Publicat de: Andra Bunea | 10/09/2017

2 trasee intr-o zi: Hornul Ascuns si Coman (9 sept. 2017)

Sambata 9 sept. plecat-am 2 din Brasov (eu si Cosmin) sa cataram Hornul Ascuns (HA) din Coltul Malinului, cu acces prin Tap. Hornul s-a lasat foarte usor cucerit, astfel ca la 12:10 eram deja in creasta Malinului. Ne-am uitat unul la altul si am zis: „Asta a fost tot ?! Si acum ce facem ?!” Intrucat Strunga si Umarul Galbenele erau atat de aproape, am propus sa „tragem o fuga” pana acolo si sa cataram traseul Coman (sau muchia N-E a Umarului Galbenele), pe care eu am fost acum 5 saptamani. La inceput Cosmin a ezitat putin („nu te deranjeaza sa mergi inca o data pe acest traseu asa de curand ?!”), insa pana la urma a acceptat propunerea si am reusit astfel performanta de a face 2 trasee intr-o zi !! Gasiti detaliile mai jos.

Prima parte a traseului de sambata (Hornul Ascuns, 1B, 2lc) a fost o reeditare (reusita de data asta) a turei din 19 noiembrie 2016, cand am pornit cu Cosmin sa cataram HA in conditii de iarna (https://andrabunea.wordpress.com/2016/11/20/catarare-mixta-pe-v-tapului-si-coborare-pe-malin-19-nov-2016/). Am urcat atunci tot pe Tap, insa conditiile de mixt ne-au intarziat destul de mult. In plus, am catarat si saritoarea inalta (numita Priponul Tapului), pe deasupra careia trece Brana cu Jnepeni. La ora 13:45 de-abia terminam de catarat saritoarea. Ne-am dus apoi spre HA pe brana, dar am inaintat cu greu printre jnepeni pentru ca era multa zapada proaspata. In cele din urma, am renuntat sa mai cataram HA, care nu era in conditii tocmai ideale pentru o abordare de iarna (multa zapada nestabilizata). Ne-am propus atunci sa revenim o data pe uscat ca sa-l facem in conditii de vara, dupa care vom incerca din nou o abordare de iarna.

Intrucat nu aveam planuri foarte ambitioase pentru sambata asta, am decis sa mergem in Coltul Malinului sa cataram HA pe uscat. Am plecat la 7 din Brasov si la 8 fara 10 din drumul de Gura Diham (am urcat pe banda galbena). Ne-am miscat foarte repede, astfel ca la 9:15 eram deja la intrarea pe V. Tapului (1B). Am inaintat cu grija pentru ca in partea de jos saritorile erau umede. La 10:15 eram la baza saritorii inalte, insa am decis s-o ocolim prin dreapta pe brana. Am continuat apoi spre stanga si am ajuns la baza Hornului Central (pe care l-am catarat pe 1 iulie a.c.) la ora 11:00. Ne-am oprit acolo pentru o pauza. Locul este foarte placut (ferit de vant) si ofera un prim plan superb asupra Coltilor Morarului.

La 11:15 am pornit spre HA, care este imediat in dreapta fata de Hornul Central cand privesti spre peretele N-E al Coltului Malinului. Zona era umeda si friabila, asa ca ne-am legat in coarda si am urcat asigurati. Aveam espadrilele la noi, dar nu le-am folosit pentru ca terenul era ud si pamantos. Cosmin a pornit cap pe prima lungime. Dupa vreo 3 m pe horn, a gasit un piton pe stanga si a asigurat. A mai urcat vreo 5 m si a mai gasit un piton (tot pe stanga). A trecut apoi de pasul traseului (un bolovan incastrat, care se ocoleste prin stanga) si a regrupat un pic mai sus la mobile. Am ajuns destul de repede si m-am pregatit sa plec cap pe a doua lungime. Ne-am confruntat insa cu o dilema: in ce parte continua traseul ? Se vedeau in fata noastra 2 variante: o fisura ingusta si verticala in stanga si un horn mai larg in dreapta. Am decis sa urmez varianta din dreapta, care parea sa iasa mai repede in creasta. M-am catarat destul de usor pe aceasta varianta, insa nu eram sigura ca este cea corecta pentru ca nu am gasit nici un piton pana sus. Abia sus mi-am dat seama ca este varianta buna pentru ca am iesit in stanga Dintelui dintre Colti, exact asa cum arata schita traseului. Nu am vazut nici un piton sau regrupare in zona, asa ca am asigurat la un colt de stanca. I-am dat lui Cosmin semnalul sa plece, insa nu ne auzeam din cauza vantului. Pana la urma, m-a sunat si m-a intrebat daca poate sa plece. A ajuns sus foarte repede (la 12:10), si asa cum spuneam in introducere, ne-am uitat unul la altul si ne-am intrebat: „Asta a fost tot ?!” La urcare Cosmin a vazut 2 pitoane pe care eu am reusit sa le ratez. E clar ca asta e varianta corecta, data viitoare vom sti 🙂

Am strans echipamentul si am travesat pe creasta spre Dintele dintre Colti, pe care l-am ocolit pe dreapta – unde este o ancora chimica in care te poti asigura in caz de nevoie. Insa acum stanca era perfect uscata, asa ca am traversat la liber. Intre timp aparuse in saua Tapului o echipa de 4 persoane, care ne-au intrebat daca am urcat pe Creasta Malinului. Le-am spus ca noi venim dinspre Tap si am urcat pe HA. Ei urcasera pe Malin si voiau sa faca Creasta Malinului, doar ca au ratat intrarea. Ne-au intrebat daca este ok sa faca rapel in firul Malinului. „De unde sa faceti rapel ?” i-am intrebat eu. „De-acolo” mi-a zis unul dintre ei si mi-a aratat locul unde iesisem noi in creasta din HA. Cand m-am uitat mai bine, am observat ca exact in acelasi loc iese Fisura Sudica din Coltul Malinului, traseu pe care eu il „vanez” de mult timp. Le-am zis ca nu le recomand sa faca asta pentru ca nu a mai fost nimeni pe Fisura Sudica de ani de zile si nu se stie in ce stare se afla pitoanele. Din fericire, au ascultat de sfatul meu.

Le-am aratat brana cu jnepeni din care se intra pe creasta Malinului, insa mi-au spus ca nu mai au timp sa faca traseul pentru ca trebuie sa ajunga devreme in Bucuresti. Ne-au intrebat ce variante de retragere mai au (in afara de Malin, pe care urcasera). Intre timp, eu ii propusesem lui Cosmin sa mergem pana in Strunga Galbenele pe BMC (Brana Mare a Costilei) si Scorusi si sa cataram muchia N-E a Umarului (traseul Coman). Cosmin a fost la inceput sceptic, dar pana la urma a acceptat propunerea, asa ca am pornit spre BMC. Le-am spus celor 4 din Bucuresti ca ar putea veni si ei pe BMC, cobora pe Scorusi pana in Strunga Galbenele si continua apoi pe Galbenele. Li s-a parut o varianta de retragere buna, asa ca ne-au urmat.

Am mers asadar pe BMC pana la intersectia cu V. Scorusilor. De acolo am facut stanga pe potecuta care ocoleste saritorile de pe firul vaii si care este foarte bine marcata cu momai. Ne-am miscat foarte repede, astfel ca la 13:45 am ajuns in Strunga Galbenele. Ne-am luat ramas bun de la bucuresteni si am facut o scurta pauza de masa. I-am aratat lui Cosmin intrarea in Coman si l-am asigurat ca traseul nu o sa ne ia mai mult de 3 ore. Si asa a fost: urcarea ne-a luat 2 ore si coborarea in rapel pe Fisura Galbenele (FG) 1 ora.

La 14 am inceput catararea. Nu voi mai descrie lungimile de pe Coman. As vrea doar sa spun ca am urcat cap schimbat si am mers cu un singur rucsac (pe celalalt l-am pitit intr-o grota din Strunga Galbele). Eu am urcat cap pe lungimile cu pasii mai dificili si am apreciat foarte mult sa urc fara rucsac. In lungimea cu hornul final (a 4-a la noi pentru ca am unit lungimile 2 si 3) nu m-am mai tinut de bucla ca data trecuta. Am fost foarte incantata de asta si i-am spus lui Cosmin la final: „iata ca a meritat sa vin din nou ca sa fac acest pas fara sa ma tin de bucla !”. In cea de-a 5 lc (ultima) a mers cap Cosmin. S-a amuzat foarte tare sa urce pe „biscuite” (placa de stanca desprinsa din muchie), dar in acelasi timp a spus ca il ingrozeste cum arata: „parca sta sa cada in orice moment !” L-am asigurat ca n-o sa cada cu noi 🙂

Am facut apoi rapel in Strunga Umarului (sub bolovan), dupa care am inceput seria de 6 rapeluri pe FG (cu o coarda de 60 m sunt suficiente 4, insa noi aveam coarda de 50 m). La ora 17 am terminat ultimul rapel, care ne-a scos in Brana Strungii. Cosmin a fost foarte incantat de traseu. I-am spus ca as reveni oricand aici pentru peisaj. In timp ce ne cataram pe Coman, am auzit voci pe Creasta Costila-Galbenele. La coborarea pe Galbenele am intalnit 2 echipe care facusera creasta; ne-au spus ca mai este inca una in urma lor. Le-am spus in gluma: „aha, deci a fost trafic pe Costila-Galbenele ! Numai noi am fost singuri pe Coman !” Coman este intr-adevar un traseu superb, nu tocmai usor – asa cum indica gradul oficial (2B). Are intr-adevar si lungimi usoare, insa are si 2 pasi de 6/6+, motiv pentru care eu l-as cota mai degraba cu 3A.

In concluzie: am avut parte din nou de o zi superba in Bucegi, si pe de-asupra, ne-am bucurat de acest „2 in 1” inedit ! Am fi putut sa ne intoarcem mai devreme acasa dupa ce am catarat HA, dar simteam ca nu ne-am saturat. Era inca devreme, asa ca a mai fost loc pentru un traseu ! Ne-am intors acasa satui (de catarare) si la o ora rezonabila (20:30).

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: