Publicat de: Andra Bunea | 07/07/2018

Catarare in peretele Animalelor: Cotofana 5A (7 iulie 2018)

Traseul Cotofana (3lc, 7/7+) era pe lista mea de cateva saptamani. A trebuit sa astepte un pic pentru ca in ultima vreme a plouat sambata si nu am putut iesi la catarare. Si pentru astazi (7 iulie) se anuntase vreme urata (cod galben dupa ora 12). Insa nu mai aveam chef sa stau inca o sambata „la sol”, asa ca am pus din nou „pariu cu vremea”. Am vorbit cu Marius inca de miercuri seara (cand am iesit la catarare la Pietrele lui Solomon) sa plecam foarte devreme si sa incercam sa facem Cotofana pana vine ploaia.

Zis si facut: am plecat din Brasov la ora 6:00 , iar la 8:05 intram deja in traseu. Era senin si cald. M-am dus eu cap pe prima lc, care nu pune deloc probleme tehnice. Am convenit cu Marius sa merg eu cap si pe a doua lc (cea cu arcada) si sa plece el cap pe ultima lungime (cea cu pasul).

A doua lc mi-a placut foarte mult. A fost un deliciu ! Mi-au placut foarte mult miscarile de bavareza pe care le impune forma stancii. Am ajuns cu bine in a doua regrupare si i-am dat lui Marius semnalul sa plece. Odata ajuns langa mine, s-a odihnit putin, a baut apa, apoi s-a pregatit de plecare pe lc 3. Vremea era in continuare favorabila. Doar spre Bucegi se innorase putin.

Pasul traseului (conform descrierii de pe https://www.climbromania.com/Ruta.aspx?ID_Ruta=467) era chiar la plecarea in lc 3: este vorba despre o traversare spre stanga, apoi o ridicare pe prize mici. Marius a incercat sa treaca imediat, dar nu a gasit prize bune la maini ca sa se ridice. S-a odihnit putin, s-a uitat mai bine la stanca si a reusit sa treaca. A urcat fara probleme pana in regrupare. Apoi mi-a venit mie randul.

Am traversat cu mare atentie spre stanga ca sa evit o cadere de tip pendul in traversare. Fiind asigurata, am trecut relativ usor pasul. De fapt, mie nici nu mi s-a parut acolo pasul traseului, ci un pic mai sus, unde am dat de o fata spalata cu prize putine si mici. Insa si aici, fiind asigurata, am reusit sa trec fara sa cad. Am ajuns in regrupare la 10:35, adica dupa 2 ore jumate de la intrarea in traseu. Intre timp incepuse sa adie vantul si sa se innoreze. Marius mi-a spus ca trebuie sa ne grabim cu coborarea, ca sa nu ne prinda ploaia in perete.

Stabilisem inca de la inceput ca ne vom retrage in rapel (avand doua semi-corzi de 60 m, puteam cobora din 2 rapeluri). Am fixat corzile pentru rapel si am plecat eu prima. In descriere se spune ca putem ajunge in R2 (regruparea 2) din „Mielul cel bland”. Cand am vazut ca se termina corzile (facusem bineinteles nod la capete), m-am tot uitat dupa o regrupare, dar nu am vazut nici una. Asa ca m-am oprit pe un prag de pamant cu vegetatie, unde era un piton cu inel si un copac. Mi-am spus: „se poate face rapel fara probleme de aici”. Cand a venit Marius, a vazut cu vreo 2m mai jos spre stanga regruparea din „Miel”, dar nu eram siguri ca ne ajung corzile pana acolo. Am decis sa facem rapel din piton si de la copac.

Am desfacut nodul de la capetele corzilor si am inceput sa tragem de coarda albastra (pentru ca nodul era pe partea cu albastra). Am tras amandoi pentru ca venea greu. La un moment dat s-a blocat coarda. Trageam amandoi cu toata puterea, dar nu venea. Am incercat sa balansam putin coarda, insa nimic. Distanta era foarte mare pana sus, unde se blocase. Incepusem sa ne ingrijoram pentru ca nu aveam nici o solutie. Cealalta coarda (galbena) era deja pe la jumatea peretelui si nu mai ajungeam la ea. Nu ne puteam catara cu prusice pe un singur fir de coarda, care nu mai era acum fixata in nimic. In plus, ne ameninta si ploaia (se innorase peste tot, insa din fericire nu a plouat).

Marius a intrebat ingrijorat: „ce ne facem ?” Eu am inceput sa ma rog la Dumnezeu: „Doamne, ajuta-ne te rog sa degajam coarda”. Am mai balansat-o putin, apoi am tras iar. Tot nu venea. Asa ca m-am rugat din nou. De fapt ma rugam in continuu. La un moment dat: miracol ! Coarda albastra a inceput sa vina. Am tras amandoi de ea cu toate puterile si am vazut la un moment dat si nodul (se deblocase). I-am multumit lui Dumnezeu pentru ajutor si am respirat usurati. Adevarul e ca la rapelurile lungi, cel mai teama imi este de blocarea nodului. Este un fel de loterie ruseasca, nu prea poti sa preintampini, mai ales daca faci rapel pe o stanca cu multe fisuri.

Am pus apoi coarda in inelul din piton si pe dupa copac si am coborat fara probleme pana la sol. Am ajuns jos la 11:35. Urcarea celor 3 lc si coborarea in 2 rapeluri ne-a luat asadar 3 ore si jumate. Adevarul este ca ne-am grabit cat am putut, ca sa nu ne prinda ploaia. Intrucat nu incepuse inca sa ploua, am facut o pauza ca sa mancam si sa strangem echipamentul. In jur de 12 am inceput coborarea prin padure. La 12:30 eram la masina si ne intrebam ce sa mai facem pentru ca era inca senin.

Am vrut sa ne oprim la Bolovanul Prostului si sa ne cataram acolo, dar era foarte aglomerat si nu ne-a placut. Asa ca i-am propus lui Marius sa mergem la Solomon si sa incerc din nou sa ma catar cap pe traseul „Cariera clasica” (20m, 6a+), pe care nu reusisem sa-l fac miercuri cap decat pana la jumate (nu prea eram in forma si nici nu am mai stat pentru ca se intuneca). Insa acum aveam timp berechet, daca tot era senin. De data asta am reusit sa trec pasul pe care nu-l trecusem miercuri (traversarea spre stanga), insa Marius mi-a zis ca de-abia de-acolo incepe greul ! Si asa a fost: mai departe erau numai prize mici si scurse. Insa m-am asezat bine pe prize (era de echilibru) si am ajuns la top. Am lasat 2 bucle in top, in ideea de a face in mansa si traseul din dreapta (Directa carierei, 6c). Marius il facuse (tot mansa) miercuri seara si mi-a spus ca e foarte frumos. Daca stiam cat de greu e, nu ma bagam ! Dar n-am avut incotro, trebuia sa ajung sus si sa recuperez cele 2 bucle din top. Am ajuns pana la urma, dar dupa multe pauze de odihna si dupa o lupta acerba cu stanca (in partea superioara erau numai prize de degete, foarte greu de tinut). Insa totul e bine cand se termina cu bine, asa ca ne-am declarat multumiti cu ce am facut si am strans echipamentul. Nu mai aveam forta in brate pentru alte trasee la Solomon. Am ajuns acasa in jur de 15:30. In Brasov nu a plouat deloc, desi era anuntat cod galben. Poate va ploua abia spre seara (la ora 18:30, cand am terminat de scris jurnalul, nu era nici macar innorat).

In concluzie: iata ca am castigat din nou pariul cu vremea ! Am avut parte de o vreme superba. Ce bine ca nu ne-am luat dupa prognoza ! In plus, ne-a placut foarte mult traseul Cotofana si ne-am propus sa-l repetam. Pentru variatie, data viitoare va merge Marius cap pe lc 2, iar eu pe lc 3.

Această prezentare necesită JavaScript.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: