Publicat de: Andra Bunea | 25/12/2015

Antrenament in Piatra Mare (24 dec. 2015)

Am 2 saptamani de concediu incepand de luni 21 dec. Mi-am propus sa ies pe munte cat mai des in acest interval, daca permite si vremea. Vorbisem inca de saptamana trecuta cu Dan (unul dintre baietii care s-au alaturat grupului nostru in ultima perioada) sa facem o iesire in Piatra Mare joi 24 dec. Dan este interesat de turele tehnice pentru ca vrea sa se antreneze pentru Alpi. A venit pana acum pe Padina Inchisa in Crai si pe Creasta Balaurului in Bucegi. Neavand timp pentru o tura tehnica in Bucegi (eu voiam sa ma intorc devreme ca sa merg la concertul de colinde de la biserica), i-am propus o tura semi-tehnica in Piatra Mare.

Va intrebati probabil „dar unde se poate face tura semi-tehnica in Piatra Mare ?!” Intr-adevar, Piatra Mare este un munte usor, cu trasee de drumetie. Exista totusi si o vale abrupta care poate fi catarata. I se spune valcelul dracului; eu l-am botezat pe scurt valcelul D. Am mai urcat de cateva ori pe acolo si stiam ca se poate aborda la coltari si piolet daca zapada este tare.

La 8 fara 10 am lasat masina la Dambul Morii si am plecat la drum. Ne-am luat la noi si echipamentul de alpinism pentru ca voiam sa exersam cateva tehnici (salvare din crevasa si rapel cu nod semi-cabestan). Am urcat prin Canionul 7 Scari ca sa ne miscam mai repede. Imediat dupa iesirea din Canion, la intersectia cu punctul rosu (care vine din dreapta), se paraseste poteca marcata cu banda galbena si se urmeaza o albie uscata care urca spre dreapta. Dupa 60-70 m, albia incepe sa se adanceasca si se transforma intr-o vale abrupta. Prima saritoare este spalata si inalta; nu se poate catara, dar se poate ocoli prin dreapta.

Am reintrat in firul vaii putin mai sus si am urcat direct aproape toate saritorile. Le-am ocolit pe cele umede si pline de muschi. Unele saritori pe care le-am catarat au fost destul de dificile. Am fi putut sa le ocolim, dar venisem tocmai ca sa ne antrenam, asa ca le-am catarat. Nu a fost nevoie sa punem coarda si nici coltarii. Ne-am ajutat insa foarte mult de piolet. Era putina zapada pe vale, si aceea moale. In timpul urcarii, Dan mi-a povestit despre planurile lui de viitor. Am constatat ca avem obiective comune, asa ca am decis sa iesim mai des impreuna ca sa ne antrenam.

Am ajuns la un moment dat la un perete stancos (acolo se termina valcelul D). Mai departe, traseul merge spre stanga: se urca prin padure si se coboara apoi intr-o vale larga (care vazuta de jos seamana cu o palnie), de unde se urca pe varf. Se poate ocoli si prin dreapta, dar se balaureste mult prin padure, asa ca am preferat varianta din stanga. La inceput era putina zapada, dar cu cat ne apropiam de varf, cu atat zapada era mai mare; era insa moale, asa ca ne afundam in ea. Dupa cateva zeci de metri de innotat prin zapada, am ajuns la o muchie. Nu prea recunosteam locurile. In incercarea mea de a gasi o linie cat mai accesibila catre varf, nu am mai coborat in valea din stanga, ci am urcat de fapt pe versantul ei drept. De acolo am zarit varful, unde am ajuns la 12:30.

Vremea ne-a rasfatat (era senin si cald), iar vizibilitatea era perfecta. Dupa o scurta pauza si cateva poze, am luat-o la vale. Ne-am oprit la iesirea din platou intr-o zona cu zapada mai mare. Acolo Dan mi-a aratat tehnica de salvare din crevasa cu ajutorul unui sistem de noduri si carabiniere cu care se construieste un scripete (se aplica atunci cand nu ai kitul de salvare din crevasa). Tehnica functioneaza foarte bine, m-am bucurat sa invat ceva nou. Dupa ce am exersat putin si oprirea in piolet, am continuat coborarea. Putin mai jos, ne-am oprit intr-o zona abrupta, am pus coarda dupa un brad si am exersat rapelul cu nod semi-cabestan cu asigurare in nod prusic. Astfel de exercitii sunt foarte necesare pentru ca se creaza astfel o memorie a gesturilor, care te ajuta sa actionezi rapid atunci cand trebuie.

Dupa ce am terminat si cu asta, am strans coarda si am luat-o la vale in viteza pentru ca eu trebuia sa ajung la concert. Am coborat pe drumul familial, care este varianta de retragere cea mai rapida. La ora 16:00 eram inapoi la masina, iar la 16:15 acasa. Am ajuns la timp la concert !

M-am bucurat foarte mult de aceasta tura de antrenament condimentat cu cateva exercitii tehnice. Acum este deja tarziu si ma pregatesc de culcare pentru ca maine ma duc in Bucegi.

Această prezentare necesită JavaScript.

 


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: