Publicat de: Andra Bunea | 12/03/2018

Albisoara Branei (10 martie 2018)

Nu a mai nins de ceva timp, iar zapada existenta s-a consolidat. Prin urmare, am decis sa ies in Bucegi pe un traseu mai tehnic. Imi doream sa fac o Albisoara – de preferat Albisoara Hornurilor – care iese la tunelul Picaturii, ca sa vad cum arata tunelul in straie albe. Vremea se anunta buna pentru sambata (senin). Am facut echipa cu Mihai (Jabon) si am plecat la 7:15 din Brasov.

In Busteni ne-am intalnit cu Adi (Rupi) si Andrei H. din Bucuresti si am urcat impreuna pana la Verdeata. Zapada a fost ok pana la borna de la care se face stanga, insa pe poteca de acces spre V. Alba am avut de innotat. Se mai vedeau inca urmele facute saptamana trecuta de Adi si Andrei, insa zapada se inmuiase si se mergea greu. La soare era cald si placut.

In jur de 10 am ajuns la Verdeata si am facut o pauza de echipare. A trebuit sa punem pe noi pufoaicele pentru ca era frig (eram in umbra). Baietii au pornit in sus si au urcat pe Albisoara Gemenelor (AG), in timp ce eu si Mihai am facut imediat stanga si am intrat pe Albisoara Hornurilor (AH, 2A). Dupa ce am urcat conul de zapada de la intrare, am ajuns la un horn vertical de vreo 2 m. Acolo am fost intampinati de bucati mici de zapada, care veneau cu viteza de sus. La un moment dat a inceput sa curga zapada (un fel de „mini-avalansa”). Am asteptat sa se termine, apoi am urcat hornul respectiv.

Am ajuns la baza saritorii inalte de la intrarea pe AH. Acolo ne-am legat in coarda. Mihai a inaintat pana la stanca si a batut un piton pentru asigurare. A dat zapada la o parte si a incercat sa urce mai departe, dar era bombardat in continuu cu bucati de zapada si gheata. Am mai asteptat un pic, in speranta ca „proiectilele” se vor opri, insa ele continuau sa cada intermitent. Nu se putea urca in aceste conditii. Pe deasupra, nici zapada de pe saritoare nu era ok (nu era stabilizata). Ne-am dat seama ca nu este cel mai bun moment sa cataram aceasta Albisoara, asa ca am coborat inapoi la Verdeata.

Din fericire, aveam la dispozitie si alte variante. Mihai a sugerat sa urcam pe AG, insa eu preferam sa urc pe o Albisoara pe care nu am mai fost (am fost pe AG anul trecut in ian.). Mi-a propus atunci sa mergem un pic mai sus si sa intram pe Albisoara Branei sau a Braului (AB). Este cotata tot cu 2A, dar este cea mai usoara dintre Albisoare (detalii aici: https://www.roclimbs.ro/Ruta.aspx?ID_Ruta=78). Mi s-a parut un plan bun, asa ca in jur de 12:00 am dat „restart” ! Ca sa ajungem la intrarea in AB, am urcat vreo 10 minute de la Verdeata, am trecut de intrarea comuna catre AG si AC (Albisoara Crucii) si am facut stanga pe urmatorul con de zapada. In dreapta se vedea intrarea spre Valcelul Blidului Uriasului.

Panta a fost sustinuta pana sus, insa toate saritorile erau acoperite. Prin urmare, nu am avut de catarat nimic, ci doar de mers la coltari si pioleti (uneori in system „4×4”). Ne cam ardeau gambele pentru ca nu mai urcasem pe coltari din 27 ian., cand am catarat muchia Coman din Umarul Galbenele. Efortul ne-a fost rasplatit din plin: am avut parte de un peisaj impresionant cu Blidul Uriasului, coltul lui Gelepeanu si peretele V. Albe.

Pe masura ce urcam, perspectiva se largea tot mai mult. A aparut la un moment dat in dreapta „acadeua” (releul de pe Costila), iar in stanga varful Crucii; am mai urcat putin si am vazut si bratele, apoi Crucea in intregime. Am fost fascinata de peisajul inedit oferit de acest unghi. Chiar m-am bucurat ca am urcat pana la urma pe AB in loc de AH, pentru ca este mai larga si ofera o perspectiva mult mai interesanta decat celelalte Albisoare. Cand eram aproape de Saua Caraimanului, am observat in stanga 2 persoane care urcau spre Cruce. Mi-am dat seama ca sunt Adi si Andrei (i-am recunoscut dupa echipament). Am strigat pana m-au vazut si ei. Mi-au spus ulterior ca nu se asteptau sa ne vada acolo pentru ca ne stiau pe AH.

Ne-am regrupat in Saua Caraimanului si am continuat impreuna spre vf. Caraiman. Adi mi-a povestit entuziasmat ca au vazut 2 ursi in zona V. Seci a Caraimanului – Spalatura V. Seci. Dupa o pauza in care am admirat peisajul panoramic oferit de vf. Caraiman (2.379 m), am pornit spre intrarea in V. Alba si am inceput coborarea la 15:45. Zapada era excelenta – ah, ce-ar mai fi mers un schi pe zapada asta !! Am coborat pe calcaie, inclusiv saritoarea Carnului, care era si ea plina cu zapada. Ne-am regrupat in jur de 5 fara un sfert la Verdeata. In jur de 6 am ajuns la Caminul Alpin.

In concluzie: a fost o tura superba, nu foarte grea din punct de vedere tehnic, dar cu un peisaj magnific si inedit. Ne-am propus sa ne intoarcem sezonul acesta in zona pentru AH, dar trebuie sa mai asteptam putin ca sa curga zapada de pe versanti si sa se consolideze mai bine in firul vaii.

Această prezentare necesită JavaScript.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: