Publicat de: Andra Bunea | 23/05/2016

Catarare in Prapastiile Zarnestilor la Refugiu (21 mai 2016)

Saptamana trecuta nu am fost prea hotarata ce sa fac (daca sa merg pe munte sau sa ies la catarare). Imi era teama ca ploaia nu ne va permite sa ne cataram, dar pana la urma – dupa o saptamana destul de capricioasa, vremea s-a indreptat vineri. Pentru sambata se anunta vreme buna pana dupa-amiaza, cand erau ceva sanse de ploaie. Victor, Anca si Cosmin aveau de gand sa se catere in Prapastiile Zarnestilor la faleza de langa Refugiu. Aflasera de la Daniela ca merge sa te cateri acolo chiar si cand (sau dupa ce) ploua: faleza este surplombata si ofera un adapost natural traseelor.

Inarmata cu aceasta informatie, m-am alaturat si eu planului lor. Am plecat sambata pe la 10 din Brasov. Dupa ce am platit taxa de acces in Piatra Craiului la intrarea de la Botorog spre Prapastii, am mers cu masina pana la bariera. Taxa este 5 lei pe 7 zile sau 20 lei pentru tot sezonul; eu am preferat sa platesc pentru tot sezonul pentru ca sigur o sa ajung de cel putin 4 ori in Crai pana la 31 oct. In felul acesta, se amortizeaza costul !

Cand am ajuns la perete, nu era inca nimeni acolo. Dupa cateva minute am vazut un tip pe care il stiam din vedere. Am aflat mai tarziu ca se numeste Nelu Secarea (autorul cartii „Ultima Lungime”) si ca face parte din garda veche de cataratori. Ne-a spus ca asteapta cativa prieteni cu care o sa se catere. Prietenii lui nu au intarziat mult – era vorba despre Selma si Ionel, pe care ii cunosc de la panoul de catarare din Brasov. Dl. Secarea cunostea foarte bine traseele de langa Refugiu si ne-a explicat intrarile si pasii mai dificili ai fiecarui traseu. Eu m-am mai catarat o data acolo, dar nu imi aminteam prea multe detalii.

Dupa ce ne-am desfasurat materialul si ne-am echipat, am trecut si noi la treaba. De fapt, doar Cosmin a trecut la treaba, asigurat de Victor. Eu si Anca priveam si asteptam sa puna Cosmin buclele pe primul traseu. Cosmin s-a catarat mai intai pe „Afumatura” (25 m, 6a+). Dupa el s-a dat Victor cap, dupa care am vrut sa-l fac si eu cap cu buclele puse. Traseul avea un singur pas dificil (o mica surplomba, unde stateai pe spate); in rest, nu mi s-a parut dificil. Insa pentru mine dificultatea a constat din faptul ca mi-au inghetat mainile (stanca era rece). Odata ajunsa sus, am pus coarda in top si l-am dezechipat. Dupa mine s-a dat Anca in mansa. La terminare am comentat putin cu ceilalti gradul traseului. Le-am spus ca „Afumatura” nu mi s-a parut deloc 6a+ (nici macar 6a). Am convenit cu totii ca este supra-cotat, gradul lui adevarat fiind undeva intre 5b-5c.

Intre timp se mai incalzise si era foarte placut. Cosmin s-a instalat mai la stanga si a urcat cap pe un traseu care nu este trecut in cartea lui Ciprian Draghici pe care o folosim noi („Rock Climbing in Romania – A Climbing Guide of Brasov Crags”). Am aflat de la Ionel ca s-ar numi „7 cuie si un furou” (intotdeauna m-a uimit inventivitatea celor care bat trasee si numele interesante pe care le dau 🙂 ). Ionel nu stia exact ce grad este, asa ca urma sa apreciem noi. Cosmin s-a descurcat foarte bine pana la a treia bucla, insa acolo a dat de greu (dupa a treia bucla este pasul traseului). S-a odihnit putin si apoi a trecut mai departe. A urmat Victor, care era un pic slabit datorita racelii, dar a facut totusi o treaba buna (a reusit sa-l catere pana sus).

Dupa Victor, m-am dat si eu cap cu buclele puse. Vazusem deja unde este pasul si aflasem si cum se depaseste. In mod incredibil, am reusit sa-l trec din prima, dar am dat in lupta tot ce am avut. O miscare frumoasa, dar solicitanta – putin in surplomba, asa ca daca nu te duci repede, te pompezi si cazi. Mai departe nu a mai fost nici un pas, dar nici usor nu a fost. Odata ajunsa la sol, am convenit cu Cosmin ca acesta este un 6a+ curat (nu ca „Afumatura”, care este cotat 6a+, dar e mai slab).

Se facuse in jur de 14:30 cand ne-au vizitat primii stropi de ploaie. Erau cativa nori trecatori, pe care i-a plimbat vantul incoace si incolo, dupa care s-a facut din nou senin. Intre timp a mai aparut o echipa (Ciprian Draghici, prietena lui si Titus Gontea). Ei s-au dat pe cateva trasee din dreapta.

Cosmin era cu adevarat in forma, asa ca a incercat si varianta din dreapta, un pic mai grea (surplomba mai mare), deci probabil un 6b. S-a dus cap fara probleme, desi pasul era mai dificil decat pe varianta din stanga. Eu am fost mai modesta, asa ca l-am incercat in mansa. Dar am cazut de pe prize in surplomba si nu am mai reusit sa revin. Nu degeaba se spune ca traseele cu surplomba trebuiesc facute cap. Daca te duci in mansa si cazi de pe prize, este foarte greu sa revii. Data viitoare o sa-l incerc direct cap.

Tot Cosmin a dat tonul si mai departe. Eu una eram foarte multumita ca are cine sa puna buclele ca sa ma dau si eu cap pe cateva trasee cu buclele puse. De data asta, Cosmin s-a dat pe „Diagonal” (25 m, 5c). Dupa el s-a dat Anca in mansa si apoi eu cap. „Diagonal” nu este foarte dificil (singurul loc putin mai serios mi s-a parut o traversare spre dreapta), dar este suficient de lung si de sustinut, asa ca isi merita gradul. Partea superioara (ultimele 3 bucle) este comuna cu „7 cuie si un furou”.

Inainte sa ma dau pe „Diagonal” incepuse din nou ploaia, ceea ce m-a determinat sa ma grabesc putin. Dupa ce am coborat, ploaia s-a intetit. De data asta parea sa ploua destul de tare. Am fost toti de parere ca ne ajunge, asa ca am strans materialul si am plecat. Era in jur de 16:30. Pana la masina nu a plouat prea tare, dar in drum spre Botorog ploaia a devenit torentiala. Ne-am retras deci la timp.

Dar nu aveam de gand sa ne intoarcem chiar asa devreme in Brasov. Eu aveam o treaba la Holbav, asa ca am mers un pic la plimbare pe dealurile din zona. Intre timp se inseninase si se incalzise. Aveam o perspectiva superba asupra Bucegilor si a Pietrei Craiului. Peisajele erau de vis. Am convenit ca merita sa mai venim pentru fotografii (mai ales toamna). La ora 20:00 am plecat din Holbav si la 21:00 am ajuns acasa.

Ma declar foarte incantata de trasele de la Refugiu si imi doresc sa mai mergem pentru ca e mult de lucru acolo 🙂

Această prezentare necesită JavaScript.

 


Responses

  1. Bravo Andra! Ai trecut la 6 in sus. Cred ca v-ati catarat aici : http://hoinareala-si-cocotz.webnode.ro/news/prapastiile-zarnestilor-reloaded-si-tamina/

    • Multumesc Traian !

      Da, astea sunt traseele: cel din stanga 6a si cel din dreapta (un pic mai greu) 6b. Inseamna ca le-am cotat corect si noi. Inca nu am reusit cap un 6b pana acum, dar lucrez la asta. Sper ca sezonul acesta o sa-mi iasa !!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: