Publicat de: Andra Bunea | 21/10/2017

Incursiune in Morar: V. Comorilor – BMM – Valcelul Morarului (21 oct. 2017)

Pentru sambata 21 oct. s-a anuntat vreme calda si as fi vrut sa ies la catarare, insa nu am avut cu cine (fiecare era ocupat cu cate ceva). Asa ca am decis sa fac din nou un solo, mai ales ca sunt inca multe trasee pe care vreau sa le descopar in Bucegi. Daca tot am „scapat la libertate” – mi-am zis eu- o sa-mi fac de cap !! Am scos repede de la „naftalina” doua trasee de explorat: pe de o parte, V. Comorilor din Morar (1A), iar pe de alta parte, Valcelul Morarului (1A).

Legat de V. Comorilor (VC): nu stiam unde e intrarea, insa am vazut in singurul link cu poze care apare pe roclimbs.ro la acest traseu un indiciu important: valea incepe in dreptul unei stanci care are pe ea triunghiul rosu. Acest indiciu mi-a fost de mare folos si m-a ajutat s-o gasesc. Cat despre Valcelul Morarului (VM), descrierea data de Kargel este destul de succinta si nu prea ajuta. Mi-am propus asadar sa descopar VM mergand pe BMM (Brana Mare a Morarului) dinspre V. Adanca. Intrucat ambele trasee (VC si VM) se afla in aceeasi zona, m-am decis sa le combin: urc pe VC, traversez spre V. Adanca pe BMM, dupa care continui pana ajung la un valcel care coboara spre V. Morarului. Am reusit sa duc la bun sfarsit planul in totalitate si m-am incadrat in 9 ore cu tot cu pauze.

Am plecat din Busteni la 8:00. Am urcat dinspre Caminul Alpin pe triunghi rosu. Dupa ce am intersectat banda galbena (marcajul de V. Cerbului), am mers tot inainte si am facut inca 7 minute (am un mers alert) pana la bolovanul mare de pe stanga (cel cu marcajul). Desi in acel loc nu se vedea nici o vale spre stanga, am avut incredere in acest reper si am inceput sa urc prin padure. In scurt timp a aparut si valea: destul de domoala la inceput, un pic mai abrupta pe urma. Valea era plina de vegetatie, asa ca am inaintat mai mult prin padure. Chiar recomand aceasta abordare: se poate urca prin padure pe malul drept pana in partea superioara, unde valea incepe sa se ingusteze.

Acolo unde valea se ingusteaza, am dat de o saritoare (singura de pe traseu): am ocolit-o prin dreapta pe fete de iarba. Desi valea nu este plina de stanci si de saritori, in realitate nu este deloc usoara. Panta este destul de mare, iar terenul este umed si friabil. Din fericire, aveam la mine pioletul de tura, care mi-a fost de mare folos. De data asta mi-am luat de asemenea coltarii si cordelina de 20 m, insa nu le-am folosit. Dar este mai bine sa le car si sa nu-mi trebuiasca, decat sa fie necesare si sa nu le am.

In partea superioara a vaii se desprind doua fire. Eu am continuat sa urc pe cel din stanga, mai ingust si un pic mai abrupt. Dupa o ora si 45 minute de urcare din poteca marcata cu triunghi rosu, am ajuns in saua unde se termina valea. Pana acolo fusesem doar la umbra, insa acolo m-a luat in primire soarele. Era asa de cald, incat am stat in tricou. Am facut o pauza de vreo jumate de ora pentru poze si ceai. Era atat de placut ! Nici vantul nu adia. M-am cocotat pe unul dintre degetele care formeaza Manusa Morarului (formatiune de stanci, care de departe seamana cu o mana) si am admirat peisajul panoramic din jur. Nici ca puteam gasi un cadru mai frumos pentru siesta si poze. Eram atat de incantata sa descopar acest loc minunat. Vedeam spre stanga masivul Costila cu toate vaile care urca pe versantul nordic, iar spre dreapta Creasta Morarului cu Acele. Doar zborul pasarilor reusea sa „strice” putin linistea perfecta din jur. As fi stat acolo ore intregi, insa aveam de facut un traseu lung, asa ca a trebuit sa ma ridic si sa plec.

Am urcat serpuit spre Creasta Morarului. M-am catarat pe iarba, stanci si jnepeni si am reusit sa ajung in locul unde vine din stanga (dinspre Cerb) BMM. Am intrat imediat pe BMM spre dreapta – adica in sens invers fata de modul in care l-am parcurs sambata trecuta. Nu mai era aproape deloc zapada, ceea ce mi-a inlesnit deplasarea. Nemai avand de innotat prin zapada, am facut de data asta doar o ora pana in V. Adanca (fata de 2 ore in sens invers sambata trecuta). Odata ajunsa in V. Adanca, m-am uitat cu mare atentie pe versantul celalalt ca sa disting pe unde continua BMM. Nu se vedea o poteca evidenta, dar am intuit cam pe unde ar trebui sa fie (pe unde e mai putin abrupt) si am pornit in cautarea ei. Am gasit-o destul de repede si am inceput lupta cu jnepenii. Dupa o succesiune de urcari si de coborari printre jnepeni, am ajuns pe partea cealalta a muntelui, de unde se vedea foarte bine sub mine V. Morarului. Am mai avansat un pic si am vazut un valcel plin cu zapada. „Asta trebuie sa fie Valcelul Morarului !” am exclamat eu.

In partea de sus, valcelul este stancos si accidentat. Din fericire, era multa zapada pe fir, asa ca m-am descatarat usor folosind pioletul. In partea inferioara nu mai era zapada si nu mai era nici stancos. Era insa foarte umed si friabil. Partea aceasta mi s-a parut cea mai dificila din tot traseul. A trebuit sa ma descatar cu mare atentie pentru ca stanca era spalata si plina de mazga. Am reusit sa ajung cu bine in firul V. Morarului dupa o ora si 20 minute de la plecarea din V. Adanca (1 ora pe valcel si 20 minute pe BMM). M-am uitat bine in jur ca sa-mi iau repere si sa stiu de unde se intra, in cazul ca voi dori sa revin in viitor pentru a-l urca. Insa vazand cum arata, nu prea l-as face la urcare decat daca este foarte uscat. L-as face insa iarna la coltari si pioleti.

Intrarea spre VM este in partea inferioara a V. Morarului (inainte ca valea sa coteasca la dreapta). Ca reper: pe partea dreapta este un perete vertical inalt, deasupra caruia se afla poienita La Timbal, bine-cunoscuta celor care au urcat pe Creasta Balaurului. Am coborat apoi pe firul vaii si am facut o scurta pauza in Poiana cu Urzici, ca sa mai admir inca o data vaile si valcelele de pe versantul nordic al Morarului.

Drumul de intoarcere a fost si el foarte placut: am beneficiat de covor de frunze si spectacol de culori. Ce pot sa mai spun ?! Am fost din nou rasfatata ! Ma bucur foarte mult ca am facut acest solo, care mi-a permis sa bifez inca doua trasee de pe lista cu locuri de descoperit in Bucegi. Peisajul pastel a sporit si mai mult farmecul turei. Imi doresc sa revin si la iarna, ca sa vad cum arata aceste locuri si in straie albe.

Această prezentare necesită JavaScript.


Responses

  1. dragutz !
    succes!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: