Publicat de: Andra Bunea | 18/12/2016

Peisaje de iarna in Piatra Mare: Horvatca – muchia Ciorga – Tamina (17 dec. 2016)

Auzisem de mult timp despre Horvatca – un traseu de urcare in Piatra Mare, care porneste din Timisu de Sus si ajunge pe varf din dreapta cum te uiti la munte (din stanga vine traseul de la cabana Piatra Mare). Mi-am dorit sa-l fac inca din toamna, dar mereu a intervenit cate ceva si am amanat. Era sa-l aman si de data asta, cand am avut de ales intre V. Coltilor din Bucegi si urcare in Piatra Mare pe Horvatca.

Sambata asta se anunta vreme buna si am decis ca nu mai vreau sa stau in casa. Am lansat un apel prietenilor cu care ies de obicei, la care au raspuns Cosmin si Anca, dornici si ei sa profite de vremea frumoasa si de peisajele de iarna. Mi-au spus ca le este indiferent ce traseu facem atat timp cat iesim pe munte.

Intrucat se anuntau temperaturi foarte scazute, am decis sa mergem in Piatra Mare (in Bucegi se anunta si mai frig) si sa urcam pe Horvatca. Am mers cu masina pana in Timisu de Sus. La vreo 200 m dupa gara, se face un drum la stanga (cum mergi spre Predeal). Am intrat pe acel drum, am mai mers vreo 300 m, dupa care am lasat masina intr-o poienita. La ora 9:00 am pornit pe traseu. Am luat-o spre stanga si am intrat pe un drum forestier prevazut cu bariera. Imediat dupa bariera, am vazut in stanga o coasta despadurita – pe care mi-o indicase un prieten ca punct de reper pentru inceperea traseului. Pe harta este trecuta valea Horvatca (apare inclusiv pe google map), insa urcarea pe vale este foarte anevoioasa pentru ca este blocata de multi copaci cazuti. Pentru a se evita asta, accesul se face pe muchia din stanga, care apare pe harta cu numele Ciorga.

Am inceput asadar sa urcam pe acea panta despadurita, avand Postavaru in stanga si Predealul in spate. Dupa vreo 5-10 minute de urcare, am dat de o poteca bine conturata, care merge spre stanga pe curba de nivel. Drumul prin padure a fost foarte placut: paseam prin zapada proaspata, brazdata doar de urme de animale. La un moment dat, am putut sa vedem urme clare de urs care se deplasau in aceeasi derectie ! Am fluierat si noi cat am putut ca sa ne facem cunoscuta prezenta si sa nu dam nas in nas cu Mos Martin.

Dupa aproximativ o ora de mers, am ajuns la casa de vanatoare despre care citisem pe net cand am cautat informatii despre acest traseu. Era incuiata, asa ca nu am putut sa vedem cum arata inauntru. Am mers mai departe spre dreapta si apoi spre stanga pe o poteca bine conturata. Am ajuns in dreptul unei muchii si am inteles ca trebuie s-o luam la dreapta si sa urcam muchia pentru ca altfel am fi coborat si ne-am fi indepartat de varf. Dupa ce am urcat o panta mai accentuata, am continuat pe muchie la stanga in directia vf. Piatra Mare. In acest moment aveam Postavaru in spate. Printre copaci se vedea si creasta Pietrei Craiului, zimtata ca un fierastrau.

Din acel moment, am inceput sa luam in altitudine. Daca pana acolo am putut sa urmam marcajul forestier care indica muchia (o linie rosie verticala), dupa aceea am luat-o la dreapta pe curba de nivel pentru ca nu mai puteam urca direct pe muchie (erau multi copaci cazuti). Am mers asadar spre dreapta vreo 20 minute, dupa care am iesit intr-un luminis de unde se vedea vf. Piatra Mare spre stanga. Parea inca destul de departe.

Pana acolo drumul prin padure nu a fost dificil pentru ca poteca era lina, iar zapada nu era mare. De acolo insa am avut de innotat prin zapada aproape pana la genunchi si am avut de sarit peste nenumarati copaci. Dupa inca vreo 20 minute am ajuns la observatorul de vanatoare pe care Cosmin il cunostea dintr-o incursiune precedenta. De acolo pana pe varf nu mai trebuia sa fie mult. Din pacate, in loc sa urcam mai departe direct pe muchie, ne-am complicat putin luand-o la stanga pe curba de nivel. Am pierdut putin timp pana sa ajungem inapoi pe muchie. Ne cam plictisisem de atat mers si ne era si foame.

Dar nu am vrut sa ne oprim pana nu ajungem pe varf. Ne-am adunat asadar puterile si am continuat sa urcam pana pe varful Piatra Mare (1.844 m), pe care am ajuns la 13:30. Am facut deci 4 ore si jumate pana pe varf. Daca nu am fi balaurit putin mai jos, probabil ajungeam in 4 h. Chiar si asa, este un traseu destul de lung. Insa nu ne-a parut rau pentru ca am avut parte de un peisaj de iarna magnific, la care a contribuit fara indoiala si salbaticia traseului. Vedeam in toate directiile urme de animale si ne asteptam sa ne si intalnim cu cateva. Insa fluieraturile noastre le-au tinut la distanta.

Pe varf am facut o pauza scurta pentru ca batea vantul foarte tare, ceea ce facea ca temperatura sa scada cu vreo 10 grade fata de ce am avut in padure. Am pornit in directia cabanei, dupa care am facut dreapta pe cruce rosie si am coborat spre stana. Acolo drumul se bifurca: crucea rosie o ia la stanga si coboara spre Predeal, iar inainte merge banda albastra. Cunosteam acest drum (banda albastra) pentru ca am mai coborat o data vara spre Tamina. Ne-am grabit sa jungem cat mai repede in padure ca sa scapam de vant. Inainte sa intram in padure, am vazut cativa cai care se trudeau sa pasca putina iarba uscata pe care o mai gaseau pe sub zapada. A fost ceva ciudat sa vedem cai asa de sus in Piatra Mare pe o vreme ca asta. Se pare ca apartin cabanei forestiere de mai jos.

Odata intrati in padure, am facut o scurta pauza ca sa bem putin ceai cald. De acolo si pana la cabana de care spuneam mai sus am facut vreo 15-20 minute (ce repede merge la vale !). Drumul prin padure era superb: brazi incarcati de zapada pe fond de cer senin ! Ce bine ca am venit in Piatra Mare ! Ne-a fost dor de peisajele de iarna pe munte si iata ca am avut parte de ele din plin.

Stiam ca de la cabana pana la Tamina nu mai e mult. Asa a fost: in 15 minute eram la Tamina. Am continuat coborarea prin padure pe banda albastra si am ajuns jos repede. Mi s-a parut foarte ciudat sa cobor acest drum in conditii de iarna. Pana acum nu l-am urcat si coborat decat vara, cand am mers la catarare la Tamina. Dar iata ce frumos este si iarna !

Aproape de ora 16:00 -deci dupa 7 ore de traseu- am ajuns la masina. De fapt, nu e mult pentru un traseu in Piatra Mare. Doar urcarea a fost mai lunga; in schimb, coborarea a fost foarte rapida (2 ore). Ne-am intors in Brasov pe lumina, foare bucurosi de traseul inedit pe care l-am descoperit !

Această prezentare necesită JavaScript.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: