Publicat de: Andra Bunea | 26/03/2017

Spectacol de lumini si culori pe V. Urzicii – Braul de Sus – V. Priponului (25 martie 2017)

Sambata asta am pus din nou pariu cu vremea si am castigat ! In timpul saptamanii a fost frumos, insa pentru weekend se anuntau iar precipitatii, la fel ca saptamana trecuta (slabe sambata si insemnate cantitativ duminica). Mi-am facut totusi un plan A, in caz ca vremea s-ar ameliora sambata: urcare pe V. Urzicii (VU), traversarea Branei Mari a Costilei (BMC) si coborare pe Pripon.

Adi ma anuntase deja de miercuri ca va merge la catarare la vecinii nostri bulgari. Joi dimineata am trimis „oferta” pe email celorlati. Sebi urma sa fie in tura, iar Victor voia sa se odihneasca, asa ca au mai ramas doar doi: Cosmin si Alin. Intre timp am gasit pe roclimbs.ro un jurnal cu o tura din martie 2015 care descria abordarea VU (2A) in conditii de iarna. Am constatat ca in aceasta perioada valea este acoperita aproape complet cu zapada. Prin urmare, majoritatea saritorilor de 20 m (pentru care e renumita) sunt acoperite. In aceste conditii, i-am spus lui Cosmin ca daca Anca vrea sa vina sambata pe munte, o putem lua si pe ea pentru ca nu va fi mult de catarat, si oricum o vom asigura pe saritorile dificile. I-am spus de asemenea ca daca nu ne iese VU (daca sunt prea multe saritori descoperite), vom incerca V. Caprelor (1B), a carei intrare este imediat pe stanga dupa VU.

Cu Alin am vorbit vineri seara: nu prea era tentat sa vina. Se temea ca se va repeta povestea de sambata trecuta, cand – desi erau anuntate precipitatii slabe cantitativ, a plouat si a nins destul de mult. Imi era si mie teama de acelasi scenariu, dar eu sunt mai degraba inclinata sa pun pariu cu vremea – poate, poate ! I-am spus ca daca am cu cine merge, voi face tura. Daca nu, aplic planul B (activitate administrativa). Din fericire, Cosmin m-a anuntat vineri seara ca el si Anca vor sa vina in tura. Youpee ! Am cu cine sa merg sambata pe VU ! Treburile administrative pot sa mai astepte ! Muntele are intotdeauna prioritate !!

Intrucat stiam ca sunt sanse de precipitatii mai insemnate cantitativ in a doua parte a zilei, am decis sa plecam foarte devreme din Brasov (la 6:10). Daca ne-am fi luat dupa ce se vedea in acel moment (plafon de nori foarte jos), am fi renuntat. Insa pentru ca am decis sa mergem, am mers. Perseverenta si curajul ne-au fost rasplatite din plin. In Predeal era de asemenea innorat, dar cand ne-am apropiat de Busteni, am constatat ca acolo era o cu totul alta vreme: partial senin (doar varful muntilor era acoperit putin), iar vantul purta cativa nori de altitudine. La 7 fara 10 am pornit pe traseul cu banda galbena (V. Cerbului) din drumul de Gura Diham. Cerul parea sa se lumineze, ceea ce ne dadea sperante ca macar nu o sa ploua in prima parte a zilei.

Am urcat agale pe Cerb pana la intrarea spre V. Urzicii. Acolo zapada era moale (ne afundam mai sus de genunchi), ceea ce era normal dupa zilele calduroase din ultima vreme. Cerul se degaja tot mai mult, intr-un spectacol de lumini si culori care ne-a insotit pe tot parcursul zilei. Dupa ce am trecut de zona cu vegetatie de la intrarea pe vale, am dat de zapada intarita, ceea ce ne-a facilitat avansarea. Cursesera deja cateva avalanse, care au contribuit la intarirea zapezii.

Am constatat cu bucurie ca saritoarea cea mare de la intrare era acoperita. Am mai avansat putin si am dat de o saritoare umeda si descoperita, pe care am ocolit-o fara probleme prin dreapta. Am mers mai departe pe o panta accesibila (gen V. Alba) si pe zapada continua, astfel incat ne intrebam de ce este totusi cotata VU cu 2A ?! Aveam sa aflam mai sus, dar deocamdata ne bucuram de frumusetea acestei vai in conditii de iarna. Cerul era brazdat de norisori albi goniti de vant. Nu ne venea sa credem ca am castigat pariul cu vremea !

Am continuat sa urcam pe o zapada destul de buna pana la jumatea vaii. Am vazut de departe o saritoare inalta si spalata care ne bara calea, dar nu ne-am ingrijorat pentru ca stiam ca se poate ocoli prin stanga. Fidela principiului meu „nu renunt pana nu incerc”, am propus sa o abordam, iar daca nu ne iese, o ocolim prin stanga. Cosmin era de aceeasi parere. Singura varianta de catarare era pe dreapta, asa ca ne-am pregatit de atac. Cosmin a plecat cap, asigurat de mine, in timp ce Anca facea poze. Din fericire, Cosmin avea cu el setul de nuci al lui Victor, fara de care nu ne-am fi descurcat. Multumim Victor !

Pe partea dreapta se distingea o fisura oblica, dar era acoperita cu zapada. Cosmin a curatat mai intai zapada de la baza fisurii si a plasat o nuca. Urma un pas foarte intins, prin care trebuia sa se ridice pe stanca, tinandu-se doar intr-o priza din dreapta. Dupa ce a reusit acest pas, a mai pus o nuca, apoi a continuat sa urce spre stanga pe cateva praguri micute. A ajuns astfel la punctul de jonctiune dintre stanca din dreapta si bolovanul imens incastrat in firul vaii. Acolo il astepta cel mai greu pas al saritorii: o fisura foarte ingusta, in care incapea doar din profil. Ca sa se ridice, ar fi trebuit sa aiba ceva la picioare, dar nu prea avea. I-ar fi trebuit si o priza buna la mana dreapta, dar stanca era spalata si acoperita cu gheata. Datorita incercarii de a se catara cu mainile goale, i-au inghetat mainile. In aceste conditii a scapat un piolet, insa din fericire nu s-a dus prea mult la vale, franat fiind de calitatea zapezii de sub saritoare (moale si apoasa). Am recuperat pioletul si i-am spus ca daca are nevoie de el, pot sa i-l trimit printr-o „inginerie” similara cu cea de sambata trecuta pe V. Poienii. Ne-a spus ca nu are nevoie si ca va incerca sa se catere doar cu un piolet. Din fericire, a gasit in stanga un loc in care a plasat pioletul. Avea astfel o priza foarte buna la stanga. Dar la dreapta nu avea nimic. Ne-a anuntat ca nu are cum sa continue si ca se gandeste sa se dea jos. I-am zis „ok, daca nu se poate, o sa ocolim prin stanga. Dar iti va fi la fel de greu sa te dai jos cum ti-ar fi sa continui”. Am insistat sa-i trimitem cel de-al doilea piolet si pana la urma a acceptat. L-a incurajat si Anca: „nu-ti mai fie teama ca o sa cazi, oricum esti asigurat si nu ai ce sa patesti”. A reusit mai intai sa puna o asigurare buna in fisura din stanga, dupa care a prins ceva cu pioletul pe dreapta si a putut astfel sa se ridice pe un prag, unde a putut sa se odihneasca. L-am felicitat pentru aceasta prima victorie si l-am intrebat ce vede mai departe. Ne-a spus ca vede un piton, dar ca mai are vreo 2 m pana la el. A mai facut putina curatenie in zona (a dat la o parte zapada) si a descoperit o clepsidra, asa ca a mai pus o asigurare. De acolo nu i-a fost greu sa ajunga la piton, care era batut sub un bolovan. Trebuia acum sa catere zona surplombata de sub bolovan. Si-a pus o scarita la piciorul drept, a prins cu pioletul din dreapta o fisura foarte buna deasupra bolovanului si a reusit astfel sa se ridice. A gasit imediat in dreapta un alt piton, langa care a mai plasat o nuca, asa ca avea in ce sa ne asigure. Ne-am bucurat foarte mult pentru reusita si l-am felicitat ca nu a renuntat la pasul dificil de mai jos.

A plecat mai intai Anca. I-a fost un pic greu sa se ridice spre dreapta pe stanca, dar a perseverat si pana la urma a reusit. Si pasul traseului a fost dificil pentru ea, dar a ajutat-o foarte mult Cosmin cu cateva sfaturi. A stat apoi sa se odihneasca, timp in care am trimis rucsacul lui Cosmin, pe care l-a prins cu o caraba de anoul plasat in clepsidra. Ultima parte a fost mai usoara. Am felicitat-o pentru reusita ei remarcabila (a fost prima ei vale 2A): „iata ca progresele pe care le-ai facut in ultima vreme la panou sunt confirmate si pe stanca”.

Am urmat eu. Ridicarea spre dreapta nu mi-a pus probleme, in schimb m-am blocat in pasul traseului. Abia atunci am realizat cat de greu i-a fost lui Cosmin sa urce cap si am inteles dorinta lui de a renunta. La indicatiile lui Cosmin, am folosit si eu fisura din stanga pentru piolet, iar la dreapta am reusit sa gasesc un alt punct de sprijin (tot in piolet). Am putut astfel sa ma ridic pe prag. Am trimis mai intai rucsacul lui Cosmin, dupa care am catarat cu bine si surplomba de sub bolovan.

Iata-ne deci deasupra saritorii, dupa 2 ore si 20 minute de lupta acerba cu stanca. Era 2 fara 10 si parea ca nu ne-a mai ramas mult pana sus. Am mai continuat vreo 20 minute pe zapada, dupa care am ajuns la a doua saritoare, mai mica decat prima si cu prize mult mai bune. Eu ma pregateam sa o catar la liber, insa Cosmin mi-a spus ca ar fi bine sa iau si coarda ca s-o putem asigura apoi pe Anca. I-am zis ca daca are in ce sa ma asigure, este foarte bine. Daca nu, o sa leg coarda de mine si voi cauta deasupra un punct de asigurare ca sa treaca si Anca. Cosmin a plasat o nuca in dreapta si m-a asigurat. Am plecat echipata cu cateva nuci. M-am ridicat pana la jumatatea saritorii si am incercat mai intai sa gasesc o fisura in care sa plasez o nuca, dar nu am gasit. Pentru ca incepeau sa-mi inghete mainile, am decis sa ma catar fara asigurare intermediara. Am avut curaj sa fac asta pentru ca erau prize foarte bune si pentru ca saritoarea necesita o abordare tehnica. Ma descurc mult mai bine pe pasii de tehnica sau echilibru, decat pe cei care cer forta. M-am catarat asadar cu mainile goale, punand cu grija picioarele pentru a-mi mentine permanent echilibrul. La iesire am folosit pioletii pentru ca zapada era foarte buna. Am urcat apoi pe picioare vreo 15 m si m-am tot uitat dupa un loc unde as putea sa plasez 2 nuci. Am gasit pana la urma pe peretele din dreapta 2 fisuri minuscule, numai bune pentru nucile mele (pe una am blocat-o cu pioletul) si i-am dat Ancai semnalul ca poate pleca. A venit apoi si Cosmin, care a ramas in urma ca sa bage coarda in rucsac.

Am urcat pe picioare inca vreo 20 minute si ma tot intrebam unde este BMC, pe care noi voiam sa ne retragem pana in Pripon. Mi s-a parut de mai multe ori ca vad ceva in dreapta, dar nu era inca BMC. Intre timp, Cosmin ne-a aratat in stanga o formatiune interesanta cu 2 fereste (una mai mica si una mai mare), cunoscuta sub denumirea „Fereastra Urzicii”. Am continuat sa urcam. La un moment dat am vazut in fata mea o poteca pe curba de nivel care traversa valea dinspre dreapta spre stanga. „Asta e !” am exclamat eu. Mai departe in fata era o saritoare destul de abordabila. Pana in platou nu mai era mult (se vedeau deja cornisele). In acel moment am avut o clipa de ezitare – daca sa continuam pe vale pana in platou, sau s-o luam la dreapta pe BMC*. Platoul parea atat de aproape si partea superioara a VU atat de accesibila, incat imi era greu sa ma decid. Mai ca as fi vrut sa catar valea pana sus. Insa nu venisem pregatiti pentru asta. Nu stiam exact ce saritori ne mai asteapta si cat timp ne-ar lua. Cosmin a spus: „ar fi mai bine sa intram pe BMC si fuga acasa !” M-am gandit sa nu „intind prea mult coarda”, asa ca am lasat partea superioara pe alta data.

In jur de 15:15 am facut dreapta. Nu mai fusesem pe BMC iarna, asa ca mi-a fost greu sa recunosc locurile. Am urmat totusi o poteca pe curba de nivel, cu usoare coborari si urcari, asa ca am ajuns fara probleme in V. Priponului. Cerul ne incanta in continuare cu jocul lui de lumini si umbre: V. Cerbului parea sa fiarba, in timp ce Valea Prahovei ne oferea un splendid dégradé de bleo, gri si alb.

Pe Pripon zapada era excelenta. Am coborat pe calcaie pana la locul unde se traverseaza spre stanga. Erau urme de schiuri, probabil de vineri. Imediat ce am traversat spre stanga ca sa coboram in V. Cerbului, am intrat in ceata. Am continuat asa pana dincolo de Poiana Costila. Doar pe ultima portiune din padure am iesit din ceata. Am ajuns cu bine la masina la 8 fara ceva, foarte incantati de tura frumoasa si vremea magnifica de care am avut parte.

In concluzie: desi se anunta vreme rea pentru sambata, iata ca ceata a stat toata ziua pe vale (inclusiv in Brasov), in timp ce deasupra a fost soare si senin. Se pare ca am fost din nou in locul potrivit la momentul potrivit, si asta pentru ca am avut curaj sa facem pariu cu vremea. Asa cum am mai spus, Dumnezeu ii ajuta pe cei curajosi si perseverenti ! Am simtit asta din plin.

PS. Pentru acest weekend s-a anuntat ca vine din nou iarna, si chiar a venit ! La ora la care scriu acest jurnal (duminica 26 martie, ora 14), in Brasov ninge ca-n povesti cu fulgi mari si pufosi.

*Erata: Profu’ de Bucegi (Adi) a vazut pozele si a dat verdictul: de fapt nu am facut dreapta pe BMC, ci pe o ramura a Braului de Sus. BMC era mult mai jos (sub saritoarea unde a urcat Cosmin cap). Am corectat in titlu, dar in povestire am lasat BMC pt ca am descris lucrurile asa cum le-am perceput la momentul respectiv. Multumesc Profesore ! 🙂

Această prezentare necesită JavaScript.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: