Publicat de: Andra Bunea | 02/05/2016

Catarare in Postavaru la sectorul D (1-2 mai 2016)

Ieri (duminica 1 mai – Pastele) am fost mai intai la biserica, apoi am profitat de vremea superba si am iesit la catarare. Initial imi propusesem doar o plimbare intre Timisu de Sus si cabana Trei Brazi, insa cand am aflat ca Victor, Cosmin si Anca vor sa mearga la catarare in Cheile Rasnoavei, am facut imediat echipa cu ei. La ora 13 eram deja in Cheile Rasnoavei, iar la 13:30 eram la perete (sectorul D). Mai fusesem acolo de doua ori si stiam ca sunt trasee faine.

Cand am ajuns la perete, am constatat ca nu suntem deloc primii – mai erau inca 3 echipe. Printre ei, 2 prieteni din Brasov, care luasera cu ei si pisica (o tineau intr-un rucsac). Era asa de draguta si de curioasa, ba chiar un pic speriata sa vada asa multa lume necunoscuta. I-am facut cateva poze. Celelalte echipe se catarau pe traseele din stanga (mai grele), asa ca am profitat si ne-am instalat noi in partea dreapta, unde sunt si trasee mai usoare (5a, 5c, 6a etc.).

Eu am facut echipa cu Anca, iar Victor s-a catarat cu Cosmin. Pentru inceput am urcat cap pe „Cald si bine”, cotat in cartea lui Draghici* cu 5a. Il mai facusem si imi aminteam ca este de fapt un pic mai greu decat un 5a (poate 5b ?), dar destul de abordabil, deci numai bun pentru incalzire. Baietii s-au incalzit mai la dreapta pe „Burtica” (6a+). Dupa ce s-a catarat si Anca mansa pe „Cald si bine”, am strans coarda si ne-am deplasat la dreapta, unde stiam ca mai este un traseu usor („Diedrul” 5a). M-am catarat cap si pe acesta, dupa care am asteptat sa termine baietii de echipat un traseu la care lucrau, ca sa ne dam si noi mansa pe el. Este vorba despre „Tentatia”, cotat cu 5c. In carte se spune ca nu e voie sa se foloseasca diedrul din dreapta pentru avansare, dar in realitate fara sa te ajuti de prizele din diedru, este imposibil de facut (are prize foarte mici si scurse).

Dupa ce au terminat baietii, am urcat si eu in mansa pe „Tentatia”. Bineinteles ca n-am putut sa trec pasul de sus (de sub top) fara sa ma folosesc de diedru. Chiar imi puneam intrebarea „pe unde sa te cateri altfel, decat asa ?!” Aceeasi intrebare isi pusesera mai devreme Victor si Cosmin. Si totusi este cotat cu 5c fara diedru !! Noi am decis ca este un 5c daca folosesti diedrul. Fara diedru este probabil 7a. Dupa mine s-a catarat si Anca mansa pe „Tentatia”, dupa care nu prea stiam ce sa mai facem. Intre timp, am admirat Bucegii, care se vedeau asa de frumosi si de aproape.

Cosmin m-a incurajat sa ma dau pe „Burtica” (6a+), al carui nume vine de la surplomba in forma de burta de la baza traseului. Dupa primele 2 bucle, continuarea este comuna cu traseul din stanga („Diedrul”). Cosmin mi-a sugerat sa ma dau direct cap – ceea ce eu nu fac de obicei pe trasee de la 6a in sus, pentru ca vreau sa descopar mai intai prizele si abia apoi ma duc cap. Dar pentru ca era deja pusa coarda in prima bucla, am zis „hai sa incerc”. Plecarea era insa in surplomba si asta m-a obosit destul de mult. In plus, nu stiam prizele, si pana sa le descopar, m-am mai „pompat” putin, asa ca nici macar nu am fost capabila sa abordez pasul traseului, care este chiar in partea de jos.

M-am dat jos de pe stanca si l-am rugat pe Cosmin sa imi puna mansa ca sa pot sa descopar prizele. Dupa ce mi-a pus mansa, am incercat din nou miscarea (o traversare spre stanga la echilibru), dar m-am dus prea dinamic, iar asta m-a scos din echilibru si m-a aruncat spre stanga. M-am dat jos, m-am odihnit si l-am mai incercat o data (tot in mansa). Cunoscand de data asta prizele si stiind ca trebuie sa imi pastrez echilibrul pe pas, am reusit sa trec. Dupa mine l-a facut si Anca in mansa.

Hmm – mi-am zis eu – parca nu e asa de greu atunci cand stii cum sa te duci. Doar ca dureaza putin pana descoperi. Oricum, m-am bucurat ca mi-a iesit pasul si mi-am propus ca data viitoare cand mai ajungem pe acolo sa-l incerc cap. Data viitoare a venit destul de repede (mai exact chiar a doua zi). Pe la 6 jumate seara ne-am strans echipamentul si ne-am retras. Ne-am propus sa venim si a doua zi (luni 2 mai) tot in Rasnoave daca vremea ne va permite. Insa nu eram hotarati la ce perete sa mergem.

Astazi dimineata (luni) am vazut ca vremea este ok (innorat, dar nu se anunta ploaie), asa ca ne-am pus in miscare in jur de 10:30. Pe langa cei de ieri, s-au alaturat Sebi, Andrei si inca 2 prieteni de-ai lui Victor (Andreea si Bogdan). Intre timp am aflat ca vor veni in Rasnoave si Dani (Micutu), Daniela si Alin. Nu stiam la ce perete se vor duce, dar m-am gandit ca ne gasim noi pana la urma. Mare mi-a fost surpriza sa constat ca – desi nu ne vorbisem – au venit si ei tot la sectorul D, insa la cel superior. Excelent – deci suntem aproape unii de altii.

Noi ne-am catarat tot la sectorul inferior in partea dreapta (in afara de Victor si Cosmin, care au facut cateva trasee si in sectorul superior). In partea stanga erau din nou vreo 3 echipe care se dadeau pe traseele dificile. Astazi m-am incalzit pe „Diedrul”, cu gandul sa incerc apoi „Burtica” pana nu ma obosesc prea tare. Inainte de asta insa am luat o pauza si m-am uitat la ceilalti. Pana la urma mi-am facut curaj sa ma catar pe „Burtica” cap de coarda cu buclele puse. Stiind deja miscarile, m-am dus de data asta cu mare precizie si am reusit sa fac pasul din prima fara sa cad. Am asigurat apoi a doua bucla, dupa care m-am miscat mult mai usor pentru ca am intrat pe partea comuna cu „Diedrul”.

Cosmin a pus apoi o mansa pe „Tentatia”, asa ca ne-am dat din nou aproape toti pe el. In tot acest timp, vremea nu ne-a facut probleme: a fost innorat, cu scurte pauze cand mai iesea soarele, insa nu a plouat. Cei care s-au catarat la sectorul D superior s-au plans ca acolo este frig si bate vantul, insa noi n-am avut probleme. Au fost in jur de 13-14 grade, ceea ce ne-a permis sa ne cataram in voie toata ziua (cand nu ne cataram, puneam o geaca pe noi ca sa ne incalzim). Abia pe la 5 si ceva am strans echipamentul si ne-am retras. La 6:30 seara eram deja acasa, foarte incantata de catararea din aceste 2 zile, mai ales de faptul ca am facut un traseu 6a+ cap de coarda.

Ne bucuram ca sezonul abia incepe si ca suntem asa de aproape de peretii de catarare. Astept cu nerabdare sa descopar si sa catar alte trasee noi.

* Este vorba despre cartea „Rock Climbing in Romania – A Climbing Guide of Brasov Crags” de Ciprian Draghici.

Această prezentare necesită JavaScript.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: