Publicat de: Andra Bunea | 03/01/2016

Padina Lancii – vf. Lespezi – Marele Grohotis (2 ian. 2016)

Nu am putut sta in casa nici sambata 2 ian. Se anunta vreme buna (senin), dar si foarte frig (intre -15 si -20 grade). Insa dupa ce am scapat cu bine din “congelatorul” Tiganesti, nimic nu ma mai sperie. Tura de ieri din Crai a fost prima in echipa cu prietenii cu care intentionez sa urc pe cateva varfuri din Alpi in vara lui 2016: Dan, Razvan si Ionut. Asa cum am povestit deja in jurnalele precedente, acesti trei prieteni s-au alaturat grupului nostru de curand. Se pare ca sufera si ei deja de virusul de care sunt contaminata si eu: dragostea pentru munte si pentru catarare.

Omul de legatura a fost Razvan, care a inceput la un moment dat sa urmareasca blogul meu. Am vorbit apoi pe email, dupa care nu a mai trecut mult si a venit intr-o tura cu noi (in Crai pe Padina Inchisa). Generos din fire, n-a venit singur, ci i-a invitat si pe prietenii si fostii lui colegi de facultate Dan si Ionut. Mi-au povestit inca de atunci de planurile lor in materie de varfuri in Alpi. A ramas ca o sa mai iesim in ture impreuna. Pe Dan l-am luat deja in alte doua ture (Creasta Balaurului din Bucegi si Valcelul Dracului din Piatra Mare). Cu ocazia ultimei ture, am povestit mai mult despre varfurile pe care vrem sa le facem fiecare si am constatat ca avem planuri comune. Dan mi-a vorbit si despre interesul pe care il au prietenii lui (Razvan si Ionut) pentru munte, asa ca am decis sa iesim sa ne antrenam impreuna in incercarea de a ne creste nivelul tehnic in vederea ascensiunilor viitoare. Tura de ieri a fost asadar un fel de “sudare a echipei”.

Dupa aceasta lunga introducere, sa intru in subiect. Am plecat la 7:00 din Brasov cu intentia de a urca pe Padina Lancii, pe care nu am reusit sa o terminam pe 12 dec., cand am fost in Crai cu Victor, Cosmin si Anca. Pe 12 dec. zapada nu a fost prea buna pe vale, ceea ce ne-a facut sa pierdem foarte mult timp; pe langa asta, la ultima saritoare inainte de a iesi in Poiana Inchisa am luat-o la stanga in loc s-o luam la dreapta, si ne-am blocat intr-un loc de unde a trebuit sa facem rapel. Se facuse deja tarziu si am decis atunci sa ne intoarcem pe acelasi drum. De data asta speram ca zapada este mai intarita si ne va permite sa urcam mai usor saritorile. Asteptarile noastre au fost chiar depasite. Zapada a fost excelenta pentru coltari si piolet, astfel ca am urcat in 45 de minute ceea ce data trecuta am urcat intr-o ora si jumate. Am intrat in firul vaii la 11:30 si am ajuns la ultima saritoare inainte de Poiana inchisa la 12:15. Stiam deja ca acolo trebuie sa facem dreapta. Saritoarea pe care o vazuse Cosmin data trecuta era foarte grea – inalta si spalata (cu prize foarte putine). Insa din fericire, apropiindu-ne mai bine de stanca, am vazut ca pe partea stanga era un cablu de care ne puteam tine ca sa urcam pe versantul din stanga. Deci pe aici era traseul – ceea ce eu nu-mi amintisem data trecuta. Ne-a fost destul de usor sa urcam pe acolo, asa ca in jur de 12:30 eram deja in Poiana Inchisa.

Odata ajunsi acolo, ne-a luat in primire soarele, fapt care ne-a bucurat foarte mult pentru ca fusese destul de frig pe vale. Farmecul acestui loc ne taia rasuflarea: cerul era senin, iar peretele de sub vf. Lespezi stralucea puternic in lumina soarelui. Inspre dreapta se vedea deasupra norilor masivul Iezer-Papusa. Dupa cateva poze si uimirea de rigoare fata de prea multa frumusete din jur, am decis ca avem timp sa urcam spre vf. Lespezi prin “iesirea de la ora 2”. Am incercat sa ajungem acolo, dar nu s-a putut, asa ca am mers putin mai sus si am urcat prin “iesirea de la ora 1”. Pana acolo (adica pe saritorile de pe Padina Lancii) nu am intalnit nici o dificultate si nu am folosit coarda (am urcat toti la liber). “Iesirea de la ora 1” s-a dovedit a fi cel mai dificil pasaj de catarare dintre toate cele intalnite ieri. Dan si Ionut au reusit sa se catere la liber, insa Razvan a solicitat coarda pentru mai multa siguranta. Dan si Ionut au improvizat un amaraj pe un colt de stanca si l-au asigurat pe Razvan, dupa care am trecut si eu la liber. Odata ajunsi acolo, stiam ca nu ne mai desparte de creasta decat hornul prevazut cu cablu. Am trecut si de el relativ ok (desi nu ne-a fost prea usor sa ne cataram cu coltarii pe stanca) si astfel am ajuns in creasta aproape de vf. Lespezi (2142 m) la vreo 14:10. Am cautat un loc mai ferit de vant si am facut o pauza de masa. Soarele ne rasfata cu razele lui binefacatoare. Aveam in fata noastra Bucegii, din care tocmai ma intorsesem cu o zi inainte. Am reusit sa dinsting Releul de pe Costila, dar nu si refugiul Tiganesti, in care am “dormit” (a se citi dardait) in noaptea de 31 dec.

Eram foarte incantati de catararea faina de care am avut parte pana in acel moment si am inceput sa discutam strategia de coborare. Am fost toti de parere ca ar fi mai bine sa facem rapel la coborarea din horn in loc sa ne descataram. Am fi putut bineinteles sa ne si descataram, dar am preferat sa facem rapel ca sa exersam si aceasta tehnica. Nu aveam decat doua dispozitive de rapel (reverso), asa ca am decis ca eu si Ionut sa facem rapel cu semi-cabestan. Dan a pus coarda pentru rapel intr-un inel fixat cu un spit, si-a pus reverso si un nod prusic pe coarda si a coborat primul. A urmat Ionut, care s-a descurcat foarte bine cu semi-cabestanul, dupa care a venit randul lui Razvan, care era la primul lui rapel adevarat (mai facuse el ceva prin facultate, dar niciodata de la aceasta inaltime). I-am fixat reverso-ul meu pe coarda, i-am pus un nod prusic si i-am dat cateva instructiuni. Dupa cateva momente de ezitare, s-a lansat si a coborat fara probleme pana jos. Il inteleg si imi amintesc de emotiile pe care le-am avut si eu la primul meu rapel adevarat (singura cu stanca si cu coarda). Eu am coborat ultima (rapel cu semi-cabestan).

Trebuia acum sa revenim in Poiana Inchisa, pentru a cobora de aici spre Marele Grohotis. Insa nu stiam daca sa ne intoarcem pe unde am venit (ceea ce insemna inca un rapel), sau daca exista o alta cale mai putin abrupta. Pana la urma am coborat putin si am revenit in Poiana Inchisa prin “iesirea de la ora 2”, care se dovedea mai usor de coborat decat de urcat. Ne-am miscat destul de usor acolo, astfel ca la ora 16 eram din nou in Poiana Inchisa. Dupa cateva poze si o baie de soare (soarele era inca deasupra Iezerului), am dat de niste urme si am mers pe ele. Am coborat cateva minute printre jnepeni, dupa care am ajuns in Marele Grohotis. Am avut placerea sa vad si cateva capre, carora le stricasem siesta. Odata ajunsi in Marele Grohotis, am fost uimiti de frumusetea peretelui stancos care se inalta in spatele nostru, a carui maiestate si verticalitate il faceau sa semene cu peretele Nordic al Eigerului. Apusul soarelui cu minunatele lui culori pastelate ne-a prins pe Marele Grohotis. Am avut parte de un joc de lumini si umbre impresionant: soarele continua sa straluceasca din spatele norilor care il asaltau si parea in flacari. Natura ne-a rasfatat din nou cu un spectacol deosebit. Curajul nostru de a merge pe munte intr-o zi asa de geroasa a fost rasplatit din plin.

Coborarea pana in poteca a fost usoara, dupa care au urmat alte 2 ore de mers alert pana la masina. In Plaiul Foii erau -14 grade la ora 19, ceea ce inseamna ca pe munte a fost si mai frig de atat. I-am lasat mai intai pe baieti, dupa care am ajuns si eu acasa la ora 20:30, obosita, dar atat de incantata de doza de catarare si de culori de care am avut parte pe munte. Asa cum spuneam toti la intoarcere, a fost o tura tehnica completa, destul de dificila, dar si extraordinar de frumoasa.

Această prezentare necesită JavaScript.


Responses

  1. Buna Andreea,ma bucur ca te-am gasit.

    La sfarsitul lui august am avut si eu primul, rapel tot pe coborarea de la ora 2,urcati fiind prin Umeri.
    Dificultatea, a fost data,paradoxal de un cablu ajutator. Bun, dar pentru urcat, prea subtire pentru coborat. Coarda s-a incolacit desigur cum nu trebuie(de,incepator…) si m-am fortat sa nu las priza de franare din mana dreapta-aveam *8*de rapel .Maestrul nostru,Mihai Cernat era de parere ca pitonul trebuia pus pentru hornul vecin,din stanga,cum cobori,
    PS Sa exersez acasa coada vacii…incepator,cum spuneam

    Ture faine

    • Scuze pentru botez Andra….tastaura predictiva


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: