Publicat de: Andra Bunea | 04/06/2018

Catarare la Ampoita (1-3 iunie 2018)

Pentru weekendul prelungit de 1 iunie planificasem initial sa merg la festivalul de catarare de la Lazuri. Pentru ca Lazuri este foarte departe (in judetul Bihor), am cautat inca 3 persoane dornice sa mearga acolo si sa impartim astfel costul deplasarii. S-a aratat interesat doar Marius, asa ca am schimbat planul. Am decis sa mergem mai aproape (la Ampoita) si sa plecam vineri dimineata (pt Lazuri am fi plecat joi dimineata). Marius aflase de zona de catarare de la Ampoita de la mai multe persoane (de la Adi Munteanu cand am fost la Buces-Vulcan, apoi de la Lucian). Este o zona unica in Romania: pereti calcarosi cu prize mici sau scurse, care te scot din zona de confort si te obliga sa gasesti solutii noi.

Am plecat din Brasov vineri la 8:00. Dupa o scurta pauza la o benzinarie, am intrat pe autostrada. Am iesit la Sebes si am urmat directia Alba Iulia. De acolo am urmat DN74 vreo 10 km, pana am vazut un indicator la dreapta: „Ampoita 1 km”. Dupa vreo 700-800 m pe un drum asfaltat, am facut dreapta si am urcat abrupt pe un drum de pamant. Am lasat in stanga prima stanca si am mai mers putin spre dreapta, unde am gasit o pasune. Am lasat masina acolo si am pornit in recunoastere. Era in jur de ora 12 si era deja foarte cald (se anuntase canicula pentru vineri).

Calcarele de la Ampoita includ 3 formatiuni stancoase dinstincte, notate P1, P2 si P3 (detalli si topo aici: http://www.trascaucorp.ro/download/valea-ampoi.pdf). Dupa o scurta recunoastere a zonei, am decis sa ne odihnim la umbra pana la ora 14, dupa care ne-am echipat si am pornit in cautarea unui perete umbrit. Din fericire am gasit o astfel de zona in saua dintre P2 si P3, unde era un palc de copacei care tineau umbra. Ne-am incalzit la P2 sector III (sectorul de slackline) pe cateva trasee de 5 si 5+. Am constatat imediat de ce este renumita zona Ampoita: pe de o parte prizele sunt de 1-2 degete sau scurse, iar pe de alta parte traseele sunt subcotate. Nu mi-as fi imaginat niciodata ca o sa ma chinui pe un 5+ !! Si totusi s-a intamplat 🙂 Dupa ce ne-am incalzit pe traseelele de 5+, am avut curaj sa ne bagam mansa pe un 7+ (traseul de pe muchia din stanga).

Dupa aceea Marius a propus sa cautam un traseu frumos pe care i-l recomandase Lucian (Led Zepelin, 6+). Aveam topourile traseelor salvate in telefon si am gasit acest traseu la P3 sector I. Marius a urcat cap, dupa care m-am dat si eu cap cu buclele puse. Ne-a placut foarte mult traseul, dar ni s-a parut cam greu pentru un 6+. E clar ca la Ampoita traseele sunt sub-cotate: la Buces-Vulcan am facut lejer 7-. Fac de asemenea acest grad in zonele de catarare din jurul Brasovului. Insa la Ampoita m-am simtit la limita pe 6+. Dar nu conteaza, ne-a placut si ni s-a parut interesant sa abordam altfel de trasee.

In jur de 20:30 ne-am retras spre masina. Am montat cortul, am mancat, iar pe la 22:30 am cazut lati de oboseala. A doua zi (sambata) ne-am trezit la 8 fara 20, am mancat si am pornit din nou spre P2 sector III pentru ca stiam ca acolo e umbra. De data asta ne-am incalzit pe Amaraj (5-), un alt traseu subcotat. Intrucat acest traseu avea top comun cu cel din dreapta (Sponge Bob, 7+), am pus coarda si ne-am dat in mansa pe Sponge Bob. Eu de-abia am trecut in mansa, insa Marius s-a descurcat bine, asa ca a dorit sa-l faca si cap. A reusit sa-l faca, dar l-a cam rupt. Dupa asta am mers din nou la P3 sector 1, unde m-am catarat eu cap pe Electronic (6+). S-a dat si Marius cap cu buclele puse, dupa care mi-a zis ca ar fi bine sa luam o pauza. Era in jur de ora 14.

Auzisem ca in sat este o pensiune unde gasim placinte traditionale („La mama Luta”), asa ca am decis ca e momentul sa descoperim acest loc. Am lasat echipamentul la umbra unor copaci si l-am acoperit cu o folie in caz ca ar incepe sa ploua (ceea ce s-a si intamplat), dupa care am coborat spre pensiune. Am mancat placinte cu varza, branza sarata&marar si mere. In timp ce mancam, a inceput o ploaie rapida de vara, care n-a tinut mai mult de 15 minute. Din fericire eram sub o umbrela, asa ca nu ne-a udat. Ne-am intors de la „Mama Luta” pe la 16 si am decis sa ne odihnim putin, timp in care se va usca si stanca. Insa in jur de ora 18 a mai plouat putin, asa ca nu mai era de catarat in seara aceea. Am mers sa recuperam echipamentul, apoi am mancat.

Pentru ca era inca devreme pentru somn, am decis sa mergem in plimbare pana la Piatra Boului, o formatiune stancoasa situata pe partea cealalta a vaii. In mai putin de o ora eram la baza stancii. Marius s-a uitat la trasee (sunt cateva de 8+ si 9-), timp in care eu am urcat pe varful stancii, unde este montata o cruce mare de lemn. Soarele era deja la asfintit si imbraca dealurile din jur in culori roz-violacee. Mi-a placut imaginea panoramica pe care am avut-o de sus. Undeva jos in dreapta se vedeau 3 stanci mici si albe: erau cele 3 blocuri care alcatuiesc Calcarele de la Ampoita. Ne-am intors de la Piatra Boului pe intuneric.

Duminica ne-am trezit la 7:00, am strans cortul, am mancat si am mers sa ne mai cataram putin. Intentionam sa stam pana la pranz (daca ne permitea vremea), dupa care sa plecam spre casa. De data asta am mers la P2 sector II si ne-am incalzit pe un traseu de gradul 4 (un 5+ dupa parerea mea). Am descoperit apoi 4 trasee care aveau top comun, asa ca am decis sa ne dam pe toate. Eu m-am dat cap pe un 6- si un 6+, apoi mansa pe un 7+, in timp ce Marius s-a dat cap pe 6- si pe 7+ (Rooler), apoi mansa pe Alfa (7+/8-). In jur de 12:30, cand coboram eu din Bilbo (6+), Marius mi-a zis ca nu mai e de stat. Mi-a aratat norii negri care se strangeu spre nord si a fost de ajuns ca sa ma convinga.

Am strans echipamentul si am pornit spre masina. De-abia am avut timp sa ajungem la masina si sa ne dezechipam, ca a inceput sa toarne cu galeata ! Noroc ca ne-am adapostit repede in masina, altfel ne uda leoarca. Am asteptat putin sa se mai calmeze si apoi am plecat spre casa. A plouat tot drumul pana la Alba Iulia, unde am avut parte de o experienta neplacuta: datorita ploii abundente, sistemul de canalizare nu a mai facut fata si a refulat pe strazile din orasul de jos. Puhoaiele au inundat strazile; se circula foarte greu. Avand masina inalta, am trecut fara probleme, dar mi-am dorit sa ies cat mai repede din zona inundata (daca apa ajungea la 40-50 pe sosea, am fi dat de belea). Dupa ce am intrat pe autostrada, ploaia s-a mai domolit, insa a plouat intrermitent tot drumul spre casa. Din fericire s-a circulat bine, atat pe autostrada, cat si pe DN1. La ora 17 am ajuns acasa, dupa care a inceput ploaia si la Brasov 🙂

In concluzie: am petrecut un weekend superb la Ampoita. Zona este foarte pitoreasca – o recomand din toata inima ! Traseele sunt provocatoare: simt ca m-au scos din zona de confort si mi-a placut asta.

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: