Publicat de: Andra Bunea | 21/06/2016

Creasta Generalului cap de coarda (20 iunie 2016)

Ieri (luni 20 iunie) ar fi trebuit sa ies cu Dan, Ionut si Razvan la o tura de antrenament in Bucegi. Ionut si Razvan nu au putut sa vina, asa ca am iesit doar cu Dan. Insa nu am mai mers in Bucegi, ci am preferat o iesire la catarare in Cheile Rasnoavei. Am plecat devreme din Brasov (7:15) ca sa profitam cat mai mult de racoarea diminetii. Am profitat doar in prima parte a zilei, pe care am petrecut-o la peretele de catarare „Metal Expert”, unde sunt 2 trasee usoare (5a): „Duda” si „Atentie la buzunare”. Ne-am incalzit pe aceste trasee pentru ca voiam sa-i dau ocazia lui Dan sa se catere si el cap de coarda. Cele 2 trasee sus-amintite sunt ideale pentru cineva care vrea sa inceapa sa se catare cap de coarda.

Dupa ce am terminat „incalzirea”, ne-am indreptat spre intrarea in chei pentru a realiza obiectivul principal al zilei: catarare pe „Creasta Generalului” (3B, 10 lc). Am ales acest traseu pe de o parte pentru ca este destul de abordabil pentru incepatori, dar si pentru ca ofera o catarare expusa, cu care trebuie sa ne obisnuim. Pentru Dan, acest traseu a fost o premiera absoluta. Dar si pentru mine a fost un fel de premiera: desi mai catarasem „Creasta Generalului” de 2 ori (prima data cu Sebi in mai 2014, cand am urcat eu cap primele 5 lungimi, dupa care ne-am retras din cauza ploii; a doua data cu Cani in iunie 2014, cand am urcat toata creasta cap schimbat), de data asta am avut ocazia sa catar eu toata creasta cap de coarda. Imi place foarte mult „Creasta Generalului” tocmai datorita senzatiei de catarare aeriena (la mare inaltime), dar si datorita peisajului deosebit de frumos pe care il ofera. Sa o catar in intregime cap de coarda a fost un deliciu pe care l-am savurat din plin.

Primele 5 lc (lungimi de coarda) nu ne-au pus probleme deosebite. Doar in a doua lungime am avut putin de luptat cu un diedru usor surplombat in partea superioara, insa asta mai mult pentru ca stanca este tocita acolo datorita numeroaselor escaladari. Dupa ce m-am odihnit putin in coarda, am reusit sa ies din diedru spre stanga, unde erau prize bune.

Odata ajunsi pe platforma pe care se incheie cea de-a 5-a lc (unde se afla poteca de retragere spre stanga), am facut o pauza de 15 minute. Pe Dan il strangeau foarte tare espadrilele, asa ca avea nevoie de repaos. Am evaluat putin situatia: trebuia sa decidem daca vom catara si a doua parte a crestei, sau daca ne retragem. Intrucat stateam foarte bine cu timpul (era abia 13:30), am propus sa mergem mai departe. I-am spus lui Dan ca in jumatatea superioara a crestei avem doar un singur pasaj dificil (un horn ingust si expus care se afla chiar in a 6-a lc), dupa care urmeaza o catarare usoara, insa expusa.

Cunosteam hornul de data trecuta cand am urcat cu Cani. Atunci a urcat el cap de coarda pe lc 6. Mi-am propus ca data viitoare cand mai ajung in zona sa catar eu cap de coarda hornul. Ocazia s-a ivit acum. Puteam foarte bine sa ocolim hornul prin stanga (Dan chiar a sugerat asta), insa pentru mine era o provocare pe care voiam s-o infrunt. In astfel de situatii imi place sa incerc, fidela devizei mele „nu renunt pana nu incerc”. Distanta era mare de la regruparea unde incepe lc 6 pana la intrarea in horn, ceea ce putea sa creeze frecare si sa incetineasca coarda. Nu voiam sa risc sa nu vina coarda exact atunci cand aveam de asigurat in horn, asa ca am preferat sa amenajez o regrupare chiar sub horn ca sa beneficiez de o asigurare cat mai precisa din partea lui Dan.

Din fericire acest lucru a fost posibil, asa ca Dan m-a asigurat exact de sub horn si am putut sa comunic cu el cata coarda sa-mi dea. Primul piton (cel de la baza hornului) a fost usor de asigurat. Dificultatea consta din intrarea in horn si asigurarea urmatorului piton. M-am uitat cu atentie la prizele de care dispun si am avut incredere ca pot sa fac miscarea. Am ajuns cu bine la pitonul din mijlocul hornului si am plasat o bucla cu un anou de 40 cm. Urmatorul piton era la vreo 30 cm mai sus, asa ca l-am asigurat si pe acela. Am scos apoi coarda din bucla precedenta, pe care am folosit-o pe post de scarita la piciorul stang. Am iesit apoi cu piciorul drept in afara hornului (care era surplombat in acel loc), dupa care am gasit prize destul de bune ca sa ma ridic spre stanga. M-am bucurat foarte mult ca am reusit sa depasesc aceasta provocare.

De acolo pana sus nu a mai fost nici un pas dificil. Insa nu ne-a fost prea usor pentru ca am urcat pe arsita (ne batea soarele in cap) si nu prea mai aveam apa, asa ca a trebuit sa induram atat caldura, cat si setea. Insa am perseverat pentru ca voiam sa ajungem pana sus. Pe ultimele lungimi am urcat pe piroanele batute in stanca pentru traseul de via ferrata. Odata ajunsi pe platoul de deasupra ultimei lungimi, am savurat cu nesat atat peisajul superb din jur (vedere directa spre Bucegi si Piatra Craiului), cat si senzatia de bucurie ca am terminat cu bine traseul. Ce bine ca nu am renuntat !

L-am felicitat pe Dan pentru performanta de a catara secund „Creasta Generalului” la a doua lui iesire la stanca (prima a fost pe Tampa acum 3 luni) si pentru perseverenta lui de a continua atunci cand i s-a parut greu si era obosit. Scopul iesirii a fost pe deplin realizat: am avut parte de un antrenament excelent, plus bucuria (pentru mine) de a catara cap toata creasta.

Această prezentare necesită JavaScript.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: