Publicat de: Andra Bunea | 02/07/2017

Valea Seaca a Costilei – Hornul Central – BMC – Pripon (1 iulie 2017)

Tura de sambata 1 iulie 2017 este o versiune adaptata a traseului din nov. 2016, propus de Cosmin: urcare pe Tap, traversare la stanga pe Brana cu Jnepeni si catararea Hornului Ascuns (1B) din peretele nordic al Coltului Malinului. N-am mai reusit atunci sa cataram Hornul Ascuns din lipsa de timp, asa ca am continuat in sus pe Tap. Insa dorinta de a face traseele din peretele nordic al Coltului Malinului a ramas. Intrucat sambata asta se anunta vreme buna, Cosmin m-a intrebat joi dimineata daca sunt interesata sa reluam planul cu Hornul Ascuns. A adaugat la lista si Hornul Central (2B), pentru ca avea chef sa catere ceva mai serios.

I-am spus ca ma intereseaza si ca vom discuta vineri seara detaliile turei. Intre timp am studiat explicatiile lui Walter Kargel din cartea „Muntii Bucegi: drumetie, alpinism, schi” si am ajuns la concluzia ca accesul cel mai rapid spre Hornul Central (HC) este prin Valea Seaca a Costilei (VSC). Stiam de aceasta vale, o si identificasem vizual recent, dar nu am avut inca ocazia sa o parcurg. Mi-am dat seama ca acum este momentul propice sa o abordam. Cand am vorbit cu Cosmin vineri seara, i-am propus sa urcam mai degraba pe VSC in loc de V. Tapului (pe care eu am fost deja de 4 ori). Fiind vorba de un traseu inedit, Cosmin a acceptat imediat.

Sambata dimineata la 6:40 am pornit din Brasov in formatie de 3 (ni s-a alaturat Andrei, cu care eu nu mai iesisem pe munte, dar il stiam de la sala de catarare; Cosmin insa mai iesise cu el). Am lasat masina in drumul de Gura Diham, ne-am echipat si am pornit pe traseu la 7:25. Stiam din descrierea lui Kargel ca VSC (1B, 3 ore) incepe din poteca Vaii Cerbului si urca pana la Brana cu Jnepeni de la baza Coltului Malinului. Pentru a gasi intrarea, ne-am folosit de harta de la p. 66: odata ajunsi pe V. Cerbului, am lasat in urma pe stanga V. Malinului, urmata imediat de V. Verde, care este strajuita in dreapta de Sentinela Vaii Verzi. Dupa Sentinela (tot pe stanga cand urci pe V. Cerbului), mai sunt 2 tancuri: Coltul Prapadit si Coltul Tapului. Intre acestea este intrarea spre VSC.

Ne-a fost destul de usor sa gasim VSC dupa ce am identificat cele 2 tancuri sus-numite. Am parasit poteca marcata cu banda galbena si am coborat spre stanga. Am traversat firul sec al V. Cerbului si am urcat in zig-zag prin padure catre valea din fata noastra. In jur de 8:35 eram deja la intrarea in VSC. Ne-am mirat ca ne-a luat asa de putin de la masina. Accesul este destul de simplu atunci cand cunosti reperele. Am facut o scurta pauza, in care am mancat si ne-am echipat cu ham, bucle si anouri. La 9 am pornit pe vale, care in prima parte nu era deloc seaca (era umeda, plina de balarii si copaci adusi de viituri). Am ajuns imediat la o saritoare umeda si ingusta, pe care am ocolit-o prin dreapta. Am continuat pe firul vaii acolo unde se putea, insa am ocolit prin dreapta sau stanga saritorile inalte, spalate si umede.

Dupa aproximativ o ora am depasit zona de padure si am ajuns in a doua parte a vaii, care se deosebea foarte mult de prima: stancoasa, uscata si cu putina vegetatie. Abia aici am simtit ca suntem intr-adevar pe o vale seaca. A doua parte a vaii este un 1B corect – as zice asemanatoare ca grad de dificultate cu V. Bucsoiului. Ne-a oferit probleme de catarare diverse, care ne-au pregatit de minune pentru cele 3 lungimi de coarda (lc) din Hornul Central. Majoritatea saritorilor se pretau la o catarare prin sprait. Am intalnit insa si un horn foarte ingust, pe care l-am catarat printr-un ramonaj de mare finete.

Pe masura ce avansam, se vedea din ce in ce mai bine peretele nordic al Coltului Malinului. Peisajul era de o frumusete rara – poate si pentru ca eram prima data in acest loc si descopeream o fateta inedita a Bucegilor. Ne-a placut foarte mult valea si ne-am felicitat pentru ideea de a aborda acest traseu de acces spre Hornul Central. Pe langa asta, datorita expunerii ei nordice, am avut sansa sa urcam mai mult la umbra.

In jur de 11:30 am ajuns pe Brana cu Jnepeni si am facut o pauza de masa generoasa. Noi estimasem ca urcarea pe vale ne va lua 2 ore; in realitate, ne-a luat 2 ore jumate. Brana este destul de larga la intrarea in Hornul Central. Atat hornul, cat si brana erau umbrite, asa ca ne-am bucurat sa fim intr-un asemenea loc in ziua in care in Brasov se anuntase cod portocaliu de canicula. La un moment dat a inceput sa bata vantul. A trebuit sa pun o bluza pe mine pentru ca imi era frig.

Iata acum descrierea lui Kargel (p. 124): Hornul Central (2B, 3 lc, 2 ore)

La capatul superior al Vaii Seci a Costilei se ridica peretele nordic al Coltului Malinului, brazdat de 3 hornuri: primul (cel din stanga) este fara nume, urmat de Hornul Central si in dreapta Hornul Ascuns. Peretele este marginit in stanga de Creasta Malinului, iar in dreapta de Muchia de Sus din Creasta Frumoasa. La baza peretelui, Brana cu Jnepeni face legatura intre V. Malinului si V. Tapului. In ciuda gradului indicat oficial (2B), traseul prezinta dificultati mult mai mari, cu un pasaj de gradul V la trecerea surplombei din lungimea a doua. Hornul iese in Varful Coltului Malinului.

Stiind ca a doua lc este mai dificila, am convenit cu Cosmin sa plec eu cap pe prima lc, el pe a doua si din nou eu pe a treia. La 12:15 am inceput catararea, care ne-a luat fix 2 ore. Pe Brana cu Jnepeni am identificat 2 pitoane: unul in stanga, in care s-a asigurat Cosmin si unul mai spre dreapta, in care s-a asigurat Andrei. Am pus o bucla in pitonul in care era asigurat Cosmin si am pornit in sus pe fisura. Nu am mai gasit nici un piton pana in regrupare, care era la vreo 20 m mai sus, pe o branita. Probabil ca prima lungime se catara de obicei pe asigurari mobile. Nefiind grea, nu mi s-a parut periculos s-o catar fara nici o asigurare suplimentara pana in regrupare. De mentionat ca aveam la noi espadrilele, insa nu le-am folosit pe prima lc pentru ca terenul era destul de usor.

Odata ajunsa in regrupare, l-am adus mai intai pe Andrei si apoi pe Cosmin. Din regrupare se vedea destul de bine dificultatea din a doua lc, despre care vorbeste Kargel. Catararea se face pe o fisura, care nu este suficient de larga pentru a face ramonaj; cam pe la jumatea ei este o mica surplomba, care te obliga sa te cateri mai mult pe peretii laterali. Cosmin si-a pus espadrilele si s-a pregatit de atac. I-am sugerat sa nu se catere cu rucsacul, pentru ca are sanse mari sa se intepeneasca in fisura. I s-a parut o idee buna, asa ca i l-a pasat lui Andrei. Eu l-am asigurat pe Cosmin, in timp ce Andrei a facut poze.

Cosmin s-a descurcat foarte bine in pasul dificil. Espadrilele i-au fost de mare ajutor, iar faptul ca s-a catarat fara rucsac a fost intr-adevar un lucru bun. Ne-a spus ca traseul este asigurat foarte bine, inclusiv sub surplomba, unde esta plasata o nuca imensa. Le-am multumit celor care au lasat-o acolo, si am lasat-o si noi pentru a fi de folos generatiilor viitoare. Dupa ce a regrupat (a gasit un piton si a mai plasat 2 nuci intr-o fisura), Cosmin l-a asigurat mai intai pe Andrei, care s-a chinuit destul de mult sa treaca cu rucsacul prin fisura. Am urmat apoi eu. M-am intepenit cu rucsacul inca de la bun inceput. Catararea in sine nu mi s-a parut dificila, insa rucsacul m-a incomodat foarte mult. Poate ar fi fost mai bine sa tragem rucsacii sus cu coarda, lucru pe care Cosmin l-a sugerat la un moment dat. Am rasuflat usurata cand am ajuns in regrupare.

M-am odihnit putin, dupa care am pornit in a treia lc. Vazuta de jos, parea destul de larga si abordabila, asa ca am decis sa urc cu rucsacul in spate (desi baietii imi sugerasera sa li-l las lor). Dupa prima portiune, am vazut mai sus un horn super-ingust, similar cu fisura de mai jos, asa ca am renuntat la rucsac (l-am agatat cu o bucla in primul piton). Am continuat cu miscari atente si am reusit sa trec cu bine de fisura. Partea de sus era mult mai usoara. M-am tot uitat dupa o regrupare, dar nu am gasit nimic, asa ca am urcat pana pe varf si am asigurat la 2 bolovani. I-am adus imediat pe baieti si am savurat impreuna peisajul: de la stanga la dreapta se vedeau Coltul, Strunga si Umarul Galbinele, V. Scorusilor, Brana Mare a Costilei (BMC), Releul de pe Costila, partea superioara a V. Malinului, continuarea Crestei Malinului cu faimosul Dintre dintre Colti, partea superioara a V. Tapului, cabana Omu’ in departare si Creasta Morarului. Era o vedere panoramica exceptionala, care incununa frumusetea unui traseu parcurs in premiera. In timp ce admiram peisajul, am observat o echipa care cobora pe Scorusi si 2 echipe care se catarau pe Creasta Costila-Galbinele.

Dupa o pauza de masa si de poze, am strans corzile si am coborat neasigurati prima portiune din Creasta Malinului. Cand am ajuns la locul unde creasta se ingusteaza (inainte de Dinte), a inceput sa bata foarte tare vantul. Cosmin a spus ca prefera sa se asigure; negasind nici un piton in zona, l-a asigurat Andrei la un colt de bolovan. Intre timp, eu am luat-o inainte si am vrut sa vad daca se poate traversa fara asigurare. Am parcurs cu bine creasta ingusta de dinainte de Dinte si am ajuns la o traversare foarte expusa (acolo se merge pe latura din dreapta a Dintelui). Am vazut un piton plasat in stanca pe la jumatea traversarii si mi-am plasat zelbul in el. Zona este verticala, insa cu prize bune pentru maini si picioare. Asigurata cu zelbul, m-am uitat daca am prize suficiente ca sa continui traversarea neasigurata. Prize erau din belsug, asa ca mi-am scos zelbul si am continuat spre dreapta cu miscari atente si precise. In partea cealalta a Dintelui (la baza lui) era un piton. De acolo nu mai era nici o dificultate pana in V. Tapului. Cosmin imi spusese ca exista 2 puncte de asigurare in traversare. E foarte bine ca sunt acolo. Daca stanca este uscata, se poate traversa si fara asigurare, dar daca e umeda, este vital sa te asiguri.

In jur de 4 fara un sfert am ajuns in Tap si am inceput traversarea BMC catre Pripon. Am ales aceasta varianta de retragere pentru ca era cea mai usoara din punct de vedere tehnic si pentru ca ne scotea tot in Poiana Costila. Toate celelalte variante prezentau inconveniente: pe Malin era inca zapada, asa ca o coborare fara coltari ar fi fost periculoasa; traversarea BMC spre Creasta Vaii Albe si Brana Aeriana era prea lunga si ne scotea foarte departe de masina; de urcat in platou si coborat pe V. Alba nici nu se punea problema. Traversarea catre Pripon mi-a convenit foarte mult si datorita peisajului: imi place intotdeauna sa revad aceasta zona din Bucegi. De data asta mi-a placut chiar mai mult pentru ca am avut ocazia sa revad doua „prietene” dragi, pe care le-am vizitat recent pe zapada: V. Urzicii si V. Caprelor. Si pentru Cosmin a fost o surpriza placuta „revederea” cu V. Urzicii. BMC trece chiar pe sus saritoarea imensa pe care a catarat-o el asigurat (a recunoscut-o imediat). Am fost amandoi uimiti sa constatam ca atunci nu se distingea deloc BMC, astfel incat am confundat-o cu Braul de Sus (pe care ne-am retras). A fost randul meu sa fiu uimita cand am traversat V. Caprelor (arata cu totul altfel decat pe zapada). Le-am povestit baietilor despre „expeditia” din aprilie si despre superba „expozitie de sculptura” din partea superioara. V. Caprelor este uscata acum, asa ca am pus-o pe lista pentru o abordare in conditii de vara.

Coborarea pe Pripon nu ne-a pus deloc probleme. Eram insa asa de obositi si de infometati, incat pe la 17:20 ne-am oprit pe Cerb aproape de hornul de la intrarea pe V. Caprelor si am mancat ce mai aveam prin rucsac. Ne-am intalnit cu cateva grupuri care coborau de la Omu’, inclusiv un alergator montan din Bucuresti, care se antrena pentru maratonul 7500.

Pa masura ce coboram spre Poiana Costila, se facea tot mai cald. Cum o fi fost in oras, daca pe munte era canicula la ora 19 ?! Ce bine ca ne-am refugiat pe munte intr-o asemenea zi. La 19:30 am ajuns la masina, obositi, dar foarte incantati ca ne-am realizat obiectivul. I-am multumit lui Dumnezeu pentru protectie si pentru bucuria de a fi din nou pe munte. Dependenta este prea puternica, nu ma pot lasa de acest „drog” !!

Această prezentare necesită JavaScript.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: