Publicat de: Andra Bunea | 25/06/2017

Catarare la Tamina (24 iunie 2017)

Nu am mai iesit la catarare de 3 saptamani (de la incursiunea in Cheile Turzii), si asta din cauza vremii. M-am bucurat sa vad ca se anunta vreme buna in weekend, pentru ca nu mai suportam sa stau in casa. Nu doar vreme buna, ci canicula. Mi-am zis: „incepe sezonul de catarare la Tamina”. Faleza de catarare de la Tamina este preferata mea pe timp de vara pentru ca este umbrita si racoroasa (e in padure). Am vorbit in timpul saptamanii cu mai multi prieteni si se parea ca vom fi 5, dar sambata dimineata am aflat ca 3 nu mai pot sa vina si a ramas doar Cosmin. M-am bucurat ca vine si ca am astfel cu cine sa ma catar. Intentionam de asemenea sa inaugurez noua mea pereche de espadrile* (celelalte s-au rupt la varf).

Nu am fost prea matinali, mai ales ca in zona plouase vineri seara. Am ajuns la perete la 12 (am facut in jur de 30 minute pana la cascada Tamina si inca vreo 10 minute prin padure pana la perete). Am mers direct la Faleza Mare (cea cu grota), pentru ca acolo sunt multe trasee care ne plac. Eram singuri la faleza si ne gandeam ca va fi la fel toata ziua. Insa din fericire nu a fost asa. Chiar in momentul in care incepeam sa ne incalzim pe primul traseu, au aparut cativa bucuresteni (vreo 7 in total).

Ne-am incalzit mai intai pe traseul 18 „Comptine d’un autre été” (5a, 10m), un traseu foarte usor, care urca pe o fisura. Eu am pus buclele, dupa care s-a dat si Cosmin cap. Cosmin mi-a spus de la bun inceput ca nu e intr-o mare forma (de altfel nici eu dupa pauza de 3 saptamani). De aceea, el a si propus sa o luam sistematic – adica sa incepem cu 5a. Dupa ce am terminat cu fisura, ne-am dus mai sus, unde ceilalti se instalasera deja si voiau sa se incalzeasca. Stiind ca in zona sunt doar 2 trasee usoare (un 5b si un 5c), am negociat cu ei sa ne lase si pe noi sa ne dam pe unul dintre ele. Ne-am dat pentru inceput pe traseul 40 „Easy go” (5c, 12 m), mai intai eu si apoi Cosmin. Ne-am mutat apoi in dreapta si ne-am dat pe 41 „Gosip” (5b, 12 m).

Era racoare si umbra, exact ceea ce ne puteam dori intr-o zi caniculara. M-am felicitat pentru inspiratia de a veni la Tamina. Nu se daduse inca nimeni la Tamina anul acesta: erau panze de paianjeni pe trasee 🙂

Obiectivul meu la Tamina (ramas restant de anul trecut) era „More than a feeling” (6b, 20 m). Mi-as fi dorit sa-l incerc cap, dar dupa felul in care m-am miscat pe cele 2 trasee din apropiere (5b si 5c), mi-am dat seama ca nu-mi va iesi. Insa daca tot eram acolo, mi-am zis ca nu strica sa-l incerc mansa, asa ca l-am catarat in mansa, asigurata de Cosmin. M-am cam luptat cu el (pauza de 3 saptamani s-a dovedit a fi prea lunga), dar eram bucuroasa ca sunt acolo si ca ma pot catara. Era un antrenament excelent, care imi deschidea si mai mult apetitul pentru catarare.

Cosmin nu a dorit sa se dea mansa pe „More than a feeling”. Anul trecut se daduse pe el cap, insa acum nu era in forma. Nu avea nici o motivatie sa-l faca in mansa. In aceste conditii, am decis sa ne retragem, multumiti ca am putut sa ne antrenam un pic la umbra. La 5 fara 10 am inceput coborarea spre cascada Tamina. Dupa ce am traversat firul de apa care curge din canion, Cosmin s-a oprit la peretele din dreapta (Cascada – Centru) si m-a intreabat: „aici nu era cumva un 6a ?” „Ba da, este un 6a”, i-am raspuns eu. Este vorba de 13. „Fat boy slim” (11 m). Mi-am amintit ca incercasem acest traseu in mansa in urma cu vreo 5 ani (la prima mea iesire in zona – eram atunci cu Razvan-Luminosu, Traian-Gratiosu’ si Iosif).

Cosmin m-a intrebat: „Daca nu te grabesti, am putea sa mai stam putin ca sa-l cataram ?” „Da, bine-inteles” i-am zis eu. Timp era berechet, asa ca ne-am echipat din nou si am trecut la treaba. De data asta a pus Cosmin buclele. S-a dus foarte precis pe cateva prize mici la inceput si mai mari in a doua parte. Eu imi aminteam ca plecarea era dificila (imi daduse bataie de cap acum 5 ani). Ma temeam ca voi avea din nou probleme, dar nu a fost cazul. Am reusit sa-l fac si chiar mi-a placut pentru ca este foarte tehnic (catarare pe fata stancii, fara surplombe).

Dupa ce am terminat cu asta, ne doream sa mai facem ceva. I-am propus lui Cosmin sa ne dam pe traseul 5c din dreapta (14. „Dirty dancing”, 10 m). M-am dus eu cap, apoi Cosmin. La dreapta fata de „Dirty dancing” mai erau 2 trasee 5c. Nu aratau prea grozav (in a doua jumatate merg pe o fata cazuta umeda si friabila). Insa ne-am spus ca merita sa lucram pasul de plecare din traseul 15 („Caprioara caprioasa”). Pe acest traseu lipseste primul spit (se pare ca l-a luat cineva…), asa ca intrarea in el era un pic mai grea decat un 5c obisnuit (se merge pe prize foarte mici). Dar am reusit si ne-a placut.

Odata terminat si pasul acesta, ne-am strans echipamentul si am luat-o la vale. Era 18:30. A fost o zi superba la catarare. I-am multumit lui Cosmin pentru ideea excelenta de a ne opri la faleza de langa cascada. Fara cele 2 trasee de acolo, antrenamentul ar fi fost parca neterminat. Simt ca am mult de lucru anul asta la Tamina, asa ca de-abia astept sa ma intorc !

* Este vorba de La Sportiva Tarantule. Am optat pana la urma pentru acest model pentru ca le pot folosi si in turele de alpinism (nefiind foarte tehnice, sunt mai comode si deci mai usor de suportat in turele de mai multe lungimi de coarda).

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: