Publicat de: Andra Bunea | 15/02/2016

Valea Seaca dintre Clai – Brana lui Raducu – Jepii Mari (13 febr. 2016)

Pentru 13 febr. planuisem initial o iesire in Piatra Mare cu Ionut si Razvan, insa Razvan n-a mai putut sa vina, asa ca a trebuit sa reconfigurez tura. Am luat legatura cu Cosmin si i-am zis ca as face o iesire in Bucegi. Insa vineri am constatat ca aparuse o problema: sambata se anuntau precipitatii – nu foarte mari, dar suficiente – cat sa reduca vizibilitatea. In aceste conditii, ne trebuia un traseu unde vizibilitatea scazuta sa nu fie un impediment. Fiind toti profund dependenti de ture tehnice (cu catarare), nu ne puteam multumi cu trasee usoare – gen Gura Diham – Poiana Izvoarelor. Tot scormonind eu prin baza de date mentala dupa un traseu potrivit, mi-am amintit de Valea Seaca dintre Clai (VSDC), pe care nu o facusem niciodata in conditii de iarna (am urcat-o odata pe uscat).

De fapt, mi-am amintit ca Anca a fost foarte incantata de aceasta vale toamna trecuta si si-a dorit sa o faca si iarna. Punand cap la cap aceste informatii (1. nu e vreme potrivita pentru o tura lunga, cu iesire in platou si 2. Anca isi doreste sa faca Seaca dintre Clai iarna), am inteles ca cel mai potrivit traseu pentru sambata este VSDC: este o vale scurta si usoara, pe care nu ne putem rataci (unii o coteaza cu 1B, dar mie nu mi s-a parut grea pe uscat – am urcat-o complet la liber si fara nici o dificultate, asa ca as cota-o cu 1A). VSDC porneste din traseul de Jepii Mari (triunghi albastru) si ajunge in Brana lui Raducu, dupa care se poate continua fie la stanga pe Jepii Mari, fie la dreapta pe Jepii mici. Auzisem ca zapada este foarte mare pe Brana lui Raducu, asa ca am luat in considerare si varianta retragerii pe unde am urcat.

Foarte incantati de acest plan, am plecat sambata din Brasov pe la 7:15 eu, Victor, Ionut, Cosmin si Anca. Am urcat cu masina pe forestier pana la intrarea in Jepii Mari, ne-am echipat si am pornit pe traseu la 8 fara 5. Dupa vreo 20 de minute de mers, am lasat in urma spre stanga bulina rosie (care merge spre cascada Urlatoarea) si am continuat pe triunghi albastru. Dupa inca vreo 10 minute, poteca se intersecteaza cu un valcel abia vizibil, dar care mai sus se adanceste. In acel loc am parasit marcajul si am inceput sa urcam pieptis prin padure. La inceput se merge pe versantul din dreapta al unei vai seci (de unde si numele), dar dupa vreo 10 minute valea se contureaza bine si devine destul de abrupta. Primele saritori le-am urcat aprope pe uscat si chiar ne-am mirat ca este asa de putina zapada. Auzisem ca e multa zapada in Brana lui Raducu, dar pana acolo se cam topise din cauza vremii calde din ultimele saptamani.

Am ajuns destul de repede la saritoarea inalta din partea de jos a vaii (singura mai dificila de pe toata valea). Cand este uscat, aceasta saritoare se poate catara frontal fara probleme. Acum era un strat subtire de zapada, insuficient ca sa tina la coltari si piolet, dar indeajuns ca sa impiedice catararea frontala. Cosmin s-a echipat ca sa plece cap si sa urce fisura centrala a saritorii. Eu m-am dus spre dreapta ca sa vad daca se poate catara pe langa peretele stancos. Era acolo si putina vegetatie, asa ca am urcat fara probleme. A venit si Ionut dupa mine, apoi si Victor. Cosmin a reusit sa catare fisura, dupa care a asigurat-o pe Anca (a gasit la iesirea din fisura un spit bine plasat). Odata regrupati toti deasupra saritorii, am pornit mai departe pe vale. Cand am plecat de la masina burnita usor, insa acum burnita se transformase in zapada. Eram foarte incantati ca avem parte in sfarsit de un traseu de iarna adevarat: ningea frumos si linistit.

Am continuat sa cataram cateva saritori, insa pe masura ce urcam, era tot mai multa zapada. De la jumatea vaii am inceput sa mergem doar pe zapada (toate saritoarile cu fereastra erau acoperite). La inceput zapada tinea bine la coltari, dar cand am ajuns in ultima treime a vaii, am gasit multa zapada proaspata, in care ne afundam tot mai mult. Panta se accentuase, asa ca am inaintat destul de greu. Intre timp, ninsoarea se oprise, insa vizibilitatea era in continuare scazuta (nu se vedea inca saua din Brana lui Raducu. Am innotat mai departe prin zapada pana la genunchi. Pe masura ce urcam, cerul a inceput sa se lumineze iar ceata a ramas sub noi. La 12 fara 5 am ajuns in Brana lui Raducu si am fost luati in primire de vant. Am gasit adapost in spatele unor brazi si am facut o pauza de masa.

Nu am stat prea mult pentru ca era foarte frig din cauza vantului. Am discutat putin despre variantele de retragere (aveam de ales intre Jepii Mari si Jepii Mici). Cosmin a spus ca in toamna ei au mers spre Jepii Mici, insa pe acest traseu exista cateva traversari foarte expuse, care ar fi periculoase in momentul de fata. Am decis asadar sa mergem spre Jepii Mari (la stanga) si daca vedem ca nu putem inainta in conditii de siguranta, ne intoarcem si coboram pe unde am urcat. In dorinta de a merge spre Jepii Mari, am gresit putin startul: nu-mi mai aminteam exact pe unde merge poteca (cand am facut acest traseu eram cu cineva care stia drumul si nu am fost atenta la detalii), asa ca am luat-o in sus spre Claia Mare. Ne-am dat seama destul de repede ca nu e bine si ne-am intors la locul unde am iesit in Brana. De acolo, Cosmin a gasit drumul cel bun, lucru confirmat de marcajele cu vopsea galbena de pe copaci.

Spre Jepii Mari, Brana lui Raducu merge pe curba de nivel si traverseaza mai multe vai. Avand in vedere ca nu o mai facusem iarna, la inceput mi-a fost greu sa reperez locurile. Insa la intersectia cu prima vale pe care a trebuit sa o traversam, mi-a revenit memoria: am recunoscut iesirea din Valea Comorilor – firul principal. Traversarea a fost destul de dificila: in unele locuri zapada era pana la brau, iar panta foarte mare. Am mers cu atentie si am trecut cu bine in partea cealalta. Prin padure era mai usor pentru ca eram la adapostul copacilor (zapada era mai mica). La un moment dat m-am oprit sa ma uit pe harta: mai aveam de traversat celelalte 2 fire ale Vaii Comorilor si apoi Urlatoarea Mica. Am trecut cu bine si de al doilea fir, unde zapada era chiar mai mare decat in primul. Cand am ajuns la intersectia cu urmatoarea vale, Cosmin a vazut pe cineva urcand solo. Am asteptat sa ajunga mai aproape ca sa putem comunica. I-am zis lui Cosmin: “intreaba-l ce vale urca, in felul acesta aflam si noi unde suntem”.

Ne-a spus ca a urcat pe Comorile Branei (cel de-al treilea fir al Vaii Comorilor). Initial ne-a spus ca vrea sa urce mai departe in platou, dar ulterior s-a razgandit cand a vazut cat mai are de innotat prin zapada si a venit dupa noi pe Brana lui Raducu. Am ajuns apoi la intersectia cu a patra vale (Urlatoarea Mica), mult mai larga decat precedentele. Aici nu se mai vedea semnul pe copaci si nu prea stiam ce sa facem. Anca a propus sa coboram pe aceasta vale, dar nu am fost de acord pentru ca nu o cunosteam si nu stiam ce saritori ne asteapta mai jos. Din fericire, tipul cu care ne-am intalnit cunostea traseul si a luat-o in fata. A coborat putin pe vale si luat-o apoi la dreapta prin padure. Am vazut din nou semnul galben pe copaci, asa ca ne-am linistit: eram pe drumul bun. Am mers destul de mult prin padure pana la intersectia cu Jepii Mari, unde am ajuns la 15:20 (dupa aproape 3 ore pe Brana lui Raducu). Am facut o scurta pauza ca sa mancam ceva, dupa care am luat-o la vale pe triunghi albastru, bucurosi ca avem suficient timp ca sa coboram pe lumina. Am ajuns la masina in jur de 17:20, destul de uzi dupa cat am innotat prin zapada, dar fericiti si incantati de tura frumoasa de care am avut parte. Nu doar ca am descoperit cum e Brana lui Raducu iarna, dar am facut si urme. Daca mai vrea cineva sa innoate prin zapada pe Brana, sa mearga linistit: nu o sa se rataceasca !

Această prezentare necesită JavaScript.

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: