Publicat de: Andra Bunea | 23/07/2017

Galbenele – Rosculet – Fisura Galbenelelor (22 iulie 2017)

De traseul Rosculet (3B, 5 lc) din Umarul Galbenele am auzit prima data de la Mihai Sava pe 28 ianuarie a.c., cand mergeam cu Alin sa cataram Fisura Galbenele (3A). Mihai ne spunea atunci ca el si Andrei Holban au catarat Rosculet in conditii de iarna si ca e un traseu foarte frumos. Am aflat recent de pe roclimbs (http://roclimbs.ro/Ruta.aspx?ID_Ruta=233) ca Mihai si Andrei au reamenajat traseele Rosculet si Fisura Galbenele (FG).

L-am sunat imediat pe Mihai ca sa aflu detalii. Mi-a spus ca au reamenajat Rosculet la urcare (au pus cate 2 spituri in fiecare regrupare, plus inca 2 spituri pe lungimea 3) si FG la coborare (au pus cate 2 spituri in regrupari si vreo 2 spituri in zonele unde o cadere a capului ar fi foarte periculoasa). I-am spus ca intentionez sa merg pe Rosculet cat de curand ca sa-l descopar. Mihai mi-a recomandat sa ma retrag in rapel mai degraba pe FG in loc de Fisura Scorusilor (pe care ne-am retras eu si Alin in ian.) pentru ca acum are regrupari sigure si se preteaza la rapel.

Inarmata cu aceste informatii, am pus traseul Rosculet pe lista mea scurta. Sambata trecuta nu am putut sa ies pe munte pentru ca a plouat. Sambata asta se anunta vreme buna, asa ca am stabilit cu Cosmin sa iesim. Ramasese sa ne decidem daca mergem in Crai (unde Cosmin a propus Muchia Bondarului) sau in Bucegi (unde eu vanam sus-numitul traseu). Pana la urma prognoza meteo a inclinat balanta in favoarea Bucegilor. Ma bucuram si in acelasi timp nu-mi venea sa cred ca i-a venit randul lui Rosculet atat de repede ! Vineri seara Andrei C. si-a confirmat prezenta si am refacut astfel echipa de acum 3 saptamani, cand am urcat toti 3 pe Hornul Central din Coltul Malinului. Cosmin a avut insa o problema si s-a retras in ultimul moment, asa ca am ramas doar eu si Andrei. Andrei ma intreba sambata dimineata daca mai mergem. Intrucat eu propusesem traseul si eram foarte motivata sa-l fac, am ramas la planul initial. „Da, mergem !” i-am spus eu. Am mers si am avut parte de o tura extraordinara.

Am lasat masina la Caminul Alpin si am plecat pe traseu la 8 fara 10. Am luat cu noi o semi-coarda de 50 m, 9 bucle, espadrile, anouri si carabe. Asigurari mobile nu am luat (erau la Cosmin si nu i le-am mai cerut sambata dimineata); insa nu am avut nevoie de ele. In timp ce urcam prin padure, l-am sunat pe Mihai Sava ca sa-i mai cer cateva detalii despre Rosculet. Mi-a spus ca prima lungime se urca pe picioare (nu sunt pitoane, insa nici nu este nevoie de asigurare pentru ca nu e verticala). Se ajunge apoi intr-o regrupare generoasa, unde vom gasi 2 spituri puse de ei. Pasul traseului (6- conform lui Mihai; 6 spre 6+ dupa parerea mea) se afla chiar la inceputul LC2. Mi-a explicat ce asigurari mai gasim pe teren si mi-a recomandat din nou sa facem rapel pe FG la intoarcere. I-am multumit pentru informatii si i-am spus ca ma simt privilegiata sa le primesc chiar de la cel care a reamenajat traseul. I-am spus de asemena ca ii voi da un feedback la final.

La 9:20 am ajuns la refugiul Costila, unde nu era nimeni; erau insa lucruri lasate inauntru – semn ca sunt cataratori in zona. Dupa o pauza de 15 minute, am pornit spre Galbenele, unde am catarat fara asigurare toate saritorile. Pe masura ce ne apropiam de Strunga Galbenele, se profila tot mai clar in fata noastra Umarul Galbenele, acest perete impunator cu alura de cetate fortificata. Dintre toate, FG se vedea cel mai bine. Dupa tura epica din 28 ianuarie (detalii aici: https://andrabunea.wordpress.com/2017/01/29/fisura-galbenelelor-in-conditii-de-iarna-28-ian-2017/), am devenit fascinata de ea: nu ma satur sa o privesc si sa o fotografiez !

La 11:45 am ajuns la intrarea pe Braul Strungii (este la stanga un pic mai jos de Strunga Galbenele). Acolo ne-am oprit ca sa mancam. Un nor mare si amenintator pusese stapanire pe Creasta Costila-Galbenele. A inceput sa sufle vantul si sa se raceasca. Asta m-a bucurat – macar nu o sa murim de cald ! Din fericire, norii au ramas in zona pe toata durata traseului, ceea ce pentru noi a fost benefic (am fost tot timpul la umbra). Ar fi fost foarte neplacut sa ne bata soarele in cap toata ziua. Andrei si-a exprimat ingrijorarea cu privire la ploaie. Am consultat din nou prognoza. Site-ul viewweather indica senin toata ziua, insa aplicatia pe care o foloseste Andrei indica nori incepand cu ora 12 (asta se adeverea !) si ploaie de la ora 15. Insa eu m-am agatat de ce spune viewweather si am propus sa continuam. „Daca incepe sa ploua, ne putem retrage prin rapel” l-am asigurat eu. Nu puteam concepe ca am venit pana la intrarea in traseu si acum sa renunt. Curajul si perseverenta mi-au fost rasplatite: pana la urma a plouat putin in jur de 15:30 – 16, a tunat un pic, dupa care s-a inseninat. Deci inca un pariu cu vremea castigat !

In jur de 12:30 am pornit pe brana spre intrarea in Rosculet. Am ajuns pana in FG, care se vedea atat de bine in fata noastra. De acolo, noi trebuia sa urcam spre dreapta. Ne-am uitat inca o data pe explicatiile date pe roclimbs (le aveam salvate in telefon) si am pornit. Am urcat in zig-zag pe cateva stanci si praguri de iarba, am traversat putin spre dreapta si am ajuns relativ usor la regruparea de la baza LC2. Am vazut imediat cele 2 spituri batute recent. Andrei a amenajat asigurarea, in timp ce eu m-am uitat in zona ca sa descopar linia traseului. Am vazut in dreapta regruparii o zona usor surplombata si mi-am dat seama ca acela este pasul traselui. Nu mi s-a parut foarte greu. Am vazut si 2 pitoane ruginite (unul mai jos si altul mai sus, la distanta de 1 m). M-am catarat relativ usor pana la al doilea piton. Insa dupa ce l-am asigurat, am incercat mai multe prize ca sa trec mai departe. Negasind imediat prizele potrivite, am obosit si am stat un pic in coarda sa ma odihnesc. Cand am repornit, am folosit direct prizele bune si am trecut mai departe fara probleme. „Deci asta e pasul traseului ?!” m-am intrebat eu mirata. Nu e cine-stie-ce ! „Hm, deci o sa fie usor” mi-am zis, insa nu a fost chiar asa. Am mai urcat putin si am ajuns la o mica platfoma cu jnepeni. Nevazand nici un piton in zona, am asigurat la jnepeni.

Mai departe nu-mi era clar pe unde merge traseul. In stanga mea era o fisura verticala care parea catarabila; un pic mai la dreapta era o alta linie de catarare (o fisura arcuita spre stanga). Ca sa ma lamuresc, am scos din nou telefonul si m-am uitat la schita. Traseul era la dreapta fisurii verticale. Am inceput sa ma catar cu mare atentie (pentru ca zona era foarte friabila) si am ajuns la un piton. Excelent ! Deci sunt pe linia traseului. Am mai urcat putin si am vazut inca un piton, pe care trebuia sa il asigur cu stanga, dar nu ajungeam la el. Trebuia sa ma mai ridic putin in conditiile in care totul era extrem de friabil si nu aveam prize bune. „Sper sa nu cad !” mi-am spus eu. Am reusit pana la urma sa ma ridic prin miscari de echilibru si am asigurat. Pentru mine aici a fost pasul traseului !

Putin mai sus era inca un piton. L-am asigurat si pe acela, dupa care m-am oprit putin ca sa fac poze cu coarda si asigurarile. Am observat spre dreapta miscare in Strunga Coltilor: erau 5 persoane care tocmai iesisera din V. Coltilor si se pregateau sa coboare spre Galbenele. Am mai continuat putin pe o zona inclinata foarte friabila si am ajuns in regrupare, care e pe peretele din dreapta. Spre stanga se vedea o fasie de iarba descendenta care ducea spre FG. Dupa ce l-am adus pe Andrei, am ramas legata in coarda si m-am dus putin spre stanga ca sa fac poze cu FG vazuta din acel unghi. Am descoperit ca branita respectiva permite trecerea din Rosculet in FG si invers.

Andrei imi comunicase deja inca de la inceputul traseului ca vrea sa mearga el cap pe LC3. Odata ajunsi aici, si-a reiterat intentia. M-am bucurat sa vad ca nu a renuntat intre timp si l-am incurajat ca va face fata: „LC3 are gradul 5, asa ca o sa te descurci”. LC3 incepe cu un horn, la baza caruia sunt 2 pitoane in dreapta (unul jos si unul mai sus). Noi l-am asigurat doar pe cel de sus; celalalt ni s-a parut inutil (banuiesc ca aceste 2 pitoane constituie vechea regrupare). Pe partea din stanga hornului mai era un piton, pe care Andrei l-a asigurat destul de usor. Dupa ce a trecut de el, m-a anuntat ca e un spit in horn pe partea dreapta. Conform descrierii, nu mai era nici o asigurare pana la platforma de deasupra hornului. Acolo urma inca un horn de vreo 10 m, bine asigurat si el (2 pitoane si un spit). Abia deasupra celui de-al doilea horn este regruparea la 2 spituri. Lui Andrei i-a fost un pic greu sa vada regruparea din prima pentru ca spiturile aveau culoarea stancii. Dar pana la urma le-a gasit si m-a adus si pe mine.

Cand eram la baza celui de-al doilea horn din LC3 a inceput sa picure. Andrei m-a intrebat ce facem. I-am zis: „deocamdata doar picura, nu e cazul sa ne ingrijoram”. Insa cand am ajuns langa el in regrupare, a inceput sa ploua usor. „N-ar fi mai bine sa ne retragem in rapel ?” m-a intrebat el. „Cum sa ne retragem cand suntem asa de aproape de final ?!” am raspuns eu. Eu eram in continuare optimista ca vom reusi sa terminam traseul. M-am rugat la Dumnezeu sa alunge ploaia si am continuat. Asigurata de Andrei, am plecat imediat in LC4, care este cea mai usoara din tot traseul. Se urca mai intai pe o burta care da in creasta, apoi se avanseaza printr-un horn ingust si se ajunge la regruparea de pe platforma finala. Pe aceasta lungime se creaza un pic de frecare. Din acest motiv am prelungit asigurarea cu un anou de 80 cm si am plasat in el dispozitivul reverso in mod auto-blocant. L-am adus imediat pe Andrei si ne-am pregatit de rapel (LC5) pana in Strunga Umarului. Pana sa ne dam jos espadrilele, s-a oprit ploaia. Nici macar nu ne-a udat prea tare. Ar fi fost pacat sa renuntam la final. Peisajul panoramic oferit de acest loc este ametitor. A meritat din plin sa venim pana aici.

Ne-am echipat cu pantofii de trekking, am facut cateva poze si ne-am pregatit de rapel. De mentionat ca regruparea din care se face rapel catre Strunga Umarului este amenajata cu 2 spituri si 2 cordeline portocalii, care permit un rapel dirijat spre Strunga, astfel incat sa se poata recupera usor coarda. O mica problema ar putea aparea iarna, daca zapada acopera regruparea. Insa acest inconvenient va fi rezolvat usor daca cei care vor parcurge traseul in conditii de iarna se vor documenta suficient si vor tine minte ca ultima regrupare este pe platforma de la capatul LC4.

In jur de 15:30 am inceput rapelul (LC5). Am facut totul ca la carte: noduri la capetele corzii si prusic fixat pe coarda. Am pornit eu prima pentru ca stiam cum sa ajung in Strunga Umarului. Am avut parte de un moment dificil in momentul in care am ajuns la sol si a trebuit sa intru pe hornuletul ascendend care duce spre Strunga Umarului: acolo este o zona unde pamantul a luat-o la vale. Trebuie mare atentie pentru ca o alunecare inseamna cadere in gol spre FG. Constienta de acest lucru, i-am spus lui Andrei ca ramanem in rapel pana ajungem in Strunga Umarului (adica traversam asigurati zona friabila cu pamant). Am inaintat cu atentie si am incercat sa ma cocot in horn fara sa ating zona unde se surpase pamantul. Nu mi-a fost prea usor si chiar am glumit: „Nu stiam ca mai este un pas in LC5 !” Urcarea hornului final nu a fost dificila, dar a fost incomoda pentru ca mi s-a intepenit rucsacul. Dar am terminat totul cu bine si mi-am plasat zelbul in regruparea din Strunga Umarului.

Pana sa vina Andrei, am facut poze cu partea din V. Scorusilor care se vede prin Strunga Umarului si cu caderea verticala din FG. Ma uitam in jos si nu-mi venea sa cred ca am putut sa urc asa ceva in ianuarie. Noroc ca am urcat ultima lungime pe intuneric si nu se mai vedea haul de sub noi ! 🙂

Am respectat sugestia lui Mihai si am coborat in rapel pe FG. Era mai rapid si mai sigur decat rapelul spre Scorusi. Cu 2 semi-corzi de 60 m sunt suficiente 2 rapeluri. Cu o coarda de 60 m se rezolva din 4. Avand o semi-coarda de 50 m, noi am avut nevoie de 5. Am facut mai intai rapel pana in ultima regrupare de sub Strunga Umarului (se afla pe stanga pe sensul de urcare). Am gasit destul de usor cele 2 spituri batute recent de baieti. Am identificat de asemenea spitul plasat de baieti chiar inainte de ultima bucata (acolo unde se traverseaza spre dreapta si se intra apoi la stanga in hornul final). Al doilea rapel ne-a dus pana la urmatoarea regrupare, care e pe partea dreapta in sensul de urcare. Al treilea rapel se termina in apropiere de branita pe care o descoperisem eu mai devreme (care face legatura intre FG si Rosculet). Intrucat urma o zona destul de accidentata (greu de descatarat) pana la urmatoarea regrupare (care e tot pe partea dreapta), am decis sa facem un rapel intermediar intr-un spit din dreapta. Din fericire, spitul era prevazut cu cordelina, asa ca nu a fost nevoie sa las veriga rapida pe care o luasem cu mine just in case. Am ajuns astfel la urmatoarea regrupare prevazuta cu 2 spituri. Am lansat cel de-al 4-lea rapel, cu speranta ca va fi si ultimul. Daca am fi avut o semi-coarda de 60 m, am fi ajuns cu bine in apropiere de Braul Strungii. Insa noua ne-au lipsit exact 5 m ca sa depasim o saritoare inalta si ingusta, care nu se putea descatara. Asa ca am mai facut un rapel intr-un piton din dreapta prevazut cu o codelina galbena. Mihai mi-a spus ulterior ca acel piton era pe partea stanga, insa el l-a scos destul de usor si s-a gandit ca e mai bine sa-l bata pe partea dreapta; asa ca l-au batut bine si au lasat si o codelina in el ca sa fie reperat mai usor. Am ajuns inapoi in Braul Strungii in jur de 17:30. Ne-am retras apoi pe Galbenele, unde am facut rapel pe cele 2 saritori inalte si spalate.

In concluzie: urcarea pe Rosculet si coborarea in rapel pe FG ne-au luat 5 ore. A fost un traseu superb, relativ usor tehnic, insa un pic dificil datorita caracterului friabil al stancii. Am avut parte de o bucurie si o satisfactie greu de exprimat in cuvinte. Dupa ultimul rapel l-am sunat pe Mihai ca sa-i impartasesc impresiile mele. A fost si el de acord ca Rosculet este un traseu superb datorita peisajului. Ba inca mi-a facut oferta de nerefuzat de a merge si iarna la coltari si pioleti tehnici. Youpee ! Incep deja sa fac lista de trasee pentru iarna viitoare !

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: