Publicat de: Andra Bunea | 05/06/2017

Catarare in Cheile Turzii (2-4 iunie 2017)

Imi doream de mult timp sa merg la catarare in Cheile Turzii. Faptul ca aveam mai multe zile la dispozitie in mini-vacanta de Rusalii (1-5 iunie) era ocazia perfecta pentru a-mi realiza aceasta dorinta. In plus, se anunta vreme frumoasa (chiar caniculara). Insa nu prea am gasit oameni disponibili (Alin si Cosmin m-au informat ca nu pot veni; Mihai a zis ca vine, dar s-a razgandit), asa ca a trebuit sa caut alternative. Mi-am adus aminte de Sile (un amic din Medias, pe care l-am cunoscut anul trecut in Fagaras, cand coboram din Creasta Arpasel-Vartopel), care ma intrebase de vreo doua ori daca nu vreau sa vin la catarare in Cheile Turzii. De fiecare data spuneam ca e prea scurt sa vin doar pentru weekend.

L-am anuntat ca vreau sa ma catar in Cheile Turzii si l-am intrebat daca poate sa vina. Mi-a spus ca tocmai si-a scrantit o glezna sambata trecuta in Cheile Aiudului si ca nu stie daca va putea sa se catare asa de repede. Si-ar fi dorit si el sa iasa, dar nu voia sa forteze. A ramas sa vorbim in partea a doua a saptamanii si sa decidem ce facem. Miercuri seara m-a anuntat ca nu e nimic grav la glezna si ca poate sa vina cu conditia sa nu forteze (adica sa se catere mai mult secund). Am acceptat imediat si am inceput sa-mi pregatesc bagajul.

Am decis sa mergem de vineri pana duminica si sa pastram ziua de luni pentru odihna inainte de reluarea serviciului. Am plecat din Brasov vineri dimineata. In jur de ora 12 eram deja in campingul din Petrestii de Jos, amplasat langa intrarea vestica. Am lasat masina in camping, ne-am echipat si am pornit spre Chei. Erau asa de multe chestii de facut ! Ne-am propus ca vineri dupa-amiaza sa na cataram doar la escalada pentru incalzire, urmand ca a doua si a treia zi sa facem si trasee de mai multe lungimi de coarda (lc).

Eu mai fusesem in Cheile Turzii in calitate de turist cu multi ani in urma, insa atunci am intrat dinspre satul Cheia (intrarea estica). Mi-a placut foarte mult si mi-am dorit sa revin, mai ales dupa ce m-am apucat de catarare. Sile a fost un ghid excelent in hatisul de trasee din Cheile Turzii (mi-a zis ca sunt vreo 500 de trasee). Mi-a spus ca s-a mai catarat in zona „Turnul Galben” si mi-a propus sa mergem acolo pentru ca este umbra.

O scurta paranteza pentru a prezenta resursele pe care le-am folosit in aceste zile: am avut cu noi topo-ul realizat de Radu Oprea si Radu Schiop (http://www.atmarad.ro/cmsmadesimple/uploads/File/topo_zone_de_catarare/CHEILE_TURZII_ATA.pdf), insa la fata locului am gasit pe cineva care avea cartea lui Dan Anghel „Alpinism si escalada in Muntii Trascau”, din care am facut cateva poze cu telefonul. Schitele traseelor, denumirile si detaliile sunt mai bune in varianta Dan Anghel.

Am ajuns in zona „La Circ si Papagal”, care este chiar inainte de „Turnul Galben”, pe partea stanga a Cheilor, dupa ce treci de podul nr. 3 (cand intri dinspre Petrestii de Jos). Acolo Sile catarase cate ceva si isi amintea ca sunt trasee faine. Zona era insa ocupata de alti cataratori, asa ca ne-am instalat pentru inceput un pic mai in amonte, unde era liber si mai ales umbra.

Ne-am incalzit pe „One by one” (4, 13 m). Eu am pus buclele, dupa care s-a dat si Sile cap cu buclele puse. Am catarat apoi „Sezlong” (6-, 13 m), pe care Sile s-a dat mansa. El a continuat mansa pe toate celelalte trasee pentru ca simtea ca-l doare putin glezna si nu voia sa forteze. M-am catarat dupa aceea pe „Felina obosita” (6, 12 m), denumire pe care nu reuseam s-o retin, asa ca am botezat-o in toate felurile (mai ales „pisica lesinata” !!). A avut cativa pasi interesanti (mai ales cel de sus din surplomba), dar nu prea mi-a placut pentru ca este oblic (merge de la stanga la dreapta). Am trecut apoi la un traseu mai serios: „Jmecher prost”, 6+, 12 m). Acesta avea un pas la mijloc = o surplomba pe care am reusit s-o depasesc prin dreapta. Dupa ce l-a facut si Sile in mansa, m-am dat din nou pe el (in mansa de data asta) si am incercat si varianta din stanga, care e putin mai grea, dar realizabila.

Intrucat intre timp zona din dreapta se eliberase , ne-am mutat acolo. Aici erau trasee mai inalte si mai grele. Ne-am dat pe „Dildo” (6, 22 m) si „Papagal” (5, 15 m). Gradele sunt cele folosite de UIIA (am pus si o poza cu conversia gradelor). Eu sunt obisnuita cu gradele franceze (de tip 6a, 6b…), asa ca eram tot timpul confuza cu privire la gradul real al traseelor. Dar stiam ca nu trebuie sa incerc ceva mai greu de 6+/7-, pentru ca deocamdata asta e gradul pe care pot sa-l fac cap (6a+).

Cand am terminat cu „Papagal” se facuse 18:30. Eram deja obositi si ne era foame, asa ca am decis sa lasam restul traseelor pe ziua urmatoare. Ne-am retras spre camping, unde am mancat, am facut dus si am instalat cortul. Ne-am intalnit acolo cu baietii care se catarau deja in zona „Papagal” cand am ajuns noi, asa ca am stat la povesti pana tarziu. Pe la 11 si ceva am mers la culcare. A doua zi aveam de gand sa facem „Creasta Sansil” pe varianta directa (3B, 6-, 4lc).

Ne-am trezit devreme ca sa plecam cat mai repede si sa evitam astfel arsita zilei. Nu prea ne-a iesit (am inceput catararea la 9:30) pentru ca in momentul in care am ajuns in a doua lungime, soarele dogorea deja cu putere. A fost totusi bine ca am plecat devreme, pentru ca altfel am fi stat la coada. Dar asa, am fost prima echipa in traseu. Cand eram deja la jumatea primei lungimi, a mai aparut o echipa de 3 persoane, care a trebuit sa astepte. Mi-a placut foarte mult catararea aeriana pe care o ofera acest traseu. Nu mi s-a parut nimic dificil din punct de vedere tehnic. Erau vreo doi pasi in prima lungime (unul in prima treime si unul in diedru), dar nu puneau probleme pentru ca erau prize din belsug. Pe langa asta, era o abundenta de pitoane (eu nici nu le-am asigurat pe toate pentru ca erau prea dese). Dupa a doua lungime am ajuns pe creasta, unde sunt mai putine pitoane, asa ca am asigurat si la colturi de stanca. Am terminat catararea in 3 ore, dupa care ne-a mai luat vreo jumate de ora sa coboram pe poteca abrupta si friabila din padure.

Am mers inapoi in camping sa mancam si sa ne odihnim, urmand ca dupa-amiaza -cand se mai domoleste canicula- sa mergem din nou in zona „Papagal” si sa facem celelalte trasee. La ora 17 am pornit din camping si in jur de 17:30 am ajuns la perete. Ne-am zis ca nu mai avem nevoie de incalzire pentru ca ne incalzisem dimineata pe Creasta Sansil, asa ca ne-am dat direct pe doua trasee de 6+: „Pinochio” si „Gepeto” (ambele de 20 m). „Gepeto” mi s-a parut un pic mai dificil decat Pinochio (un fel de 6++). Baietii care se catarasera inaintea noastra acolo spuneau acelasi lucru. La dreapta lui „Gepeto” era un traseu de gradul 7 („Figaro”). Nu intentionam sa-l fac cap, insa mi-am zis ca ar fi bine sa-l incerc in mansa. Asa ca am pus mansa de sus cand am urcat pe „Gepeto”. L-am incercat in mansa, atat eu cat si Sile, dar nu ne-a iesit pasul de plecare. Eu am ocolit apoi prin stanga (am intrat in „Figaro” din „Gepeto”) si am revenit in traseu deasupra pasului dificil. Am urcat un pic, dupa care am dat din nou de un pas dificil, asa ca am renuntat. Ne-am retras spre camping obositi, dar foarte multumiti de ce am reusit sa facem in a doua zi de catarare.

Pentru a treia zi ne propusesem sa facem dimineata varianta cu tunel din Coltul Sansil (3B, 6, 2 lc), care este foarte faimoasa. Dupa aceea intentionam sa mergem din nou la escalada in zona Papagal si Turnul Galben, apoi sa ne retragem spre camping in jur de 14-15 pentru ca voiam sa plecam spre casa dupa-amiaza. De data asta am fost mai rapizi si am inceput catararea la 9:00. Insa tot nu am scapat de caldura: imediat ce am ajuns in prima regrupare, ne-a luat in primire soarele, care ardea deja la ora 10 dimineata.

Prima lungime nu a avut nici un pas dificil. A fost insa un pic neplacuta pentru ca erau multe balarii pe stanca. Traseul merge oblic spre stanga, in directia grotei. Prima regrupare este pe un prag cu stanca si iarba, un pic mai jos de grota. Pe peretele din dreapta sunt 2 pitoane si 2 spituri. Noi nu intentionam sa vedem grota, asa ca am mers mai departe spre tunel. A doua lungime consta dintr-o urcare verticala de vreo 2 m (acolo este pasul traseului), apoi o traversare oblica spre dreapta, dupa care se trece pe langa o grota mica (unde se desprinde varianta care urca in creasta) si se mai traverseaza putin spre dreapta. Pasul de la inceputul celei de-a doua lc mi s-a parut destul de tehnic (as zice un 6+). Traversarea spre dreapta este bine asigurata cu pitoane. Acolo nu e nimic dificil din punct de vedere tehnic. Odata ajunsa sub tunel, l-am recunoscut imediat. Ne-am regrupat in cele 2 spituri prevazute cu verigi rapide, am facut cateva poze si apoi ne-am pregatit de rapel. In descrierea traseului apare un rapel de 20 m in tunel, urmat de un rapel de 40 m la iesirea din tunel spre poteca din padure. In realitate, noi am facut un rapel de vreo 45 m la iesirea din tunel (am avut la noi o coarda de 60 m si o semi-coarda de 50 m). Acolo am ajuns intr-o zona foarte abrupta si nu am vazut nici o poteca. Mi-am pus o intrebare simpla: ce face un alpinist care are coarda, cand se afla intr-un teren abrupt ?! Raspuns: face rapel !! Asa ca am ochit un copac mai zdravan si am pus semi-coarda pentru rapel. Am rapelat vreo 20 m printre copaci si tufisuri intr-o zona in care nu am fi putut sa coboram pe picioare. Am iesit in poteca de retragere, la vreo 5 m mai sus de intersectia cu poteca principala din Chei. A fost chiar mai bine asa (ca am facut inca un rapel) pentru ca nu a mai trebuit sa coboram poteca abrupta si friabila pe care ne-am retras in ziua precedenta. Intreaga actiune (din momentul in care am inceput catararea primei lungimi si pana am terminat ultimul rapel) ne-a luat 3 ore.

O mica paranteza legata de varianta cu tunel: mi-a placut foarte mult, atat datorita peisajului deosebit de frumos pe care il ofera, cat si datorita rapelului spectaculos din tunel. Mi-a dat impresia ca suntem niste cautatori de comori porniti intr-o aventura pe crestele muntilor. Recomand acest traseu din toata inima: cred ca este un „must do” pentru cei care merg la catarare in Cheile Turzii.

Dupa ce am revenit „la sol”, am mers din nou spre zona in care ne-am catarat in primele doua zile. Initial voiam sa ne cataram in zona „Turnul Galben”, insa era foarte multa lume in poteca, ceea ce ne deranja. Ne-am intors in zona „Papagal”, unde mai erau 2 trasee de nivelul nostru: „Beri-Beri” (6+, 20m) si „Rata” (6-, 20m). Intrucat nu prea ma mai simteam motivata sa ma dau pe un 6- dupa ce catarasem in ziua precedenta 2 trasee de gradul 6+, mi-am zis ca ar fi bine sa ma bag direct pe „Beri-Beri”. Am reusit sa catar partea de jos si sa asigur primul spit; apoi inca un pic si l-am asigurat pe al doilea, insa dupa aceea am dat de greu. Nu a fost doar un pas dificil, ci o succesiune de pasi. Al treilea spit era sub un tavanel lat de vreo 20 cm. Ca sa ajung la el, trebuia sa fac o miscare foarte intinsa (la acest pas sunt avantajati cataratorii inalti). A trebuit sa-mi construiesc miscarea prin folosirea unor prize intermediare. Dar nu aveam nimic la mana stanga, asa ca am cazut in coarda. In acel moment, un tip care se catara in stanga noastra (un foarte bun catarator din Turda, care cunoaste bine traseele din Chei), mi-a spus ca am la stanga o rigleta laterala. Am folosit acea priza si am ajuns sa prind ranga de sub spit, in care m-am tinut cu o mana in timp ce asiguram cu cealalta. A urmat insa un pas si mai dificil. Ca sa depasesc tavanelul, am folosit o inversa de sub acesta, m-am impins bine in picioare si am prins o priza buna de deasupra. Am continuat apoi la echilibru pe prize mici, dar macar nu mai eram in surplomba. Am fost foarte bucuroasa cand am ajuns la top. Sile s-a dat pe prima jumatate a traseului, dupa care a renuntat pentru ca era obosit. L-am mai catarat eu o data in mansa pentru ca voiam sa exersez miscarile, insa tot dificil mi s-a parut. Mai sa fie ! Asta e cel putin 7-, daca nu cumva chiar 7 ! Am impresia ca traseele de escalada din Cheile Turzii sunt sub-cotate (am auzit si alte persoane spunand acelasi lucru). Chiar daca a fost extrem de greu, acest traseu mi-a lasat un gust bun (dorinta de a persevera pentru a reusi trasee mai dificile).

Dupa ce am terminat cu „Beri-Beri”, am simtit ca nu mai am energie. Aveam bratele obosite si ma dureau degetele. Se pare ca mi-am atins limitele in cele trei zile de catarare. Dar a fost foarte fain si mi-a placut sa ma catar intr-o zona noua. La 14:30 ne-am retras din Chei, la 15:00 am ajuns in camping si la 16:00 am pornit spre casa. Dupa o scurta pauza in Medias, am pornit spre Brasov la ora 18. I-am multumit lui Sile pentru companie. A fost un ghid foarte bun si un secund excelent, dornic sa invete si sa avanseze.

Din fericire, DN13 a fost liber, asa ca am ajuns acasa la 20:15. Astazi (luni 5 iunie) a fost o zi de relaxare completa. Cand m-am trezit dimineata, am constatat ca ma dor antebratele si omoplatii, asa ca am renuntat la intentia de a merge in Bucegi. Ma declar foarte multumita si incantata de iesirea in Cheile Turzii, acest paradis al cataratorilor ! Pacat ca este asa departe si nu pot sa merg mai des. Sper sa ajung din nou la toamna, cand este mai placut sa te cateri pentru ca nu mai este asa de cald.

Această prezentare necesită JavaScript.

 

 


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: