Publicat de: Andra Bunea | 18/02/2018

Traversare pe schiuri in M-tii Baiului (17 febr. 2018)

Aveam in plan de mult timp sa merg pe schiuri de tura in muntii Baiului. Sezonul acesta am avut cateva incercari, dar de fiecare data am fost impiedicata de vreme: ba nu era senin, ba se topise zapada pe creasta datorita temperaturilor ridicate din ianuarie. Intrucat zilele trecute a nins un pic si se anuntau in continuare temperaturi negative, mi-am zis ca acum este momentul. Un argument in plus era faptul ca se anunta senin pentru sambata. Imi doream sa merg in Baiului in primul rand pentru peisaj = ca sa vad Bucegii de „peste drum”. Din fericire, Mihai (Jabon) era liber, asa ca am avut cu cine sa fac echipa.

Cateva detalii cu privire la ruta aleasa: daca tot merg in Bai (mi-am zis eu), ar fi fain sa traversez creasta pana la Sinaia. Mihai m-a avertizat ca este foarte mult de mers si mi-a sugerat ca e mai bine de coborat spre Busteni pe muchia Zamora. Insa cum mie nu-mi place sa fac lucrurile cu jumatate de masura, am decis sa mergem pana la Sinaia, avand 2 optiuni de coborare: fie pe muchia Cumpatu (versiunea scurta), fie pe muchia Piscul Cainelui (versiunea lunga). Am propus asadar urmatoarea abordare: urcam din Azuga pe triunghi albastru, mergem spre statia de gondola de pe Sorica, de acolo viram dreapta spre vf. Baiul Mare, dupa care tot pe creasta spre Sinaia, cu coborare pe Piscul Cainelui (punct albastru); daca nu ne ajunge timpul, ne retragem pe muchia Cumpatu.

Sambata la 8 fara 10 am coborat din tren la Azuga. Am mers putin pe partea stanga a DN1 spre Busteni si am intrat pe triunghi albastru. Intrucat era zapada, ne-am echipat si am urcat direct pe schiuri din DN1. Drumul prin padure a fost superb: era zapada prospata de 15-20 cm, pe care se vedeau doar urme de animale. Temperatura era foarte placuta si nu adia deloc vantul. In jur de 11 am iesit in golul alpin. De acolo am mai facut o jumate de ora pana la statia de gondola de pe Sorica. Am mai urcat putin si am intrat in zona de creasta. Aici era destul de putina zapada (fusese spulberata de vant). Insa se putea merge pe schiuri fara probleme. Un pic mai sus de releu, pe stanga, am vazut cateva persoane care pareau sa participe la un atelier despre zapada. Am intrat in vorba cu 2 dintre ei (pe care ii cunostea Mihai) si am aflat ca este vorba despre cursul de formare in domeniul avalanselor, tinut de Clubul Alpin Roman in weekendul 16-18 febr.

Dupa cateva poze, am pornit mai departe. Pana acolo, plafonul de nori fusese destul de jos, dar se vedea creasta. Insa pe masura ce avansam spre vf. Baiul Mare, norii erau tot mai jos, astfel incat am ajuns la un moment dat sa mergem prin ceata. Din fericire, reuseam sa tinem linia crestei de la un indicator la altul. Uneori ceata era asa de deasa, incat abia se vedea la 10-15 m. Stiind insa ca prognoza anunta ca va fi senin, am mers inainte cu nadejdea ca norii se vor ridica din clipa in clipa si ca vom putea in sfarsit sa admiram Bucegii. Din pacate, acest lucru nu s-a intamplat, asa ca am continuat sa traversam creasta Baiului aproape exclusiv in ceata. La un moment dat, am ajuns pe vf. Baiul Mare si nu ne-am dat seama de asta decat pentru ca am vazut indicatorul cu varful cazut undeva in zapada.

Din fericire, dupa ce am trecut de varf, plafonul de nori s-a ridicat putin si am putut vedea peisajul din imediata apropiere. Trecusem deja de muchia Cumpatu, insa nu ne-am dat seama de asta pentru ca era ceata in zona aceea. Cand s-a ridicat plafonul de nori, eram undeva intre muchia Cumpatu si Piscul Cainelui. Am continuat sa mergem inainte, crezand ca urmatoarea muchie pe dreapta (pe care si intentionam sa coboram) este Cumpatu. Cand ne-am apropiat de ea, plafonul de nori a coborat din nou, astfel incat trebuia sa mergem din indicator in indicator ca sa nu ne pierdem.

Imi era clar de-acum ca nu vom beneficia de nici un peisaj cu Bucegii. Grija principala era sa nu ne ratacim (sa nu ratam ruta de retragere). M-am rugat la Dumnezeu sa ridice putin plafonul de nori ca sa vedem unde este muchia pe care ne propusesem sa coboram. Din fericire, s-a intamplat exact asa si am reusit astfel sa intram pe muchie. In cel mai rau caz (daca ceata ne-ar fi impiedicat sa gasim muchia), ne-am fi intors pe urmele noastre; insa o astfel de retragere nu era de dorit pentru ca ne-ar fi luat foarte mult timp.

Cu cat coboram mai mult, cu atat se imbunatatea vizibilitatea (plafonul de nori ramasese pe creasta in spatele nostru). Eu credeam in continuare ca suntem pe muchia Cumpatu, asta si pentru ca nu se vedea nici un stalp cu marcajul de pe Piscul Cainelui (punct albastru). Insa Mihai mi-a spus ca a vazut marcajul pe o piatra. M-am aratat sceptica, insa dupa cateva minute am vazut si eu punctul albatru pe o piatra. Am rasuflat usurati: macar stiam pe ce ruta ne aflam ! La un moment dat, norii din fata nostra s-au spart putin si am reusit sa vedem releul Costila. M-am bucurat foarte mult de acest bonus !

In momentul in care am intrat pe muchie, era 17:10. Mihai a apreciat ca vom fi jos in jur de 18:30. Eu l-am contrazis: „cred ca ajungem in Sinaia pana la 18”. Nu stiam ce ne asteapta ! In primul rand, muchia era interminabila. Tot mergeam pe ea si nu mai incepea o data sa coboare. Inclusiv dupa ce am intrat in padure, tot am mai mers pe plat sau chiar am urcat. Ne scosesem deja pieile de pe schiuri si era tare greu sa urcam cu schiurile in picioare. Pana la urma ne-am dat schiurile jos si am mers cu ele in spate pana la locul unde am dat in sfarsit de panta.

Din fericire, erau urme, asa ca ne-a fost usor sa gasim drumul. Am fost chiar uimiti de perseverenta celor care au urcat (mai bine zis innotat) spre Piscul Cainelui prin zapada pana la genunchi. Chiar au avut vointa ! Tot asa se poate spune si despre noi: am preferat sa mergem inainte decat sa ne intoarcem cand am vazut ca nu avem vizibilitate. Desi nu a iesit asa cum mi-as fi dorit, mi-a placut de fapt cum a iesit pentru ca ne-a scos din zona de confort si ne-a obligat sa perseveram. In momentul in care am terminat aventura, am simtit gustul victoriei (am invins dificultatile), care aduce intotdeauna cu sine o stare de bine.

In jur de 18:40 am inceput in sfarsit coborarea prin padure (pe schiuri). A trebuit sa schiem cu atentie pentru ca nu cunosteam terenul. Din loc in loc erau copaci cazuti, care trebuiau evitati. Dupa maratonul pe schiuri din creasta, resimteam din ce in ce mai mult oboseala in picioare, asa ca ne mai opream pentru a ne odihni. Din pacate Mihai si-a rupt un bat de schi inca de sus (cand am intrat pe muchie), si i-a fost foarte greu sa coboare pe schiuri prin padure doar cu un bat.

Dar totul este bine cand se termina cu bine. Cu bine am ajuns si noi in Sinaia la 19:35, chiar in dreptul magazinului Penny. De unde am iesit noi se vedea si gara, care nu era prea departe. Intrucat stiam ca avem tren la 20:45, am decis sa mergem mai intai la Penny sa ne luam ceva de mancare, dupa care pornim usor spre gara. Am prins trenul de 20:45 si am ajuns cu bine acasa in jur de 10 si ceva. Eram rupti de oboseala, insa foarte incantati de realizare (mai ales eu), pentru ca am reusit sa facem traseul in forma propusa initial. Desi nu a fost senin, am avut parte totusi de cateva peisaje superbe. Are si ceata farmecul ei !

La capitolul concluzii, retin doua aspecte:

– este un traseu foarte lung pentru o zi; insa cu putin antrenament si cu multa vointa, se poate realiza;

– regret faptul ca nu am avut parte de peisaj cu Bucegii, motiv pentru care imi propun sa ajung din nou in zona (chiar sezonul acesta daca mai tine zapada), insa doar intr-o zi cu cer senin cristal si doar pe varianta scurta (coborare pe muchia Zamora).

Această prezentare necesită JavaScript.

 

 

 


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: