Publicat de: Andra Bunea | 21/08/2017

Incursiune de vara pe V. Caprelor (20 august 2017)

Am urcat prima data pe V. Caprelor (1B) pe 8 aprilie a.c. in conditii de iarna (https://andrabunea.wordpress.com/2017/04/09/expeditie-in-bucegi-pe-v-caprelor-8-apr-2017/). M-a fascinat atunci „expozitia de sculptura” din partea superioara a vaii (doua formatiuni stancoase care seamana cu personaje plasate pe cate un soclu) si mi-am dorit foarte mult sa catar aceasta vale si pe uscat. Ocazia s-a ivit weekendul acesta: Andrei C. m-a anuntat ca este liber duminica si ca o sa vina in tura cu o ruda de-a lui (Sergiu).

Stiam deja din aprilie ca V. Caprelor nu se poate aborda direct din V. Cerbului (are la intrare o saritoare uriasa, de gradul IV). Accesul se face prin V. Priponului, dupa care se traverseaza spre stanga pe Braul Priponit. Dupa ce le-am aratat baietilor hornul inalt si inabordabil de la baza vaii, am continuat spre Pripon, care debuteaza de asemenea cu o saritoare imensa. Accesul spre Pripon nu se face prin saritoarea din firul vaii, ci se ocoleste prin dreapta: se mai urca putin pe V. Cerbului, apoi se face stanga pe langa o fosta stana si se ajunge intr-o zona mai putin abrupta.

Intotdeauna am privit cu teama si respect saritoarea inalta de la baza Priponului. In aprilie am catarat-o prin stanga pentru ca zapada acoperea in mare parte spatiul imens de la baza ei. Insa acum intentionam sa ocolesc prin dreapta pentru ca stiam (auzisem de la altii) ca partea inferioara a Priponului nu se catara. Ne-am apropiat totusi de saritoare cu intentia de a o vedea mai bine. Am inceput chiar sa discutam pe care parte am putea urca mai usor. Ceea ce ne-a dat curaj a fost faptul ca aveam la noi tot echipamentul de catarare + semicoarda de 50 m.

Abordarea prin stanga parea foarte dificila (stanca este inalta si spalata), asa ca ne-am repliat spre dreapta. Dupa ce am pus la pamant tufele de urzici care blocau accesul, ne-am apropiat de stanca si am observat ca sunt prize bune pentru catarare. In plus, am descoperit un piton la baza saritorii – semn ca pe aici se catara de obicei. Am decis asadar sa o cataram asigurati. Ne-am echipat si am trecut la treaba. Eu am urcat cap si am pornit fara rucsac. Aveam espadrilele la mine, asa ca mi le-am pus pentru a ma misca mai usor.

Dupa ce am asigurat pitonul de jos, m-am saltat destul de usor pe bolovanul de deasupra. De mentionat ca pitonul are o ureche foarte mica, in care nu incape orice fel de caraba. Din fericire, buclele pe care le folosesc eu (Simond) au carabe destul de subtiri, asa ca a incaput. Am ajuns apoi la un bolovan incastrat in partea de sus, a carui depasire constituia pasul lungimii. Am gasit sub bolovan o clepsidra, asa ca am plasat un anou si m-am asigurat inainte de pas. Am reusit apoi sa ma ridic cu cateva miscari de ramonaj si de opozitie. In partea de sus era iarba si pamant, in care nu prea aveam incredere, insa am reusit pana la urma sa trec. M-am uitat imediat dupa un piton, fiind convinsa ca predecesorii nostri au plasat un punct de asigurare in zona. Am vazut un piton destul de sus imediat in dreapta deasupra bolovanului, dar era greu de ajuns la el. Nu prea stiam ce sa fac. M-am mai uitat putin prin zona si am observat un pic mai sus pe dreapta (la 4-5 m) un piton prevazut cu cordelina rosie. I-am cerut lui Andrei coarda si m-am dus pana acolo. L-am asigurat mai intai pe Sergiu; am recuparat apoi rucsacii, dupa care l-am asigurat pe Andrei.

Eram foarte bucuroasa ca am depasit aceasta saritoare si ca fac ceva inedit, la care nici nu am visat: sa catar partea inferioara a V. Priponului. Am strans echipamentul si am pornit mai departe, dornici sa vedem ce ne mai rezerva valea in continuare. Ne-a rezervat cateva saritori dificile, insa le-am depasit pe toate fara asigurare. Am avut parte si de un „bonus” dulce: era multa zmeura in zona, la care ursul nu ajunsese pentru ca terenul e foarte accidentat; asa ca ne-am oprit destul de des si ne-am infruptat din ea.

Am urcat mai intai pe cativa bolovani accesibili, dupa care am ajuns la o saritoare inalta si dificila. Din fericire, am descoperit ca are o fereastra in partea stanga, asa ca am trecut destul de usor. Urmatoarea saritoare inalta si spalata parea abordabila prin stanga. Eu am inceput sa ma catar, insa a trebuit sa ma straduiesc putin ca sa trec. Baietii au preferat sa ocoleasca prin dreapta pe o branita de iarba. Am continuat sa ne cataram pe cateva saritori de dificultate medie, astfel incat ne intrebam daca a meritat sa evitam ocolirea din dreapta. Ca si timp e clar ca nu a meritat – probabil am fi ajuns mai repede in punctul unde se desprinde spre stanga Braul Priponit, insa a meritat din punctul de vedere al explorarii unui traseu nou. M-am bucurat sa parcurg pe uscat in premiera partea inferioara a Priponului, pe care as cota-o cu 1B. Partea superioara este insa mult mai usoara si este cotata pe buna dreptate cu 1A. I-am incurajat pe baieti, spunandu-le ca daca am facut fata aici, pe V. Caprelor nu vom avea nici o problema. Si asa a fost.

Odata ajunsi la intersectia cu poteca de ocolire din dreapta, am vazut imediat o poteca spre stanga. Am mers putin pe ea si am observat ca un fir merge in sus (asta e poteca de ocolire a saritorilor de pe Pripon), in timp ce un alt fir merge inainte pe curba de nivel. Poteca este bine conturata, asa ca am mers mai departe cu incredere. Am facut in jur de 10 minute din Pripon pana in V. Caprelor. Ca sa intram in firul vaii, a trebuit mai intai sa ne descataram pe niste radacini de copaci. Nu se putea avansa direct si nici in sus pentru ca panta era destul de mare si nu oferea prize suficiente pentru o traversare.

Odata ajunsi in firul vaii, am constatat ca ne asteapta o saritoare foarte inalta (20-25 m). Dupa o scurta pauza, am decis sa ocolim saritoarea prin dreapta pe cateva praguri de stanca si iarba. Aceasta bucata mi s-a parut cea mai dificila din toata valea. Ne-am catarat cu mare atentie si am iesit cu bine deasupra saritorii. De acolo inainte nu a mai fost nimic dificil. Au fost cateva saritori greute, dar cu atentie si concentrare le-am depasit pe toate fara asigurare. De fapt, nu am vazut nici un piton in zona. Probabil ca se pot asigura cu mobile in caz de stricta necesitate. Insa noi nu am avut nevoie sa ne asiguram.

Dupa o ora de urcare am intersectat si recunoscut imediat Brana Mare a Costilei (BMC). Peisajul era deosebit de frumos: am admirat tot timpul vizavi de noi Creasta Morarului si Acele. Dupa ce am mai luat un pic in inaltime, se vedeau de asemenea Bucsoiu si cabana Omu. Ne asteptam sa vedem si capre (ca doar eram pe valea lor !!) si nu am fost dezamagiti: mai sus de BMC am intalnit foarte multe (eu am numarat 12). Catararea pe firul V. Caprelor ne-a luat in jur de 2 ore si jumate cu tot cu pauze.

Le spusesem baietilor inca de jos ca doresc sa vizitez din nou „expozitia de sculptura”, asa ca m-am uitat dupa ea in partea superioara. Am pornit spre stanga un pic mai devreme decat trebuia, insa am reusit pana la urma sa gasesc zona in care se afla cele 2 formatiuni stancoase cu aspect de sculpturi. Le-am fotografiat din toate unghiurile si m-am bucurat foarte mult sa fiu din nou acolo. In plus, cerul senin dadea un farmec aparte „expozitiei”.

Cand au ajuns baietii, s-au molipsit si ei de entuziasmul meu si au spus ca sunt intr-adevar niste opere de arta ale naturii, care merita fotografiate si aratate generatiilor viitoare. Dupa o scurta pauza in zona „expozitiei”, am pornit mai departe. Am mai urcat cateva stanci si am ajuns in platou la ora 16. Releul de pe Costila se vedea in fata noastra atat de aproape si atat de impunator. Baietii spuneau ca nu l-au mai vazut niciodata asa de aproape. Eu l-am mai vazut de cateva ori si parca nu ma mai impresioneaza asa de mult.

Decisesem deja inca de dimineata ca vom cobora pe Brana Aeriana, pe de o parte pentru ca Andrei dorea sa invete bine traseul (a mai fost o data pe acolo la urcare si s-a cam ratacit), iar pe de alta parte pentru ca Sergiu nu mai fusese deloc, deci merita sa descopere. Am coborat agale de pe platou spre Hornul lui Gelepeanu. Am intalnit si salutat un grup de 2 barbati si o fetita de 10 ani, care urcasera pe Galbenele si Scorusi. Odata ajunsi pe Creasta Vaii Albe, am mai facut o pauza de masa, dupa care am inceput coborarea (era in jur de ora 17).

Ne-am descatarat foarte usor pe Creasta Vaii Albe si pe Brana Aeriana (stanca uscata ne-a ajutat). Dupa cateva poze cu peretele imens al Vaii Albe, am pornit mai departe. Cu o singura exceptie (cand am deviat eu de la traseu), am gasit destul de usor poteca de coborare spre Valcelul Stancos. In jur de 18:45 eram la refugiul Costila. Intrucat aveam masina in drumul de Gura Diham, am pus la cale o inginerie care sa ne scoata cat mai usor si cat mai repede la masina: am coborat pe poteca pana in zona unde sunt fixate pe stanca placi cu numele unor alpinisti decedati; acolo am luat-o in jos prin padure, stiind ca vom intersecta astfel traseul marcat cu triunghi rosu. Odata ajunsi pe triunghi rosu, am luat-o la stanga spre Poiana Costilei, apoi la dreapta pe banda galbena spre drumul de Gura Diham. La 20:10 am fost la masina, iar la 21:00 acasa in Brasov.

In concluzie: a fost o tura superba, plina de peisaje inedite. Am catarat pentru prima data pe uscat atat partea inferioara a Priponului, cat si V. Caprelor (mai putin prima saritoare uriasa de la intrare). Am avut parte de o vreme superba si de multa racoare. Si m-am bucurat foarte mult sa revad „expozitia de sculptura”, pe care o recomand cu entuziasm tuturor. Este adevarat ca accesul spre V. Caprelor este un pic dificil (datorita ocolirii prin Pripon), insa valea in sine este usoara (as zice un 1B lejer), iar „expozitia de sculptura” de sus merita tot efortul !

Această prezentare necesită JavaScript.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: