce oricand pe aceeasi ruta.

Din locul unde eram a trebuit sa coboram mai intai vreo 25-30 m si sa urcam inapoi pe creasta. Versantul pe care trebuia sa urcam era destul de abrupt, asa ca nu aveam prea mult de ales. Singura optiune abordabila era sa urcam pe un horn plin cu zapada, flancat in stanga de un pinten stancos. Nu a fost deloc usor nici pe acolo pentru ca zapada era foarte mare (intram pana la umar), dar prin miscari successive de ramonaj si de sprait am reusit sa urcam hornul. Dupa aceea am mai avut de trecut un pasaj dificil, aproape vertical, unde ne-am catarat infigand pioletul in pamantul inghetat. De mare folos ne-au fost coltarii, care ne permiteau sa folosim prize imposibile pentru bocanci. Dupa ce am trecut de acest pasaj, nu a mai fost nimic tehnic. Inaintam insa cu greu prin zapada mare care acoperea jnepenii. Intrucat avansam greu, ne-am fixat ca obiectiv sa ajungem pana la un varf intermediar (l-am marcat cu rosu in poze) si apoi sa ne intoarcem. In jur de 4 fara un sfert am ajuns acolo. Nu avea nici un rost sa continuam pentru ca ne-ar mai fi luat o ora pana pe Bucsoiu, ceea ce ar fi insemnat coborare la frontala de pe Bucsoiu pe un traseu fara urme; mai era si varianta urcarii pana la Omu’ cu coborare pe V. Cerbului, insa asta ar fi prelungit foarte mult tura si nu avea rost sa ne supunem la un astfel de maraton montan.

Eram multumiti cu ce am facut. Oricum hornul pe care am urcat are cam acelasi grad cu gradul maxim de pe Matterhorn, asa ca a fost in antrenament pe cinste. La 4 fara 5 incepeam coborarea. La vale a mers mult mai repede: in 35 minute eram inapoi la locul de pornire pe creasta, si in alte 20 minute la Timbal. Pe ultima portiune din padure inainte de iesirea in V. Morarului am aprins frontalele. La 6 si 10 eram la Diham, iar la 7 fara 10 la masina. Ultima bucata (de la Diham la masina) ni s-a parut cea mai grea pentru ca eram deja obositi; dar nu regret absolut nimic din aceasta tura, care a fost un antrenament excelent de catarare mixta si anduranta. Am ajuns cu bine acasa pe la 8 fara un sfert. I-am multumit din nou lui Dumnezeu pentru protectie, pe care am simtit-o din plin prin faptul ca mi-am pastrat calmul si luciditatea in momentele dificile. A fost de asemenea un exercitiu bun de luare a deciziilor in situatii neasteptate.

*Am mers atunci cu Victor, Cosmin, Razvan, Dan si Ionut. Pentru ca tocmai descoperisem Padina Inchisa cu o saptamana in urma, le-am propus sa-i duc si pe ei pe acest traseu. Nu am continuat insa pe Padina Inchisa pana in creasta, ci am facut dreapta, am iesit in Saua Padinei Inchise, am urcat pe Brana Caprelor (banda albastra) si am coborat pe Padina Popii (triunghi albastru).

Această prezentare necesită JavaScript.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: