Publicat de: Andra Bunea | 23/07/2018

Traseul Frontal din Turnul Galben al Dianei si tentativa de Creasta Frumoasa (Piatra Craiului, 21-22 iulie 2018)

Pentru weekendul 21-22 iulie planuisem o iesire in Piatra Craiului. Prognoza era favorabila pentru sambata (precipitatii slabe la ora 14 si la ora 17) si duminica (precipitatii dupa ora 14). Intentionam sa facem cateva trasee clasice (de alpinism) in Turnurile Dianei din Padina Popii si in Padina Inchisa. Intrucat plouase pana vineri, ne temeam ca s-ar putea sa gasim traseele ude, ceea ce s-a adeverit in mare parte.

Marius imi spusese vineri seara sa ma uit la descrierea traseelor Fisura Cenusie si Frontal din Turnul Galben al Dianei, la traseul Diana din Turnul Mare si la traseul Creasta Frumoasa din Padina Inchisa. Dintre acestea urma sa alegem a doua zi.

Am plecat din Brasov sambata dimineata la 7:00. Dupa ce am achizitionat tichetul de acces in Piatra Craiului (de la Posta, inainte sa facem dreapta spre Plaiul Foii), am pornit spre Coltul Chiliilor. Trimisesem vineri un email pe adresa office@pcrai.ro, in care am informat conducerea parcului despre intentia noastra de a face tresee de alpinism in zona Padina Popii. Am primit imediat aprobarea.

Am urcat putin cu masina pe drumul forestier care duce la Coltul Chiliilor, apoi am tras pe dreapta si ne-am luat rucsacii in spinare. La 8:10 am pornit la drum. Luasem cu noi 2 semicorzi de 60 m. Dupa o scurta pauza pentru aprovizionare cu apa la izvorul de langa manastire, am inceput urcarea prin padure. Cand am ajuns in dreptul intrarii spre Padina Inchisa, Marius mi-a spus ca nu are rost sa incercam ceva pe-acolo pentru ca totul pare ud. Am urcat mai departe pana la refugiul Diana, unde am ajuns la 10:00.

Am lasat la refugiu un rucsac cu lucrurile care nu ne trebuiau in traseu si am pornit spre Turnurile Dianei doar cu un rucsac, in care am luat echipamentul de alpinism, mancare si apa. Odata ajunsi la zona de catarare, ne-a luat ceva timp sa identificam traseele. Fisura Cenusie si Diana erau ude, deci nici o sansa sa le cataram. Ne-am uitat mai in dreapta la traseele din Turnul Mare, insa ne era greu sa le identificam pentru ca nu aveam salvata in telefon descrierea lor. Singurul traseu din zona pentru care aveam descrierea era Traseul Frontal din Turnul Galben (4A, 5 lc, A1). Detalii aici: https://www.climbromania.com/Ruta.aspx?ID_Ruta=663.

Ne-a luat ceva timp pana sa-l identificam, dar pana la urma l-am gasit: era singurul traseu de fata (prin urmare uscat) din zona. Arata nesperat de bine fata de celelalte. Am convenit sa ma duc eu cap pe prima lungime de coarda (lc) si Marius pe a doua lc pentru ca acolo e pasul de artificial A1 (se trece cu scarite).

Privita de jos, prima lc nu mi s-a parut prea dificila. Dar odata intrata in traseu, mi-am dat seama ca este mai greu decat pare. Cea mai mare dificultate provenea din faptul ca stanca era foarte friabila. Dupa ce ca traseul era vertical si chiar un pic pe spate pe alocuri, mi s-a intamplat sa ma intind la cate o priza, sa o prind bine, apoi sa simt cum se rupe in mana mea. Asta mi-a dat un teribil sentiment de nesiguranta si neincredere, care m-a facut sa fiu foarte prudenta, ba chiar sa-mi fie teama sa inaintez.  Marius ma avertizase deja ca stanca este foarte friabila in Crai, dar nu-mi imaginasem ca este ATAT de friabila ! A trebuit sa ma relaxez un pic si sa intru in „filosofia” traseului. OK (mi-am zis eu), trebuie sa raman calma si atenta, dar sa nu ma panichez.

Am inaintat relativ ok pana la pasul lungimii = o ridicare spre dreapta, dupa asigurarea unui piton. In paranteza fie spus: prima lc este bine asigurata (pitoane dese), asta probabil si datorita caracterului foarte friabil al terenului. Din pacate prizele bune de dreapta erau foarte sus pentru mine. Am reusit sa trec acest pas tinandu-ma de cordelina fixata pe piton (probabil exact in acest scop). Dupa acest pas, am mai urcat cativa metri si am ajuns intr-o zona cu vreo 4 pitoane apropiate. Urmau in sus spre stanga 3 asigurari pentru scarite, fixate pe o fata complet spalata (fara prize). M-am consultat cu Marius (ne vedeam si ne auzeam) si am convenit sa fac acolo regruparea.

Dupa ce a ajuns langa mine, Marius a studiat putin terenul, a pregatit scaritele (avea la el 2) si a pornit. A trecut destul de usor si a regrupat putin mai sus, pe o platforma generoasa pentru picioare. El mai facuse trasee cu artificiale si stia cum sa foloseasca scaritele. Mi-a explicat si mie cum sa procedez si m-a incurajat sa pornesc. Mie mi s-a parut foarte greu acolo. Din fericire, m-am tinut de bucle si am bagat picioarele in scarite ca sa ma ridic.

Am plecat eu cap pe a treia lc, pe care am unit-o cu jumate din a patra lc pentru ca nu gasisem nici un punct de regrupare dupa 30-40 m. A treia lc nu este grea. Consta din catararea unui horn prin sprait si ramonaj. Hornul era pe alocuri ud, dar nu mi-a pus probleme pentru ca erau prize bune, iar spraitul functiona de minune. Dupa ce am iesit din horn, am ajuns intr-o zona cu jnepeni, unde nu am mai gasit nici un piton. Am mers inainte printre jnepeni pe langa stanca si am vazut in fata mea un alt horn, insa vertical, ud si fara prize. Nu putea fi catarat in conditiile respective. Asa ca m-am dus spre stanga, unde era o zona cu stanci si jnepeni. Nu mai asigurasem de vreo 10 m, dar nu era o problema pentru ca terenul era usor si ma puteam tine de jnepeni din loc in loc. Am vazut mai sus cateva tulpini zdravene de jnepeni si mi-am propus sa regrupez acolo. Cand sa pun mana pe o astfel de tulpina, ce sa vezi ?! Un piton cu inel ! Incredibil, deci eram inca pe traseu. Am asigurat asadar la acel piton si la un jneapan solid.

Dupa ce a ajuns langa mine, Marius a studiat putin descrierea ultimei lungimi si a inteles ca trebuie sa mearga spre stanga, unde era o muchie de stanca, dupa care urma zona de jnepeni din partea superioara. Nu a mai asigurat la nimic pana sus. A regrupat la cativa jnepeni. Intre timp se plimbasera pe deasupra noastra niste nori, care scuturasera cateva picaturi. Insa nu a fost nimic serios. Dupa asta, s-a inseninat din nou. Am ajuns si eu cu bine pe varf, dupa care am facut o pauza de masa si am admirat peisajul. Era in jur de 15:30. Catararea celor 5 lc (la noi 4) ne luase 3 ore. Am avut parte de o vreme superba: in general senin, apoi putin innorat si cateva picaturi de ploaie in partea finala. De sus se vedea bine refugiul Diana si locul de belvedere din spatele acestuia.

Retragerea se face prin spatele turnului pe o poteca pana in valcelul Trecatorii Fortate (intotdeauna mi-au placut denumirile date de inaintasii nostri !) si apoi rapel pe Hornul Trecatorii Fortate. In descriere se vorbeste si despre rapel inapoi pe traseu. Dar noi am preferat prima varianta. Marius mai umblase prin zona si stia unde se afla pitonul de rapel din partea superioara a Hornului Trecatorii Fortate. In descriere se mentioneaza 2 rapeluri, dar noi am facut doar unul cu semi-corzile de 60 m. Hornul sus numit arata infiorator: vertical si umed, pare imposibil de catarat. Marius mi-a spus ca acum cativa ani a murit cineva acolo incercand sa-l catere. Bad idea 😦

Am ajuns la refugiu destul de devreme (in jur de 17:00). Ne-am relaxat, am mancat, am facut focul in vatra din fata refugiului si am conversat cu grupurile de turisti care coborau din creasta si mergeau spre Plaiul Foii. Spre seara am urcat la locul de belvedere si am admirat apusul de soare. Turnurile Dianei pareau atat de semete in lumina calda a apusului. Era o atmosfera magica !

Nu am mai dormit pana acum la refugiul Diana si m-am bucurat din plin de aceasta ocazie, mai ales ca vremea ne-a fost atat de favorabila. Intre timp (pentru ca aveam semnal la telefon) aflasem de la Johnny (Mihai) ca in Brasov si imprejurimi a plouat si ca el nu a putut sa se catere nici la Tamina si nici in Postavaru. Se pare ca noi am tras lozul castigator cu iesirea in Crai.

Refugiul este ok in interior (are priciuri noi, de lemn), insa a fost avariat de urs, care a smuls o placa de plexiglas din stanga (cum intri) si a spart 2 geamuri pe aceeasi parte. Peste noapte s-a facut frig, insa nu am avut probleme pentru ca aveam saci de dormit caldurosi. Din fericire, nu ne-a vizitat ursul in timpul noptii ! 🙂

A doua zi (duminica) ne-am trezit la 6:00, am mancat, ne-am strans bagajul si am plecat la 7:10. Marius ar fi vrut sa facem un traseu tot in Turnurile Dianei, insa nu aveam descrierea la nici unul dintre cele cat de cat uscate, asa ca am coborat spre Padina Inchisa, unde intentionam sa facem Creasta Frumoasa (4B, A0, 7-). Poate a fost mai bine asa, pentru ca daca am fi intrat intr-un traseu din Turnul Mare al Dianei, ne-ar fi prins ploaia. La 7:00 era inca senin, insa pe la 12:00 a inceput sa se innoreze, iar la 12:30 sa toarne cu galeata. Insa noi eram deja la masina la ora aceea pentru ca – tot din fericire – coborasem deja din Padina Inchisa. Am lasat un rucsac la Izvor si am urcat pana la intrarea in Creasta Frumoasa, insa surplomba din prima lc era uda si nu se putea catara. Si fisura din a doua lc era uda. Pasul de artificial (6+, A0) era pe a doua lc, dar devenea mult mai dificil in conditii de stanca umeda. Ne-am dat seama ca nu are rost sa riscam, asa ca am coborat inapoi la izvor, unde am facut o pauza de masa si ne-am bucurat de frumusetea tacuta a Padinei Inchise (era atat de liniste !). In jur de 11 am coborat, iar la 12 ajunsesem deja la izvorul de langa Coltul Chiliilor, unde ne-am oprit sa luam apa si sa ne relaxam. Nu aveam nici un motiv de graba, iar in Crai era inca vreme buna. Am decis sa nu mai mergem nicaieri la catarare (oricum era ud peste tot) si sa ne intoarcem in Brasov.

In scurt timp a inceput sa se innoreze, dar am ajuns la masina inainte sa inceapa ploaia. Am pornit la vale si observam ingroziti cum in spatele nostru se intuneca cerul si incepe vijelia. Dumnezeu ne-a pazit si de data asta ! A plouat tot drumul pana la Rasnov, apoi putin si spre Brasov. Oriunde ne-am fi catarat duminica in Crai, ne-ar fi prins ploaia. A fost o decizie buna sa renuntam la Creasta Frumoasa (uneori trebuie sa stii si sa renunti).

Chiar daca nu am catarat decat un traseu, a meritat din plin sa facem aceasta iesire de 2 zile. Am fost din nou sedusi de farmecul inegalabil al Craiului si ne-am propus sa revenim pentru alte trasee din Turnurile Dianei. Pentru asta asteptam insa vreme buna, ca sa se usuce traseele.

Această prezentare necesită JavaScript.


Responses

  1. Felicitări. .faină tură !
    Ca idee , din traseul frontal, muchia hornului ascuns..fisura cenușie …
    Eu am facut retragerea pe linia traseului Fisura Cenușie prin 2 rapele cu semicorzi .
    Spor la catarat si vreme buna ! 🙂

  2. […] era scopul nostru principal. Lui Adi îi picase cumva cu tronc după citirea jurnalului Andrei. I-am dat ghes potecii înșirate de-a lungul Văii Urșilor și-am ajuns […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: