Publicat de: Andra Bunea | 29/08/2016

Creasta Arpasel-Vartopel de la vest la est (27 august 2016)

In weekendul 13-15 august, cand am iesit la catarare in Cheile Dambovicioarei, povesteam cu Cosmin ce trasee am putea sa mai facem in viitorul apropiat. El a propus Creasta Arpasel-Vartopel din Fagaras. Mi-a explicat ca se poate parcurge in ambele directii: de la vest la est (Arpasel-Vartopel) este un pic mai grea pentru ca se catara la inceput un perete de vreo 50 m, in timp ce de la est la vest (Vartopel-Arpasel) este mult mai abordabila. I-am spus atunci ca sunt interesata si ca mi-ar placea s-o facem de la vest la est ca sa simt si eu ca ma catar. A ramas sa mergem imediat ce vremea ne va permite.

Nu am putut sa facem asta in weekendul 20-21 august pentru ca se anuntau precipitatii. La inceputul saptamanii trecute am urmarit din nou prognoza si am vazut ca se anunta un weekend perfect in Fagaras. Pentru ca ne plac iesirile fulger, am decis sa urcam la Balea Lac de vineri seara, sa pornim pe traseu sambata dimineata la prima ora si sa ne intoarcem in Brasov sambata seara. Cosmin si Anca au raspuns prezent de la prima strigare, insa Victor nu era sigur daca poate sa vina. Din fericire, a decis si el sa vina, astfel ca am putut sa formam 2 echipe (altfel ar fi trebuit sa urce cineva cap cu 2 secunzi, ceea ce nu ne place deloc).

Vineri dupa-amiaza am plecat din Brasov la 18:20 si am ajuns la Balea Lac la 20:50 (DN1 a fost foarte aglomerat). Trecusem deja de Persani cand Cosmin ne-a dat o veste „buna”: uitase cortul !! Era prea tarziu sa ne intoarcem si nici nu era asa mare nevoie de cort. Fiind vreme buna, se putea face bivuac sub cerul instelat. Am mers asadar mai departe si am urcat Transfagarasanul la lumina blanda a apusului.

La Balea Lac am gasit un loc de parcare foarte bun chiar langa cabana Paltinu. Ne-am scos cele necesare si am mancat pe terasa din fata cabanei. Intre timp se innoptase, se racise si iesisera stelele. Eram toti vrajiti de aceasta atmosfera sublima. Din acest motiv, nici nu ne-am prea grabit sa mergem la culcare. Am savurat cat am putut de mult aerul de munte, mai ales ca sambata seara urma sa ne intoarcem in Brasov. Abia pe 11 fara ceva am dat stingerea. Baietii si-au luat sacii de dormit si izoprenele si au cautat un loc ferit de vant unde sa faca bivuac peste noapte. Noi fetele am dormit in masina: eu pe bancheta din spate si Anca pe scaunul din fata pasager, dat pe spate la maxim. Am dormit confortabil amandoua.

A doua zi (sambata) ne-am trezit la 6 fara 20. Era inca intuneric. Ce mult s-a micsorat ziua ! In iunie se lumina deja la 5, iar acum de-abia pe la 6 se ivesc zorile. In scurt timp au aparut si baietii, foarte incantati de bivuacul de peste noapte. Mi-au spus ca au gasit un loc pe iarba, la adapostul unui bolovan, asa ca nu le-a fost frig. Pana la urma, Cosmin s-a declarat incantat de faptul ca a uitat cortul si a facut bivuac !

Lumina blanda a diminetii era asa de placuta, incat nu prea ne-am grabit cu micul dejun. Abia la 7 fara 10 am pornit la drum, echipati cu tot ce trebuie pentru un traseu de alpinism cu mai multe lungimi de coarda: ham, semi-coarda, casca, bucle echipate, carabe, anouri, prusice, asigurari mobile (nuci). Eu, Anca si Cosmin ne luasem si espadrilele – just in case. S-a dovedit o decizie inspirata: fara espadrile, mi-ar fi fost foarte greu sa ma catar pe primele 2 lungimi.

Drumul urmat pana la intrarea pe Creasta Arpasel-Vartopel coincide cu traseul catre Vf. Moldoveanu: am urcat panta abrupta spre Saua Caprei, am coborat spre Lacul Capra, am continuat apoi pe banda rosie si am coborat in caldarea urmatoare (Fundul Caprei). Dupa ce am ajuns in vale, am parasit poteca marcata si am urcat spre stanga pe grohotis pana la Portita Arpasului. De jos se vede ca un V intre vf. Capra in stanga (2494 m) si creasta Arpasel. Intre timp aparuse si soarele, care rasarise de undeva din spatele vf. Moldoveanu. Lumina lui puternica punea in evidenta si mai mult frumusetea crestelor pe fundal de cer albastru. Yes ! Am dat lovitura: sa urci creasta Arpasel-Vartopel pe o astfel de vreme este tot ce isi poate dori un alpinist !

Dupa urcarea anevoioasa pe grohotis, am ajuns intr-o sa ingusta, unde ne-am echipat pentru catararea peretelui din dreapta Portitei. Eu urma sa plec cap, asigurata de Victor. Victor a plasat o nuca la baza peretelui si am pus acolo o bucla, ca sa urc asigurata pana la primul spit. Am identificat urmatoarele 2 pitoane si am inceput sa ma catar in pantofii de trekking. Dar mi-am dat seama imediat ca nu prea merge (nu puteam folosi prizele mici). Daca tot mi-am adus espadrilele, atunci ar fi cazul sa le folosesc. In timp ce imi puneam espadrilele, au aparut 2 tipi din Pitesti (Ilie si George), asa ca se facuse deja coada. Ilie se mai catarase pe acest traseu (am aflat asta ulterior) si ne-a dat cateva indicatii foarte utile.

Am reluat catararea – mult mai precisa dupa ce mi-am pus espadrilele. De data asta, la sfatul celor din Pitesti, am urmat o linie mai spre dreapta si am ajuns la primul piton. Am continuat in sus, pe un teren foarte friabil. Incercam fiecare priza, insa problema era ca de multe ori ramaneam cu prizele in mana !! Nu mi s-a mai intamplat asa ceva pana acum. Asta mi-a indus o stare de nesiguranta si teama. Pot chiar sa spun ca mi-a fost mai teama decat pe Matterhorn pentru ca m-am simtit in pericol mai mult decat acolo.

Linia traseului mergea apoi spre stanga, insa mi s-a parut cam mult pana la urmatorul piton. Am vazut in dreapta un piton cu o cordelina si am asigurat mai intai acolo. A trebuit apoi sa revin in traseu printr-o traversare spre stanga. Dupa o catarare foarte atenta pe prize mici si friabile, am ajuns la pitonul din stanga. Am mai continuat putin si am ajuns intr-o regrupare amenajata in 3 pitoane legate intre ele cu o coarda. Am regrupat acolo, desi mai sus era o regrupare cu lant (cea de sub surplomba). Frecarea era insa destul de mare (datorita zig-zagului in care venea coarda) si nu am vrut s-o amplific si mai mult. L-am adus foarte repede pe Victor. Ma pregateam sa plec pe urmatoarea lungime, cand il vad pe Cosmin aproape de noi. S-a miscat foarte repede pentru ca s-a catarat direct prin stanga. Cosmin ne-a rugat sa-l lasam sa se duca la regruparea cu lant de deasupra noastra, ca s-o asigure imediat pe Anca si sa poata intra apoi pe traseu si baietii din Pitesti.

Zis si facut. Dupa ce s-a instalat Cosmin in regruparea de deasupra, am plecat si eu pe a doua lungime. Am plasat o bucla in lantul in care regrupase Cosmin si m-am pregatit sa catar surplomba. La prima vedere parea dificila, insa dupa ce m-am uitat cu atentie, am descoperit ca are o gramada de prize, atat la maini, cat si la picioare. Nu mai ramanea decat sa le folosesc in mod eficient. Incurajata de Cosmin, am reusit sa trec cu bine. Mai departe nu a mai fost nici un pas dificil. Nemaigasind nici un piton pana la lantul din partea superioara a peretelui, am plasat un anou dupa un colt de stanca, am asigurat in el si am continuat apoi spre stanga. Dupa vreo 2,5 m am ajuns la top. L-am adus pe Victor si le-am facut apoi loc celorlati. Baietii din Pitesti au abordat cea de-a doua lungime pe alta parte (mai la stanga) si au ajuns in top inainte sa termine Anca de catarat a doua lungime. Ne-au spus ca se grabesc pentru ca vor sa catere si creasta cealalta (in continuarea Crestei Vartopel). Insa pana sa plece, ne-au mai oferit cateva informatii despre traseu si am schimbat nume / adrese de facebook. A ramas sa ne mai auzim.

Cateva cuvinte acum despre gradul traseului: parcurgerea de la dreapta la stanga (est-vest sau Vartopel-Arpasel) este cotata cu 1B in prima parte (creasta Vartopel) si 3A in a doua parte (creasta Arpasel). Alte informatii: sisturi cristaline, altitudine maxima: vf. Vartopel (2385), timp de parcurgere 5h, plus 2 h pentru acces de la / spre Balea Lac (Sursa: „Pe custuri fagarasene„, I. Fratu, 1991). Parcurs insa in sens invers (vest-est), traseul este mai greu pentru ca presupune catararea unui perete de aproximativ 50 m pe un teren foarte friabil. Dupa parcurgerea traseului si stiind ca de la est la vest Creasta Arpaselului este cotata cu 3A, mi-am zis „sigur gradul e mai mare de la vest la est”. Am cautat apoi pe net si am aflat ca de la vest la est traseul are gradul 4A. Personal, am apreciat ca pasul din surplomba de dupa regrupare este un 5c+ spre 6a in escalada. Daca adaugam la asta pasul de la intrarea in traseu si caracterul foarte friabil al terenului, cred ca 4A este un grad corect.

Dupa ce ne-am regrupat toti pe vf. Portitei, ne-am tras putin sufletul si am admirat cu nesat crestele din jur. Mai aveam inca mult de mers, dar ne simteam oarecum usurati, stiind ca am depasit cea mai dificila parte a traseului. Pe urmatoarea portiune (pana la Urechile Iepurelui – asa se vad de jos din poteca) se poate urma creasta matematica cu mici exceptii. Eu si Victor am mers pe cont propriu tinandu-ne cu atentie de stancile de pe creasta, in timp ce Cosmin a asigurat-o pe Anca cu coarda (short rope). Cand ne-am apropiat de Urechea vestica, baietii din Pitesti se catarau deja si erau aproape de top, asa ca am putut sa vedem unde sunt asigurarile.

Am asteptat sa apara si Cosmin, ca sa mai recuperez cateva bucle de la el. Am convenit cu Victor sa lasam buclele pe Urechi ca sa le foloseasca si echipa nr. 2. A fost o catarare frumoasa, mult mai facila decat pe peretele Portitei Arpaselului (stanca era mai putin friabila). Senzatia de expunere era insa foarte mare, ceea ce dadea si mai mult farmec ascensiunii !

Am urcat prima Ureche (vestica) dintr-o singura lungime. Topul era putin mai jos decat varful Urechii. De acolo am coborat in saua Urechilor auto-asigurati cu zelbul pe o coarda metalica, apoi ne-am descatarat putin – mai intai spre stanga si apoi spre dreapta. Am catarat rapid si cea de-a doua Ureche (estica), dupa care am mers din nou auto-asigurati cu zelbul si am facut rapel de pe partea cealalta a Urechii.

Pana la Urechi, am avut parte de un peisaj de vis. Insa dupa aceea au aparut cativa nori (ridicati de curentii ascendenti), care ne-au cam stricat vizibilitatea. Cand am ajuns pe vf. Vartopel (2385 m – cel mai inalt punct de pe traseu), nu se mai vedea vf. Moldoveanu. Pacat ! Mi-as fi dorit sa am o poza cu Moldoveanu in fundal. Pentru asta insa va trebui sa mai merg o data !

Am continuat pe creasta pana la vf. lui Adam, ultimul pasaj cu catarare. In saua de la baza acestui varf ne-am intalnit cu un grup de 7 persoane, care faceau traseul in sens invers. I-am intrebat daca exista asigurari in aceasta zona si ne-au spus ca nu exista. Dupa o scurta evaluare, am apreciat ca fisura aceea se poate catara la liber. Victor a pornit primul, dupa care am urcat si eu cu atentie. Nu a fost dificil, insa nu recomand in nici un caz acest traseu pe ploaie: sisturile cristaline din Fagaras sunt foarte periculoase (alunecoase) daca sunt umede.

De pe vf. lui Adam am catarat apoi fara probleme vf. Fantana si apoi vf. Vartopel. Odata depasit punctul de altitudine maxima, am inceput sa coboram. Desi relativ usoara din punct de vedere tehnic, aceasta ultima parte a traseului m-a obosit foarte mult. Mi se parea ca nu se mai termina. Trebuia sa ne descataram cu mare atentie pe un teren destul de inclinat. Nu am vazut nicaieri vreun piton de rapel, asa ca am facut totul la liber. Victor a ajuns jos (in poteca marcata cu banda rosie) mai repede si s-a intins la soare. Am ajuns si eu putin mai tarziu (la 4 fara un sfert). In timp ce asteptam sa vina Cosmin & Anca, m-am dus sa fac o poza cu Fereastra Zmeilor. Cand au aparut si ei, ne-am retras spre Balea. In jur de 20:30 am plecat de la Balea, iar la 23:00 eram in Brasov.

Am fost toti foarte incantati de acest traseu superb, care nu a fost deloc usor. Un mare multumesc lui Cosmin, care a propus traseul. Vremea era buna si am fi putut sa mai stam o zi, insa eram prea obositi ca sa mai facem ceva duminica. Pe langa asta, ne doream toti un dus fierbinte si o masa calda. Cea mai buna optiune era sa ne intoarcem acasa. Sa speram ca va mai fi vreme buna si voi reusi sa mai ajung in Fagaras sezonul acesta. Pana atunci, crestele semete ale Fagarasului ma vor urmari din poze si din filmuletul scurt pe care l-am realizat.

Această prezentare necesită JavaScript.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: