Publicat de: Andra Bunea | 17/09/2018

Muchia Caprioarei din Peretele Animalelor (15 sept. 2018)

Imi doream de mult timp sa fac Muchia Caprioarei (4B, 5 lc, 6+/7-). Planetele s-au aliniat in acest sens sambata 15 septembrie. Vineri dimineata, o prietena din Bucuresti (Paula) m-a intrebat daca nu am chef sa ies la catarare in Postavaru, dar pe ceva soft pentru ca nu este in mare forma. Intrucat nici eu nu m-am mai catarat de cateva saptamani, am propus Muchia Caprioarei. A fost gand la gand cu bucurie, pentru ca si ea isi dorea sa mearga pe Caprioara.

M-am documentat imediat (https://www.climbromania.com/Ruta.aspx?ID_Ruta=45) si am aflat ca pasul maxim este 6+/7-, deci rezonabil (mi-am spus eu). Am ajuns la baza traseului in jur de 10:30, iar la 11:00 am inceput efectiv catararea. Paula a mers cap pe lc 1 si 3, eu pe 2, 4 si 5. Primele 2 lungimi au fost usoare, numai bune pentru a ne reintra in ritm. Muchia Caprioarei m-a cucerit imediat prin perspectiva deosebita pe care o ofera asupra traseelor din dreapta: Muchia Iepurasului, Diedrul Corbilor, Lupul cel rau si Cotofana. Am fost deja pe Lup si pe Cotofana (mi-a placut foarte mult sa le catar), dar sa le vad acum din apropiere – mi-au placut si mai mult !

Citisem deja in descrierea turei ca sunt zone friabile, cu bolvani sau placi care stau sa plece. Asta m-a determinat sa fiu foarte vigilenta si sa verific fiecare priza. Tot verificand, in lc 2 am dat de un bolovan cat o minge de fotbal care s-a miscat foarte tare si a facut un zgomot urat cand l-am atins. Mi-am dat seama ca e gata sa plece chiar si la o simpla atingere cu coarda. LC 2 este cea de 60 m daca nu se folosesc cele doua regrupari intermediare. Noi am convenit ca vom sari regruparile intermediare si vom regrupa sus intr-o sa la mai multe pitoane si un spit. Bolovanul periculos se gasea intre cele doua regrupari intermediare, pe stanga. Era de fapt o „familie” de bolovani: unul mare cat o minge si altii mai mici la baza lui. Erau deschisi la culoare (semn ca au cazut de undeva de sus) si teribil de instabili.

Constienta de pericol, am continuat catararea cat mai pe dreapta si am dirijat coarda in asa fel incat sa nu aiba nici o sansa sa atinga bolovanul. Am anuntat-o pe Paula si am rugat-o sa dea drumul la vale bolovanilor cand ajunge acolo. Ea a fost un pic reticenta la inceput (se temea sa nu lovim pe cineva), insa eu am insistat: „nu mai e nimeni in Animale astazi, acum e momentul sa curatam traseul. Altfel, urmatoarea echipa care urca pe Caprioara o sa-l declanseze la o simpla atingere.” Intr-adevar, nu mai era nimeni pe-acolo, nu se auzea nici o voce. Ne-am si mirat sa fim doar noi doua in Animale intr-o zi asa de frumoasa.

Am tipat de cateva ori „piatra” inainte de a da jos bolovanul. Paula mi-a zis ca doar l-a atins un pic cu piciorul (ea fiind deja deasupra lui) si a cazut imediat. S-a auzit un zgomot asurzitor, care m-a speriat si pe mine, chiar daca eram deasupra lui. Paula a curatat apoi locul (a dat jos si bolovanii mai mici). Acestia s-au rostogolit un pic prin padure, apoi s-a facut liniste. Am respirat amandoua usurate ca s-a terminat totul cu bine.

Paula a plecat cap in lc 3. Cand am ajuns langa ea, mi-a aratat fisura si arcada (placa) din lc 4, unde este pasul traseului. Nu m-am oprit langa ea in regrupare, ci m-am catarat pana la primul piton din lc 4 si abia acolo am plasat zelbul si m-am odihnit. I-am spus Paulei: „in felul acesta evitam o cadere cu factor 2” (caderea capului imediat dupa plecarea din regrupare, inainte sa asigure primul piton). Cat m-am odihnit eu, Paula a citit descrierea lc 4, unde este o succesiune de pasi: mai intai intri in fisura, apoi cateri arcada, apoi te ridici deasupra arcadei si cateri hornul. Pasajul este bine asigurat, insa din pacate are si 2 pitoane ciudate, in care nu intra buclele obisnuite.

Dupa ce m-am scos din zelb, am traversat mai intai putin spre stanga si am intrat in fisura. De aici m-am ridicat cu grija si am plasat un anou subtire (dynema) in primul piton cu ureche ingusta. Am asigurat in caraba pusa pe anou. Din fericire erau prize bune, atat la maini cat si la picioare. Pasajul este insa foarte tehnic, adica necesita o foarte buna asezare pe prize (daca vrei sa urci la liber) pentru a economisi energia. M-am mai catarat putin si am ajuns la al doilea piton problematic, care este chiar sub placa. Am gasit prize bune ca sa ma ridic pana la el, dar am simtit ca nu pot sta intr-o mana acolo, ca sa bag din nou un anou subtire prin urechea pitonului. Asa ca m-am odihnit putin si am plecat apoi la sigur (stiam miscarile). Am asigurat acest piton, dupa care am ajuns la arcada.

In descrierea lc 4 se spune: „O placă mare, care sună a gol şi care se află exact deasupra corzilor şi a regrupării, ne îndeamnă la atenţie. Aici optimiştii fac bavareză.” Am decis sa fiu si eu optimista si am facut bavareza pe placa 🙂 Nu a fost prea usor pentru ca placa (arcada) era verticala. De obicei in bavareza te poti plasa oblic fata de stanca, pentru a putea face opozitie cu picioarele. Dar aici nu se putea, asa ca a fost o bavareza cam stransa ! Dupa ce am trecut de placa, am intrat intr-un horn cu prize bune. Am continuat apoi pe creasta vreo 10 m si nu am mai gasit nici un piton (exact asa cum spune descrierea). Am reusit sa plasez un friend, dupa care am continuat inca vreo 10 m pana la regrupare.

Lc 5 nu mi s-a parut dificila. In descriere se vorbeste despre „o placă mare, desprinsă, care aşteaptă imboldul pentru a pleca.” Mie placa aceea nu mi s-a parut instabila. Am folosit-o putin la maini si mai mult la picioare cand am traversat spre stanga, ca sa intru in horn. Am asigurat sus la fag. Cand a ajuns langa mine, Paula mi-a aratat spitul batut pe stanca din stanga. Eu nu-l vazusem. Nu prea stiu la ce serveste acest spit, pentru ca oricum nu poti face regrupare intr-un singur spit. Iar de asigurat … acolo nu prea mai ai nevoie sa asiguri pentru ca ai fagul imediat in dreapta.

Odata ajunse sus, i-am multumit amandoua lui Dumnezeu pentru protectie si am decis sa facem o pauza generoasa (era in jur de 16:40). Am mancat, am povestit si am admirat peisajul. In zona Postavaru vremea era inca prielnica, dar in Bucegi se vedeau nori grosi si se auzeau tunete. Pe la 17:30 am inceput coborarea pe poteca. Intre timp se innorase si incepuse sa picure, dar nu a plouat tare, asa ca am ajuns cu bine jos.

I-am multumit Paulei pentru initiativa si companie, si ne-am propus sa mai ajungem in Animale toamna asta, ca sa ne bucuram nu doar de catarare, ci si de peisajul pastel cu care se va imbraca padurea in curand.

In concluzie: Muchia Caprioarei este un traseu superb, atat pentru ochi (peisaj), cat si pentru maini (varietate de pasi). Nu trebuie insa subestimat: succesiunea de pasi de la inceputul lc 4 necesita abilitati tehnice si sange rece.

Această prezentare necesită JavaScript.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: