Publicat de: Andra Bunea | 16/08/2016

Catarare in Cheile Dambovicioarei (13-15 august 2016)

Intrucat vacanta de vara a fost cam scurta anul acesta (m-am intors mai devreme din Austria din cauza vremii ploioase), am asteptat cu nerabdare weekendul prelungit din 13-15 august, ca sa ies din nou cateva zile pe munte si la catarare. Imi place foarte mult sa ies in natura si sa campez peste noapte langa un rau. Aceasta dorinta mi-a fost pe deplin indeplinita in Cheile Dambovicioarei weekendul care tocmai a trecut.

Auzisem de ceva timp de la prieteni ca in Cheile Dambovicioarei sunt pereti cu trasee faine de catarare si imi doream sa ajung si eu sa descopar zona. Cosmin si Victor au fost deja la catarare acolo si cunosteau falezele cu trasee faine. Din fericire, erau liberi in perioada 13-15 august, asa ca au raspuns afirmativ la propunerea mea de a petrece weekendul prelungit acolo. Anca nu a putut sa vina pentru ca a fost retinuta de o deplasare la Cluj. A venit in schimb o alta persoana (Mariana din Zarnesti – invitata de Victor), asa ca am putut sa formam 2 echipe si sa ne cataram in paralel.

Vremea a tinut cu noi de data asta. Desi joi si vineri a plouat, incepand de sambata pana luni se anunta vreme frumoasa, exact ce ne trebuia noua pentru o iesire reusita. Nu ne-am grabit sa ajungem sambata de la prima ora pentru ca stanca oricum era uda. Am ajuns in Chei abia pe la 12. In loc sa mergem pe la Podu Dambovitei, am evitat aglomeratia de pe DN73 iesind sprea Sirnea. Am traversat satul Ciocanu si am ajuns in Dambovicioara pe un drum judetean prost pe partea Brasovului (un fel de drum forestier), dar foarte bun pe partea Argesului (asfaltat). Nu am avut probleme din cauza drumului, Suzuka s-a descurcat excelent. Nu doar ca acest drum este mai scurt si mai putin aglomerat (am intalnit foarte putine masini pe el), dar ofera si o perspectiva superba asupra Craiului si a Bucegilor. M-am bucurat foarte mult sa-l descopar si mi-am propus sa mai ajung in zona pentru drumetie si poze.

Odata intrati in Chei, a trebuit mai intai sa infruntam aglomeratia de oameni si masini, plus senzatia de balci pe care o lasa zona de langa intrarea in Pestera Dambovicioarei. Am mers mai departe pe langa rau, am luat apa de la izvorul care iese din stanca in stanga drumului si am ajuns apoi in zona peretilor de catarare. Am lasat masina putin mai sus de faleza „Amfiteatrul Dracilor” (unde ne-am catarat cel mai mult), intr-o zona unde valea se largeste si ofera in dreapta raului o poienita numai buna pentru campare. Nu ne-am grabit sa montam cortul, ci ne-am pregatit mai intai pentru o plimbare spre Piatra Craiului.

Dupa o pauza de masa si de descoperire a zonei, am pornit in plimbare in jur de 13:30. In jumate de ora am ajuns la cabana Brusturet, de unde am luat-o la stanga pe banda albastra, urmand sa mergem pana la Table si sa ne intoarcem apoi pe cruce galbena. Eram toti pentru prima data in aceasta parte a Craiului si ne-am bucurat foarte mult sa descoperim salbaticia si frumusetea zonei. Dupa ce am facut stanga pe banda albastra, am urcat putin prin padure si am ajuns la poalele Pietrei Craiului. Am intersectat acolo traseul marcat cu triunghi albastru, care duce spre Saua Funduri. Acest parcurs acest traseu si la urcare, si la coborare. Intrucat nu aveam mult timp la dispozitie si nici nu voiam sa ne obosim prea tare, am preferat sa facem dreapta si sa mergem pana la izvorul de la Table. Dupa o pauza in care am mancat putina zmeura, ne-am intors pe acelasi drum pana la intersectia cu crucea galbena, pe care am coborat pana la Brusturet. A fost o plimbare foarte placuta si ralaxanta, numai buna pentru o dupa-amiaza lenesa de sambata. De mult nu am mai mers asa agale pe munte ! Am ajuns inapoi la masina in jur de 19.

In poienita in care voiam sa ne instalam nu era nici un cort. Era un singur cort montat aproape de intrarea spre faleza de catarare. Am avut asadar spatiu suficient sa montam cele 2 corturi. In apropiere era de asemenea o vatra pe care mai fusese facut focul. Baietii au mers dupa lemne, iar dupa ce am mancat, am facut un foc de tabara in jurul caruia ne-am incalzit pana pe la 12 noaptea, cand am dat stingerea.

A doua zi (duminica) ne-am trezit pe la 9 si ceva si am luat micul dejun in natura, cu cafea pregatita pe primus. Lucrul care mi-a placut cel mai mult in acest weekend (pe langa traseele catarate) a fost relaxarea completa de care ne-am bucurat. Am facut totul in tihna, fara graba. Acest lucru a fost posibil datorita proximitatii intre locul de campare si peretii de catarare (maxim 200 m).

In jur de 11, cand soarele ajunsese deja sus pe cer, am pornit si noi spre peretii de catarare. Dimineata fusese rece, dar odata ce a aparut soarele, s-a incalzit si a fost foarte placut. Ne-am incalzit mai intai la Faleza Salvamontistilor (p. 6-7 din documentatia pdf de mai jos), unde eu am catarat cap traseele 2 (5b) si 3 (5a), Mariana a facut in mansa traseul 3, iar baietii s-au dat cap pe traseele 1 (6a) si 2 (5b). Am terminat repede cu acest perete (bun numai de incalzire) si am mers apoi spre faleza principala unde ne-am catarat duminica dupa-amiaza si luni toata ziua.

http://www.eclimb.ro/useri/geo_bivuac/topo_2016_Cheile_Dambovicioarei_cotat_UIAA.pdf

Ne-am oprit mai intai la Faleza Sticla (p. 10), unde am catarat cap (tot de incalzire) traseele 9 (5b) si 10 (5a). Fiecare traseu are cate un pas, insa destul de usor, numai bun de incalzire. Mariana a reusit si ea sa catere in mansa traseul 10 si era foarte incantata ca face progrese. Pentru ea a fost cel de-al doilea contact cu stanca dupa o pauza de 2 ani. S-a descurcat mult mai bine decata data trecuta: nu a mai renuntat cand a dat de un pas dificil, ci a perseverat si a reusit sa termine traseul.

Dupa ce am terminat cu traseele de incalzire, am mers putin mai sus la faleza Amfiteatrul Dracilor, unde sunt trasee mai dificile (p. 10-11). Acolo Cosmin si Victor s-au dat cap pe traseul 5 „Borcanul” (6a+, 25 m). Cosmin mi-a zis ca e un traseu foarte frumos si m-a incurajat sa ma dau si eu. Mi-am zis ca merita sa incerc un 6a+ cu buclele puse. In acest traseu te afli aproape permanent in surplomba, asa ca trebuie sa stai bine pe picioare ca sa treci, altfel iti obosesc bratele si cazi. Exact asta mi s-a intamplat mie la prima abordare. Am reusit sa trec cu bine de prima parte, dar pe la jumatea traseului am dat de un pas mai dificil (o usoara traversare spre dreapta, dupa care trebuia sa catar o surplomba). Intrucat nu stiam ce prize am deasupra, mi-a luat ceva timp sa gasesc prizele bune; pana sa asigur urmatoarea bucla, am cazut in coarda. M-am mai opintit de vreo 3 ori – cu acelasi rezultat. Mi-am zis: „e clar, nu pot trece acum, trebuie sa ma odihnesc si voi incerca din nou”. Asa ca am mai asteptat putin, timp in care l-am asigurat pe Cosmin pe traseul 12 „Sf. Petru” (6b, 28 m). Chiar inainte de plecare, am decis sa mai incerc odata „Borcanul”. Ne gandeam deja sa lasam buclele pe el in caz ca nu reusesc sa-l fac pana sus, in ideea ca a doua zi (luni) voi fi mai odihnita si voi reusi sa-l fac.

Aceasta noua incercare a fost cu succes. M-am dus fara probleme pana sub pas, acolo m-am odihnit putin, dupa care – stiind prizele, m-am dus direct si am trecut. De data asta nu am mai incercat sa asigur bucla de deasupra tinandu-ma intr-o mana inainte sa trec de surplomba, ci am catarat mai intai surplomba, am stat bine pe picioare si abia apoi am asigurat bucla. Cred ca trebuia sa fac asta de la inceput, dar mi-a fost teama sa nu cad prea mult in caz ca nu-mi iese pasul. Traseul a fost in continuare greu, dar nu am mai intalnit nici un pas extrem de dificil, asa ca am reusit sa ajung pana sus, sa pun coarda in top si sa recuperez buclele. M-am bucurat foarte mult de catararea acestui traseu, care m-a ajutat sa progresez atat tehnic, cat si psihic.

Seara ne-am retras spre corturi si am pregatit din nou focul. Baietii au adus asa de multe lemne, incat nici nu le-am ars pe toate pana la 12 noaptea cand am dat stingerea. Mi-a placut foarte mult atmosfera de vacanta condimentata cu foc de tabara. Recomand din toata inima aceasta zona pentru drumetii, catarare si campare.

Luni dimineata ne-am trezit din nou pe la 9 si ceva, am luat micul dejun in tihna si am pornit spre faleza de catarare la 11. Victor si Mariana s-au oprit mai intai la Faleza Salvamontistilor, unde Mariana isi dorea sa catere din nou traseul nr. 3 („Viciul”, 5a). Eu si Cosmin am mers direct spre „Amfiteatrul Dracilor”, unde voiam sa cataram traseul 3 („Sarsaila”, 6a, 23 m). Insa pentru asta trebuia sa ne incalzim pe ceva mai usor, asa ca am coborat putin mai jos la Faleza Sticla si am catarat traseul usor ramas din ziua precedenta (nr. 8, 5a-). Dupa acest antrenament, am mers inapoi la „Sarsaila”. Cosmin il mai catarase, asa ca a pornit cap. Dupa Cosmin m-am dus si eu cap, insa am cazut pe pas pentru ca nu stiam prea bine prizele. Dar m-am opintit si am reusit sa trec. Insa mi-am dorit sa-l mai fac o data si sa-l leg de data asta. Asa ca dupa ce m-am odihnit putin, l-am mai facut o data si l-am legat. Mi-a placut foarte mult, am simtit sa ma catar cu adevarat ! Dupa mine s-a dat cap Victor si a strans el buclele.

Dupa asta l-am asigurat pe Cosmin pe traseul 13 („Sf. Filofteia, 6c, 20 m). Este un traseu foarte dificil, dar Cosmin a reusit pana la urma sa-l faca in intregime. M-am dat si eu in mansa pe el, dar nu l-am facut pe tot, asa ca il pun la socoteala doar partial. 6c este inca peste puterile mele chiar si in mansa, dar macar vad care este nivelul si poate ca intr-o zi voi reusi sa fac si asta. Dupa acest 6c in mansa, eu m-am declarat multumita si nu am mai catarat altceva. L-am asigurat pe Cosmin pe traseul nr. 2 „Belzebut” (6b+), dupa care Cosmin s-a dat din nou pe traseul 12 „Sf. Petru” (6b), urmat de Victor.

In acest timp, eu si Mariana am strans corturile si am adus masina langa faleza ca sa nu mai pierdem timpul dupa ce termina baietii traseul. Imi doream sa plecam cel tarziu la ora 18, ca sa nu ajungem prea tarziu in Brasov. Mariana si-a exprimat dorinta de a catara si traseul scoala nr. 11 („Stanca Prostului”, 4b), asa ca am mai stat putin. A reusit sa-l catare, asa ca ziua s-a incheiat favorabil pentru toata lumea. Pe la 18:10 am pornit spre casa. Ca sa evit aglomeratia de pe DN73, am luat-o din nou prin Ciocanu si Sirnea. S-a mers foarte bine pe acolo. Dupa ce am lasat-o pe Mariana la gara din Rasnov, am ajuns cu bine acasa la ora 20:00. A fost un weekend excelent, cu relaxare si catarare din plin.

 

Această prezentare necesită JavaScript.

 

 

 

 

 


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: