Publicat de: Andra Bunea | 30/04/2016

V. Adanca dus-intors (30 apr. 2016)

La intoarcerea din tura de sambata trecuta (cand am urcat pe Rapa Zapezii si Rapa Mare) mi-am propus sa ma intorc cat mai curand in zona ca sa explorez Valea Adanca (1A cf. Kargel, 1B cf. roclimbs.ro). Sambata trecuta ne propusesem initial sa coboram pe V. Adanca, dar dupa ce am terminat Acele (la ora 19:00), era ceata si nu avut curaj sa ma bag pe V. Adanca fara sa cunosc foarte bine intrarea (am facut-o o singura data la urcare in oct. 2006 si nu mai tineam minte unde iese). Am continuat atunci spre Omu’ si am coborat pe V. Morarului, detur care ne-a prelungit tura cu vreo 2 ore. Mi-am propus asadar sa urc V. Adanca la coltari si piolet ca s-o descopar si s-o pot folosi in caz de nevoie ca varianta de retragere din Creasta Morarului.

Din fericire, astazi vremea a fost suficient de buna in prima parte a zilei ca sa-mi duc planul la indeplinire. Ma gandisem initial ca dupa ce iesim in Creasta Morarului, sa urcam mai departe spre Omu’ si sa coboram pe Morar – asta doar daca este senin (ca sa vedem peisajul). Altfel, nu aveam de gand sa repet pentru a treia oara experienta coborarii Morarului pe ceata. Dar sa nu anticipez.

La 8 fara 10 am plecat de la Gura Diham insotita de Dan (doar el a fost disponibil pentru un traseu in Bucegi; ceilati au fost ocupati sau plecati din localitate). Am urcat din nou pe poteca nemarcata care duce spre casa de vanatoare Coltii Morarului, cea mai rapida cale de acces catre Morar. La 9:10 ne opream sa ne putem hamul si coltarii in Poiana cu Urzici. La 9:30 am inceput urcarea pe „autostrada” de zapada care constituie intrarea comuna spre Rapa Zapezii si V. Adanca. Dupa 10-15 minute de mers, am ajuns la bifurcatie si am facut dreapta. Am aruncat o privire si spre Rapa Zapezii: saritoarea la care m-am chinuit eu sambata trecuta era si mai descoperita. Nu stiu daca mai poate fi catarata la ora actuala.

La intrarea pe V. Adanca am vazut ca ne asteapta si pe noi o saritoare descoperita, dar stiam ca se poate depasi fara probleme. Trebuie sa mentionez ca la Gura Diham era inca senin, dar cand am intrat pe Morar toata creasta era in ceata. Nu se vedea decat partea inferioara a V. Adanci. Prognoza pentru azi era putin contradictorie: pe un site se anunta partial senin si fara precipitatii, pe altul innorat si precipitatii slabe. Speram ca macar in prima parte a zilei sa fie cat de cat senin. Insa odata intrati pe V. Adanca, am constatat ca ceata se instaleaza tot mai confortabil in zona. Asta nu ne-a descurajat. Stiam ca nu ne putem rataci. Iar daca ceata nu avea de gand sa plece si ar fi invaluit Creasta Morarului la iesirea noastra in partea superioara, stiam ca ne putem retrage oricand pe unde am venit. Asa ca am urcat agale, fara nici un stres.

In general, firul vaii era plin cu zapada. Am mai avut insa de catarat vreo 2 saritori – destul de abordabile si ele. Pe masura ce urcam, panta devenea tot mai abrupta, iar firul vaii se ingusta. Eram in zona Coltilor Vaii Adanci. Din cauza cetei nu i-am vazut la urcare, dar dupa ce am trecut de ei se vedeau, asa ca am scos repede aparatul ca sa le fac o poza. Am mai urcat putin, tot prin ceata, apoi am ajuns la o zona de jnepeni si fete de iarba. Era clar ca suntem foarte aproape de final, dar inca nu puteam distinge ce e mai departe. Inca putin si am vazut in stanga ceva care semana cu o creasta – asta trebuie sa fie. Am mai urcat putin pe o panta abrupta cu jnepeni si iarba, dupa care am traversat spre stanga pe un valcel acoperit cu zapada.

Ajunsesem asadar in creasta. Am fost cu ochii in patru ca sa-mi iau repere si sa stiu data viitoare pe unde s-o iau daca ar fi sa ma retrag pe V. Adanca pe ceata. Partea superioara a V. Adanci (care este destul de larga – ca o palnie) iese exact in locul in care sambata trecuta am ocolit prin dreapta un horn (care se poate catara, dar eram prea obositi pentru asa ceva la ora aceea), dupa care am urcat spre stanga si am revenit in Creasta. Daca as fi stiut eu atunci ceea ce stiu acum, am fi putut sa coboram pe V. Adanca. Dar neavand repere, a trebuit sa urmam calea mai lunga (urcare la Omu’ etc.).

Am ajuns in Creasta la 11:40, adica destul de devreme. Din fericire, ceata s-a ridicat pentru cateva minute, asa ca am putut vedea cate ceva in jurul nostru. In fata era masivul Costila. Releul era in ceata, insa V. Priponului si celelalte vai care urca versantul nordic al Costilei se vedeau bine. In partea cealalta se vedea Creasta Balaurului, insa Bucsoiu era si el in ceata. Ne-am oprit ca sa mancam, urmand sa ne decidem ce cale alegem in functie de evolutia vremii. Speram ca se va ridica ceata ca sa continuam pe Creasta Morarului pana la Omu’, dar nu s-a intamplat asa. Dimpotriva, ceata a pus stapanire completa pe munte, asa ca ne-a fost clar ce avem de facut. Eu una nu aveam de gand sa mai cobor o data V. Morarului in orb, in timp ce varianta de retragere cea mai rapida era la picioarele noastre.

La 12:10 am pornit la vale. Ne bucuram deja la gandul ca vom ajunge devreme acasa si vom avea timp si de altele. Din fericire, zapada era foarte buna, asa ca am coborat aproape exclusiv pe calcaie. Am descatarat saritorile fara probleme, iar la 12:50 eram inapoi in Poiana cu Urzici si ne dadeam jos coltarii. Ce am urcat in 2 ore si 10 minute, am coborat in 40 de minute – asta da retragere ! In timp ce povesteam noi cat de incantati suntem de traseu, am vazut cum se aduna in vale nori prevestitori de ploaie. Nu a mai durat mult si au cazut si primele picaturi. E clar: o sa ploua ! Hai s-o luam la vale cat mai repede, in curand vom fi in padure si vom fi mai la adapost. La ora 13 am luat-o la vale si in 50 de minute am ajuns la Gura Diham. E adevarat ca am si alergat un pic ca sa nu ne ude prea tare (intre timp ploaia se intetise). Ce bine ca ne-am retras tot pe V. Adanca (vorba lui Dan: „ne-am retras la timp”). Nu era de urcat la Omu’ in aceste conditii. La 3 fara ceva eram deja acasa. A plouat pe tot drumul pana dincolo de Predeal, insa in Brasov era soare.

In concluzie: a fost o tura fulger (6 ore dus-intors), numai buna de antrenament. M-am bucurat sa descopar topografia acestei vai, care nici vara nu este prea dificila. Si cu asta, am cam terminat cu versantul nordic al Crestei Morarului pe acest sezon. Astept sa se mai incalzeasca putin ca sa trec la catarare pe stanca.

Această prezentare necesită JavaScript.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: