Publicat de: Andra Bunea | 04/09/2017

Furcile lui Baticu la inceput de septembrie (2 sept. 2017)

 

Furcile (4A) se afla in peretele Galbenele si este “primul traseu clasic de perete al Bucegilor, deschis de Nicolae Baticu, D. Popescu si I. Trandafir in 1935. Intrarea se face din Hornul Coamei, din care se urca o treapta stancoasa pentru a atinge marea brana de piatra care conduce la stanga pana la verticala Furcilor.”  (W. Kargel, „Muntii Bucegi: drumetie, alpinism, schi” p. 118).

Acest traseu era de mult timp pe lista mea. Incepusem sa ma documentez si incercam sa gasesc o persoana cu care sa fac echipa. Cel mai bine (ma gandeam eu) ar fi sa merg cu cineva care a mai parcurs traseul, pentru ca orientarea pe primele 2 lungimi este destul de dificila atunci cand nu cunosti. Din fericire, Mihai Sava a fost liber sambata si am avut astfel cu cine sa merg. Mihai mai fusese pe Furci, asa ca am gasit omul potrivit. Vremea ne-a fost si ea favorabila: nu a mai plouat de vreo 10 zile si a fost cald, deci am gasit Furcile in conditii excelente.

Am pornit la 7 din Brasov si la 8 fara 10 de la Caminul Alpin. Dupa o pauza copioasa la refugiul Costila, in care ne-am intersectat cu mai multe echipe, am pornit mai departe spre Galbenele. Valea era uscata, asa ca am urcat fara probleme toate saritorile de pe firul principal. Ca de obicei, Umarul Galbenele trona impunator in fata noastra.Imaginea lui ma copleseste. Acum (dupa ce am parcurs principalele trasee din Umar), ma fascineaza si mai mult. Sambata am avut parte de un bonus: pe primele 3 lungimi din Furci am avut un prim plan superb asupra Umarului, dintr-un unghi care m-a facut sa-i apreciez si mai mult alura impunatoare.

Dupa aproximativ o ora de urcare pe Galbenele, am ajuns la intersectia cu Hornul Coamei, care porneste abrupt spre stanga. Am urcat agale saritorile inalte si umede din partea inferioara a Hornului, bucurandu-ne ca suntem la umbra. In jur de 11:30 am ajuns pe platforma de la baza intrarii in prima lungime de coarda (lc) din Furci. Este vorba de a doua platforma destul de evidenta care se poate observa pe Hornul Coamei cand privesti din firul V. Galbenele. Un alt semn care indica intrarea in Furci sunt cele 2 pitoane prevazute cu cordelina rosie batute in peretele din stanga.

Am facut din nou o pauza consistenta, in care am mancat, ne-am echipat si am facut poze. Era foarte placut sa ascultam zgomotul naturii si sa ne bucuram de peisaj. Fisura Galbenele era atat de aproape, si ca de obicei – parea atat de scurta ! Maxim 50 m !! Asa zicea Alin in ian. 2017, cand am catarat-o impreuna. In realitate, are vreo 180 m inaltime si ne-a apucat noaptea pe ea !

La ora 12 am trecut la treaba. Mihai a mers cap pe primele 2 lungimi pentru ca stia bine linia traseului. Prima lc debuteaza cu un pas dificil (7-), care poate fi ocolit daca mai urci putin pe Hornul Coamei si traversezi apoi spre stanga. Insa Mihai a spus ca prefera sa catere pasul respectiv pentru ca l-a mai catarat si stie cum sa-l abordeze. L-am sustinut in aceasta initiativa pentru ca doream si eu sa descopar cat de dificil e pasul. Cu miscari precise si rapide a asigurat primul piton, dupa care s-a deplasat spre stanga vreo 2 m si a asigurat un alt piton, care e cu aproximativ 50-60 cm deasupra liniei pe care sunt plasate cele 2 pitoane de la intrare. A traversat in continuare spre stanga cu miscari de felina pentru a-si pastra echilibrul. A mers apoi destul de repede si dupa cateva minute a strigat “regrupat”.

M-am echipat si am plecat. Pasul de la plecare mi s-a parut foarte dificil. M-am chinuit un pic sa trec, dar cand am vazut ca nu reusesc, m-am prins de cordelina ca sa nu cad. Odata ridicata la nivelul pitonului, mi-a fost greu sa scot bucla (coarda ma tragea spre stanga, creand astfel o tensiune care bloca bucla). A trebuit sa ma opintesc putin ca sa reusesc. M-am ridicat apoi la pitonul de deasupra si am recuperat urmatoarea bucla (usor de data asta), dupa care am intrat pe traverseul spre stanga. Din fericire, Mihai nu m-a asigurat strans, pentru ca altfel m-ar fi scos de pe prize si as fi cazut (pendulat) destul de urat (urmatoarea asigurare era destul de departe). Am ajuns cu bine in regrupare. Dupa cateva poze, Mihai a plecat in a doua lc. A coborat mai intai vreo 2 m, dupa care a traversat din nou spre stanga. S-a miscat destul de repede si a strigat “regrupat”.

M-am echipat si am pornit. Descatararea nu mi-a pus probleme, insa traversarea spre stanga din a doua lc mi s-a parut foarte dificila. Aveam prize foarte mici atat la maini, cat si la picioare si trebuia sa am grija sa nu cad, pentru ca as fi pendulat destul de nasol. Am ajuns la singura asigurare de pe lungime si am recuperat bucla, dupa care m-am miscat din nou cu mare atentie pentru a nu-mi pierde echilibrul. Am rasuflat usurata cand am ajuns in regrupare. Nu-mi plac deloc traversarile in zone abrupte si expuse, dar n-am avut incotro. A trebuit sa trecem prin asta ca sa ajungem in lungimile verticale.

Am facut din nou cateva poze, dupa care care Mihai m-a intrebat daca vreau sa merg cap pe lc 3. Am scos telefonul si am citit descrierea lc3 (http://roclimbs.ro/Ruta.aspx?ID_Ruta=226), ca sa stiu ce ma asteapta daca ma duc cap. I-am spus ca e ok si ca o sa ma descurc. M-am echipat si am inceput sa ma catar. Primul piton este destul de sus, dar asta nu pune probleme pentru ca sunt prize suficiente. Este insa o catarare pe conglomerat, adica pe prize mici. Dupa ce am asigurat primul piton, am mai urcat putin si l-am asigurat si pe al doilea. In acel moment m-am uitat cu atentie la surplomba si am observat ca este cam friabila (asa cum spune si descrierea). Am ocolit asadar prin stanga, insa am facut greseala sa ocolesc prea mult. A trebuit sa revin apoi in hornul de deasupra surplombei printr-o traversare delicata pe prize foarte mici. Aici a fost pasajul cel mai dificil (pentru mine) din tot traseul. Am continuat apoi pe un horn frumos, cu prize bune si pitoane suficiente. Am ajuns la o platforma, in dreapta careia porneste alt horn. Stiam din descriere ca aici este regruparea, dar nu vedeam pitoanele. Acestea erau intr-adevar jos pe platforma (si nu pe perete, asa cum ne-am astepta). Am amenajat regruparea si i-am dat lui Mihai semnalul sa plece.

Dupa pozele de rigoare, Mihai m-a intrebat daca vreau sa merg cap si pe lungimea 4. Am citit din nou descrierea si am vazut ca nu e nimic greu, asa ca m-am dus. Hornul se catara destul de usor prin miscari de opozitie, sprait si ramonaj. M-a incomodat putin rucsacul, dar m-am descurcat pana la urma. La un moment dat hornul se bifurca: acolo am luat-o prin dreapta. Am mai urcat putin si am ajuns la platforma de piatra catre stanga, care debuteaza cu un “picior de lemn” (se trece printr-o firida, unde ori te ghemuiesti, ori traversezi pe picioare, tinandu-te cu mainile de prizele din firida). Am trecut cu bine de firida, m-am ridicat apoi in picioare si am mai avansat cativa metri. M-am uitat dupa 2 pitoane ca sa fac regruparea, insa nu am vazut decat unul (celalalt era un pic mai inainte intr-o fisura si nu se vedea decat daca te uitai unde trebuie). Cum eu nu l-am vazut, am trecut mai departe si am dat de un piton cu inel plasat in alta fisura, iar deasupra lui inca un piton. Neavand altceva la dispozitie, am asigurat si pitonul de sus si am amenajat regruparea la aceste 2 pitoane. Cand a venit Mihai, mi-a aratat cel de-al doilea piton pe care eu l-am ratat si a reamenajat regruparea acolo.

Mihai a plecat cap pe ultima lc (a cincea), care debuteaza cu un pas mai taricel (6+) si continua cu o traversare spre dreapta catre hornul final. Dupa ce a asigurat pitonul de deasupra pasului, Mihai s-a ridicat pe un prag de piatra si a traversat spre dreapta fara sa mai asigure pitonul care e un pic mai sus in stanga, pentru a nu crea frecare. A avansat cu grija pana in horn si a asigurat abia acolo. Hornul final nu are foarte multe asigurari, insa nu este nevoie pentru ca prizele permit o catarare naturala foarte frumoasa. Am avansat si eu destul de repede pe aceasta lungime si am respirat usurata ca am terminat cu bine traseul. Era in jur de 4 fara 10. Iesirea din Furci intersecteaza iesirea din Creasta Costila-Galbenele, dupa care se urca pe picioare pe o muchie si se ajunge pe Coama de Piatra (platforma pe care o avem in stanga atunci cand iesim din Hornul Coamei).

Dupa o scurta pauza la iesirea din lc 5 (in care ne-am dat jos hamul si ne-am strans echipamentul), am urcat spre Coama de Piatra, unde ne-am propus sa facem o pauza mai consistenta. Era multa lume pe BMC si pe Creasta Vaii Albe. Mihai a propus sa coboram pe Scorusi pentru ca era varianta cea mai rapida (alternativa era Creasta Vaii Albe si Brana Aeriana). Ne-am miscat foarte repede pe Scorusi, am traversat apoi Strunga Galbenele si am continuat pe firul principal al Galbenelelor. Am avansat foarte repede si pe Galbenele (am descatarat toate saritorile), iar la 6 si 10 eram deja la refugiul Costila. Dupa o scurta pauza, in care am povestit putin cu cataratorii care erau pe-acolo, am pornit la vale. Nu ne-am grabit foarte tare pe ultima bucata (pana la Caminul Alpin) pentru ca resimteam deja oboseala acumulata. Am ajuns cu bine la masina la 7 si 10, bucurosi ca am petrecut inca o zi superba la catarare in Bucegi. I-am multumit lui Mihai pentru companie si ne-am retras in siguranta spre casa.

In concluzie: Furcile sunt o ruta superba ! Sunt foarte incantata ca am reusit in sfarsit sa ajung pe acest traseu clasic al alpinismului romanesc. Am o admiratie deosebita pentru N. Baticu si contemporanii sai, care au facut premiera cu un echipament foarte limitat fata de ce avem noi astazi. Ma simt onorata sa umblu pe urmele marilor alpinisti romani, deschizatori de trasee in Bucegi. Am beneficiat de conditii foarte bune (am prins Furcile uscate, ceea ce este mai degraba o raritate) si de o companie excelenta. Pe langa asta, datorita expunerii nordice a traseului, am fost tot timpul in umbra. Cu alte cuvinte, am ajuns acolo la momentul potrivit !

Va invit acum sa vizionati cateva imagini din Furci. Multumesc Mihai pentru filmulet !

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: