Publicat de: Andra Bunea | 02/05/2017

1 mai in Bucegi: Galbenele – Hornul Coamei – Scorusi

Se anuntasera ploi insemnate cantitativ pentru weekendul prelungit de 1 mai. Dar nu a fost asa (a plouat foarte putin in total). Sambata as fi vrut sa merg pe munte, dar prognoza m-a descurajat (se anuntau 18-20 l/mp in Bucegi), asa ca n-am mai iesit. In realitate, a plouat foarte putin abia spre seara. Duminica a plouat marunt aproximativ o ora in cursul diminetii, apoi a fost innorat. Intrucat mai aveam si ziua de luni la dispozitie pentru munte, am stat cu ochii pe prognoza, care se schimba de la o ora la alta. In aceste conditii, mi-am spus „nu ma mai iau dupa prognoza, pentru ca altfel iar ma pacalesc si o sa-mi para rau ca stau in casa”.

Mi-am propus sa ma trezesc luni la 7:00. Daca cerul incepe sa se deschida, atunci ma pregatesc de drum si plec spre Busteni. Cand m-am trezit luni dimineata, cerul se degajase si se vedea Piatra Mare. OK, deci sunt sanse sa se indrepte vremea. Prietenii mei din Brasov erau plecati la catarare la Rimetea, asa ca am mers singura. Am plecat din Brasov la 8:00. Am lasat masina la Caminul Alpin si am plecat pe traseu la 8:35. M-am intrebat: „ce traseu as putea sa fac eu solo ?” Mi-am amintit de „restanta” cu peretele Scorusilor pe care am facut rapel cu Alin pe 28 ian. 2017, dupa ce am catarat Fisura Galbenele. Imi doream foarte mult sa ajung acolo pe lumina ca sa vad cum arata peretele acela interminabil, dar nu am reusit pana acum sa gasesc timp pentru asta.

Aveam deci un plan: voi urca pe Galbenele (1B – insa acum este un fel de 1A pt ca toate saritorile sunt acoperite) pana in Strunga Galbenele, apoi voi continua pe Scorusi pana in BMC (Brana Mare a Costilei), ocazie cu care voi admira si peretele sus-mentionat. Insa planul meu risca sa fie dat peste cap de vreme: in Busteni era ceata densa. Nu m-am speriat – mi-am zis ca ceata o sa ramana pe vale, iar mai sus de refugiul Costila va fi senin. Dar nu s-a intamplat asa. Am urcat pe ceata pana la ref. Costila si am continuat la fel pana aproape de Strunga Galbenele. „Hmm”, mi-am zis eu, „sunt oare pe cale sa pierd pariul cu vremea ?! Nu mi s-a mai intamplat pana acum !”

De-abia vedeam la 10 m. In aceste conditii, nu avea nici un rost sa urc pe Scorusi pentru ca nici macar nu puteam sa vad pe unde merge firul vaii. Un pic mai jos de Strunga Galbenele am vazut o poteca spre stanga (Braul Strungii). Mi-am amintit ca acest brau face legatura intre Galbenele si Hornul Coamei (HC) si serveste de asemenea drept cale de acces catre Fisura Galbenele (eu si Alin nu stiam de el in ianuarie, asa ca am intrat direct de jos). M-am gandit: “daca tot nu am parte de peisaj, macar sa fac ceva tehnic”. Initial nu luasem in calcul HC (1B) pentru ca e foarte tehnic. Prea tehnic pentru un solo ! Pe deasupra, anul trecut in februarie cand l-am urcat prima data in conditii de iarna, am avut cateva emotii pe o bucata verticala cu gheata. Asa ca il exclusesem complet din plan. Insa in momentul in care am vazut ca nu prea am ce face pe Scorusi din motive de ceata, mi-am zis: „ma duc sa vad cum arata HC. Daca nu-mi place cum arata, ma intorc si fac altceva”.

Pe portiunea dintre Galbenele si HC curgeau cateva paraie de apa, semn ca s-a topit accelerat zapada pe sus. Si pe HC curgea apa pe alocuri. Am remarcat imediat ca nu e prea multa zapada. Am urcat un pic si am dat de gheata. Eram mai jos de portiunea verticala de anul trecut. Aici era cat de cat o panta pe care puteam sa urc, dar trebuia sa-mi pun coltarii. Pe Galbenele am urcat fara coltari pentru ca era zapada moale si apoasa. Cu coltari am trecut usor de bucata cu gheata. Am mai urcat putin pe zapada, dupa care am ajuns la portiunea cu gheata de anul trecut. Acum insa gheata nu mai era sticloasa (era topita pe alocuri). M-am uitat bine la saritoarea respectiva si mi-am spus: „cred ca pot s-o fac”. Anul trecut mi se paruse cea mai dificila portiune din tot traseul. Acum nu mi se mai parea asa de dificila. Daca trec de asta, e rezolvata problema.

M-am catarat cu atentie, folosindu-ma de pioletii tehnici (anul trecut nu-i aveam; am urcat cu un singur piolet de tura). Am ocolit bucata cea mai abrupta pe stanca din dreapta. Apoi a trebuit sa revin in fir, unde era doar gheata. Mi-am invins „teama de gheata”, care era un fel de piedica mentala (nu prea imi place catararea pe gheata si prin urmare, nu mi-am dezvoltat tehnica in aceasta directie) si m-am catarat mai departe. Un mare atu a fost faptul ca am avut incredere in echipament: coltarii stateau bine pe gheata, pioletii prindeau si ei bine, deci n-aveam de ce sa ma tem. Am trecut cu bine. Ceea ce nu stiam eu in acel moment era ca urmau zone cu gheata si mai dificile. Acum era mult mai multa gheata decat anul trecut in februarie. Dar succesul de pe bucata care ma speriase anul trecut mi-a dat curaj sa abordez si urmatoarele saritori. Cel mai nasol a fost la una pe care curgea apa. Din fericire, am putut sa pasesc spre dreapta si sa termin catararea pe stanca. Pe masura ce avansam, tot mai putina zapada, tot mai multa gheata si apa. Dar am trecut cu bine peste tot.

Stiam ca mai este o saritoare (in partea superioara) cu un bolovan incastrat. Am ajuns repede la ea si am recunoscut-o. Anul trecut am abordat-o fara rucsac si ne-am bagat in ea cu umarul stang inainte. Acum nu puteam renunta la rucsac. Am scos breteaua de pe mana stanga si am incercat sa ma bag la fel. Dar nu a mers pentru ca nu era zapada suficienta la baza ca sa ma ridic. Asa ca m-am catarat mai intai pe peretele din stanga (erau cateva prize mici pentru coltari), apoi am plasat un piolet mai sus, dupa care m-am intors ca sa intru in fisura cu umarul stang. Am reusit astfel sa trec si de asta. Stiam ca de acolo pana in platou nu mai este nimic dificil. Nu-mi venea sa cred ca am reusit sa catar singura Hornul Coamei !

Dar cea mai mare surpriza am avut-o cand eram aproape de platou. Pe masura ce inaintam, era tot mai multa lumina. „Cred ca se sparg norii si voi avea parte de cer senin” – mi-am zis eu. Intr-adevar, ceata disparea si vedeam la distanta mai mare. Dupa cateva minute a aparut si soarele. Wow ! Ce surpriza ! Cerul se deschidea tot mai mult si am inceput sa vad peisajul. Iata ca perseverenta mea a fost rasplatita ! Am iesit putin spre dreapta pe o brana, ca sa fac poze. Am continuat pe acea branita, in speranta ca voi putea sa vad partea finala a Fisurii Galbenele. Dar nu aveam cum s-o vad pentru ca eram deja deasupra ei. Am ajuns pe creasta din stanga fisurii (cum privesti de jos). Nu aveam de gand sa ma descatar pana in Strunga Umarului, asa ca m-am oprit acolo pentru pauza de masa. Era ora 14. Intre timp, soarele se ascunsese si ceata pusese din nou stapanire pe munte. M-am gandit ca o sa treaca, asa ca nu m-am grabit. Dupa o pauza de 30 minute, am pornit inapoi spre HC, cu intentia de a iesi in BMC. Am urcat putin in ceata, dupa care soarele a invins din nou.

De data asta spectacolul de lumini si culori a fost si mai impresionant. M-am dus spre “promontoriul” de la iesire din Creasta Costila-Galbenele ca sa am vedere panoramica si am facut foarte multe poze. La un moment dat se vedeau Creasta Malinului, Acele Morarului si Bucsoiu in spatele lor. Imi venea sa plang de bucurie ca am parte de peisaje atat de frumoase. A meritat din plin sa vin pana aici !

M-am retras apoi catre BMC si am traversat spre dreapta ca sa intru pe Scorusi. Nu am mai urcat/coborat niciodata pe Scurusi, asa ca nu stiam care e firul principal. Am luat-o la vale un pic mai devreme decat trebuia si am intrat pe firul de langa peretele Scorusilor. Mi-am dat seama de asta, dar nu mai aveam chef sa urc inapoi in BMC ca sa intru pe celalalt fir. Si oricum, eu „pe-aici aveam treaba” (voiam sa vad de aproape peretele pe care am facut rapelul acela interminabil la 10 noaptea). M-am descatarat pe cateva fete destul de abrupte, dupa care am ajuns la un valcel plin cu zapada, care mi-a facilitat inaintarea. Insa la un moment dat m-am blocat: am dat de o zona abrupta, care nu putea fi descatarata. Singura varianta era o traversare un pic expusa pe o stanca cu prize bune, dar usor surplombata. Aveam 2 optiuni: fie urc inapoi in BMC si intru pe celalalt fir, fie incerc aceasta traversare. M-am uitat la stanca si am avut incredere ca pot sa trec. Am stat bine pe picioare si am inaintat cu miscari lente pentru a-mi pastra echilibrul. Din fericire, am gasit prize bune care nu se miscau. De fapt, am incercat tot timpul prizele. Bineinteles ca m-am rugat la Dumnezeu sa ma pazeasca. Am simtit prezenta si protectia Lui prin faptul ca am avut o pace interioara perfecta in timpul traversarii. Nu m-am panicat deloc si am putut sa ma concentrez astfel la ce aveam de facut. A trebuit dupa aceea sa mai descatar cateva portiuni abrupte, dar nu au fost probleme. Am ajuns in cele din urma sub zona in care se face rapel la retragerea din Fisura Galbenele. Am reusit sa identific si directia in care am luat-o noi in ian. (am iesit atunci din linia normala a rapelului), ba chiar am localizat si anoul rosu pe care l-a lasat Alin intr-o clepsidra (ca o a doua asigurare pe langa piton). Am marcat cu albastru linia corecta de rapel si cu rosu linia gresita.

De acolo am ajuns fara probleme in firul principal al Scorusilor. Am descatarat o saritoare care avea pod de zapada sub ea si am traversat apoi spre Strunga Galbenele. Acolo am avut parte de un curcubeu rotund ! In loc sa cobor imediat in firul vaii, am mers un pic pe creasta din stanga, de unde am putut sa fac poze cu HC si Umarul Galbenele. M-am descatarat apoi si am intrat in fir. Am coborat cu grija pentru ca zapada era foarte moale si uda (intram pana la genunchi si chiar mai sus). Insa nu era pericol de avalansa. La 17:40 eram la ref. Costila, iar la 18:20 la masina.

Traseul a durat aproape 10 ore. Dar ce traseu ! Desi am urcat pe ceata, sus am dat de soare si cer senin. Insa cel mai important este ca am reusit sa inchid cercul: am putut sa vad pe lumina peretele care ne-a dat atunci atatea batai de cap !

Această prezentare necesită JavaScript.

Anunțuri

Responses

  1. Ai prins fenomenul Gloria! (Cand ai soarele in spate si umbra ta se proiecteaza pe nori si apare in jurul umbrei tale un curcubeu circular.)


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: